Business international

Cine doreste sa inteleaga ce anume face posibile marile civilizatii poate face o plimbare pe Monte Testaccio, in centrul Romei.

Acest deal, cu o inaltime de aproximativ 35 de metri, este, de fapt, o movila artificiala, alcatuita din fragmentele a milioane de amfore de lut. Acestea au continut, la un moment dat, ulei de masline importat din Spania, Africa de Nord si Orientul Mijlociu, fiind aruncate aici dupa ce uleiul fusese descarcat intr-un port din apropiere.

Monte Testaccio - "dealul ceramicii sparte" - a fost cladit pe baza schimburilor internationale. La fel a fost si Roma antica. Oratorul grec Aristide afirma ca, pentru a vedea toate produsele lumii, aveai doua variante: sa vizitezi intreaga lume sau, pur si simplu, sa mergi la Roma. "Caci tot ceea ce se cultiva sau se fabrica de orice popor se gaseste negresit aici, in orice moment si din abundenta", scria el, "astfel incat orasul pare a fi un fel de centru comercial comun al intregii lumi."

Vizitatorii au relatat lucruri aproape identice si despre alte mari civilizatii ale trecutului. Un observator din epoca medievala descria lumea araba in timpul "epocii sale de aur": "Tot ce da pamantul se gaseste acolo. Carute transporta nenumarate marfuri catre piete, unde totul este disponibil si ieftin." In Hangzhou, candva capitala Chinei din timpul dinastiei Song, Marco Polo a observat piete legate intre ele prin canale, precum si depozite care "le aprovizioneaza cu orice produs si-ar putea dori cineva".

In mod similar, spre sfarsitul secolului al XVII-lea, un scriitor englez isi exprima uimirea fata de prosperitatea Republicii Olandeze. Pamantul acesteia, scria el, nu producea "nici cereale, nici vin, nici ulei, lemn, metale, piatra, lana, canepa, smoala, aproape nimic de folosinta; si totusi, constatam ca nu exista aproape nicio alta natiune in lume care sa se bucure de toate acestea intr-o masura atat de vasta, si totul datorita comertului."

Comertul nu este un efect secundar al maretiei, ci insasi fundatia acesteia. Multe civilizatii s-au dezvoltat in jurul comertului, nu pentru ca ar fi avut resurse din abundenta, ci tocmai pentru ca le lipseau.

Atena antica a fost nevoita sa se bazeze pe comert, deoarece solul sau sarac nu era suficient pentru a hrani populatia. Insa pamantul putea produce ulei de masline si vin; astfel, atenienii au dezvoltat vaste retele comerciale pentru a exporta aceste produse si a importa cereale din regiunea Marii Negre. Agricultorii olandezi s-au confruntat cu constrangeri similare: o mare parte din pamanturile lor erau inghitite de mare, asa ca s-au specializat in cresterea animalelor, dar importand cereale din regiunea baltica.

Cand dinastia Song a preluat puterea in China, la sfarsitul secolului al X-lea, sistemul feudal - prin care aristocratii detineau controlul asupra pamantului si al taranilor in schimbul serviciului militar - a inceput sa se destrame. In loc sa se bazeze pe munca fortata, conducatorii au decis sa plateasca lucratorii. Intrucat curtea imperiala Song depindea de veniturile din taxe, aceasta a liberalizat comertul si l-a incurajat activ, pentru a-si maximiza incasarile.

Specializarea in comert a transformat aceste civilizatii in unele dintre cele mai prospere din istorie. Bogatia Atenei a permis o diviziune mai profunda a muncii si aparitia unor profesii precum cea de filozof, istoric, sculptor, arhitect, dramaturg sau actor. China din timpul dinastiei Song a cunoscut un asemenea succes, incat unii istorici economici au sustinut ca a fost aproape de a declansa o revolutie industriala cu 400 de ani inaintea Marii Britanii. Dispunand de resurse considerabile, olandezii au luptat pentru independenta fata de Spania habsburgica - atunci cel mai puternic imperiu al lumii - si au obtinut-o; totodata, au contribuit la declansarea Iluminismului si la crearea artei moderne. Strainii erau uimiti sa constate ca, in tarile de Jos, chiar si in casele oamenilor de rand existau picturi.

Cea mai importanta contributie a comertului a fost de natura intelectuala, oferind acestor culturi acces la idei, metode si tehnologii pe care nu le-ar fi putut dezvolta pe cont propriu. Interactiunea constanta cu straini, purtatori ai unor experiente si idei diferite, largeste orizontul posibilitatilor. Mentalitatea grecilor antici - curioasa si adaptabila - datoreaza mult faptului ca acestia traiau inconjurati de sute de orase-stat vecine, fiecare cu o cultura distincta. Explozia creativa a Italiei renascentiste a fost alimentata de comertul cu lumea musulmana, de unde negustorii au preluat cunostinte stiintifice, inovatii financiare si cifrele indo-arabe. Desi papii condamnau frecvent comertul cu "necredinciosii", unii italieni replicau: "Comertul trebuie sa fie liber si neingradit, chiar si pana la portile Iadului".

Insa comertului i se permite rareori sa ramana liber pentru mult timp. Guvernele au depus adesea eforturi deliberate pentru a restrictiona schimburile comerciale cu strainii, deoarece schimbarile si inovatiile constante pe care le aduce comertul pot destabiliza status quo-ul. Comerciantii puteau, pe neasteptate, sa acumuleze averi care rivalizau cu cele ale nobilimii funciare, iar idei inedite puteau submina elitele intelectuale. Natiunile s-au temut dintotdeauna de concurenta straina, la fel cum se intampla si astazi.

Asa cum deschiderea confera forta natiunilor, izolarea le face fragile. Cei patru calareti ai Apocalipsei sunt razboiul, ciuma, foametea i si barierele comerciale. In perioada sa tarzie, Imperiul Roman si-a subminat economia comerciala prin centralizare, reglementari excesive si devalorizarea monedei. Califii abbasizi din ultima perioada a dinastiei au militarizat economia, incercand sa smulga controlul din mainile negustorilor dominanti. Confruntati cu tarifele vamale impuse de alte state, olandezii au sfarsit prin a introduce propriile lor restrictii.

Cea mai drastica inversare a procesului de globalizare a avut loc in China, dupa ce dinastia Ming a preluat puterea in 1368, promitand restabilirea stabilitatii cu orice pret. Comertul cu strainatatea a devenit o infractiune pedepsita cu moartea, iar la scurt timp a fost interzis chiar si comertul de-a lungul coastelor. Cea mai puternica flota din lume a fost lasata sa putrezeasca in port, iar curtea imperiala chineza a ordonat arderea hartilor pentru a impiedica viitoarele expeditii.

Rezultatul a fost, intr-adevar, stabilitatea i dar si secole de stagnare. China a trecut de la statutul de cea mai avansata civilizatie a lumii la cel de natiune saraca. Pana in secolul al XIX-lea, a ajuns sa fie atacata si umilita de puterile europene, care devenisera stapanele marilor.

Este dureros sa citesti relatarile calatorilor care au ajuns la Roma, Bagdad, in orasele portuare chinezesti sau in asezarile olandeze cu doar cativa ani prea tarziu, dupa ce represiunea si disparitia comertului le adusesera in ruina. Un englez care a vizitat Olanda a notat cu uimire: "Aceasta natiune de negustori este intr-o stare deplorabila. Majoritatea oraselor sale principale sunt intr-o decadere jalnica." In mod similar, un calator care a vizitat orasele de coasta ale Chinei a observat: "De la interzicerea comertului maritim... toate urmele prosperitatii de odinioara au disparut."

Lectia este clara: protectionismul poate parea un scut, dar se transforma cu usurinta intr-o cusca. Este o modalitate de a izola o natiune de resursele intelectuale si competentele lumii, pierzand astfel nu doar bogatie, ci si energia si reinnoirea continua care fac civilizatiile sa straluceasca. Apoi, nu mai raman decat amintirile tot mai sterse ale unor epoci de aur i si cioburile unor amfore aruncate.