Opinii

Cu sau fara armistitiu durabil, razboiul din Orientul Mijlociu alimenteaza incertitudini severe, antrenand cresterea inflatiei, in tandem cu incetinirea activitatii economice. Pe termen scurt, impactul asupra inflatiei rezulta direct din scumpirea combustibililor. Insa efectele pe termen lung sunt mult mai dificil de proiectat, intrucat depind atat de durata si intensitatea conflictului, cat si de transmisia in preturile de consum.

Situatia energetica actuala este exact genul de soc exogen, lipsit de cauze monetare, pe care bancile centrale ar trebui, teoretic, sa-l "treaca cu vederea", cel putin deocamdata. Sunt insa deosebit de importante atat elaborarea unor scenarii de risc asociate prognozelor, cat si comunicarea eficienta a abordarilor de politica monetara.

Conjunctura actuala este, de altfel, una complicata, date fiind situatia fiscala fragila si instabilitatea politica recenta, factori care isi pun amprenta si asupra politicii monetare.

Implicatii imediate si revizuirea scenariilor de prognoza

Pretului petrolului (Brent) in luna martie - 103$/baril a fost, in medie, cu circa 50% peste cel din primele doua luni ale anului, iar in aprilie a crescut la circa 115$/baril. In prognoza EIA pentru trimestrul II, pretul petrolului apare la peste 110$/baril.

Preturile de consum resimt acest soc aproape instantaneu si chiar anticipat, in special pe canalul combustibililor. Insa, cele mai expuse la o accelerare pe termen mai lung sunt costurile de productie, care vor presa in continuare asupra preturilor de consum.

Potrivit diagramei de mai sus, pentru finalul acestui an putem estima cresteri de 1,5 - 2 puncte procentuale - inflatia Ormuz - peste traiectoriile de inflatie proiectate in absenta socului din Golf, insa spectrul riscurilor este, de fapt, mult mai profund.

Razboiul provoaca deja perturbari majore in lanturile de aprovizionare, producatorii europeni raportand cea mai mare prelungire a termenelor de livrare din ultimii aproape patru ani. Indicatorii conjuncturali surprind aceasta deteriorare: de exemplu, Purchasing Managers (PMI) privind activitatea economica in zona euro a scazut in martie la 50,7, iar in aprilie la 48,6, sub pragul care separa perspectivele unei cresteri de cele ale unei contractii economice.

In Romania, in pofida fazei deficitare a cererii din economie, majorarea preturilor la energie a determinat cresterea inflatiei peste asteptari in luna martie, la aproape 10%. Principala cauza a fost scumpirea combustibililor cu circa 13%, iar luna aprilie va aduce un nou impuls al inflatiei, la peste 10%. Inflatia afecteaza consumul deja comprimat: inca din februarie, vanzarile cu amanuntul erau in scadere fata de anul trecut cu 6,8%.

Perspectivele lunilor urmatoare nu sunt incurajatoare, traficul petrolierelor din Golful Persic fiind inca obturat. Daca tensiunea se prelungeste, preturile ridicate la energie ar putea, prin efecte de runda a doua, sa forteze persistenta "inflatiei Ormuz" pentru mai multe trimestre. O contrapondere este totusi data de plafonarea, pentru consumatorii casnici, a pretului de achizitie a gazului din productie interna.

Dependenta energetica a Romaniei este mai redusa in comparatie cu majoritatea statelor europene. Dar situatia actuala subliniaza totusi necesitatea de a reduce si mai mult dependenta de combustibilii fosili. Asa cum se poate observa in diagrama de mai sus, petrolul importat reprezinta doar o treime din resursele de energie primara.

Cum (si daca) raspund bancile centrale la inflatia Ormuz

Tipologia socului, conjunctura economica si balanta riscurilor au determinat, in sedinta Consiliului de administratie al BNR din luna aprilie, o reactie de tip wait-and-see , asteptata de altfel. Insa raspunsul BNR trebuie vazut intr-un context mai larg.

Razboiul a inflamat pretul titeiului, generand o crestere rapida a inflatiei mondiale si alimentand riscurile. Reactia de manual a bancilor centrale a fost aceea de a evita schimbarea parametrilor politicii monetare. Aceasta atitudine se poate schimba daca devine evidenta amplificarea socului energetic si inflamarea asteptarilor inflationiste.

Succesiunea crizelor din ultimii ani a indus o anumita capacitate de modificare structurala a asteptarilor inflationiste. Iar acum, cand sistemul comercial globalizat este fracturat de razboaiele tarifare, situatia devine si mai tensionata. Desi raspunsul imediat al bancilor centrale (BCE, Fed, Banca Angliei) a fost unul de conservare a conditiilor monetare, urmand cutuma teoretica, este posibil ca urmatorii pasi sa se indeparteze de acest cadru. Pare sa existe un anumit consens privind necesitatea unor actiuni concrete, daca totusi Stramtoarea Ormuz nu redevine general accesibila in curand.

Riscurile inflationiste sunt unele semnificative, cel putin pe termen scurt, iar presiuni suplimentare, pe termen lung, provin din fragmentarea lanturilor de aprovizionare, limitand oferta de materii prime. O atenuare a tensiunii ar rezulta, totusi, din canalele alternative de tranzit, ce ar permite tarilor cu supra-productie sa creasca exporturile.

Concomitent cu presiunile inflationiste, se profileaza influente negative la adresa perspectivelor de crestere economica. Conflictul din Golf reprezinta un factor de incetinire pentru economia globala, cu cel putin 0,3 puncte procentuale mai jos fata de media ultimilor doi ani (3,4%), dupa estimarile FMI.

In plan regional, noul soc energetic se suprapune cu incertitudinile generate de conflictul din Ucraina. De exemplu, pentru Romania, prognozele Bancii Mondiale si ale FMI sunt semnificativ revizuite in jos (cu 0,7 puncte procentuale), pana la 0,5% si, respectiv, 0,7%. In acest cadru, BNR a ramas in zona prudenta a prognozelor, luand in calcul inclusiv efectele persistente ale "recesiunii tehnice" de la finalul anului trecut.

Mesajele si actiunile bancilor centrale sunt calibrate pe formatul unor scenarii ce depind de persistenta tensiunilor geopolitice din Golf. Scenariile puternic inflationiste semnaleaza necesitatea cresterii ratelor dobanzilor, perspectiva ce ar frana si mai mult activitatea economica. Mesajele construite in jurul angajamentului ferm de a atinge tinta de inflatie contribuie la o mai buna ancorare a asteptarilor inflationiste, fara ca banca centrala sa fie nevoita sa actioneze rapid asupra parghiilor monetare.

O interventie acum, prin inasprirea conditiilor monetare, s-ar putea dovedi prematura din perspectiva sincronizarii efectelor in economie, in eventualitatea in care conflictul va inceta relativ curand, iar petrolierele isi vor relua traseul prin stramtoarea Ormuz.

Aceasta intrucat efectele politicii monetare, vizibile cu un anumit decalaj temporal, se pot suprapune, contradictoriu, tocmai pe atenuarea presiunilor inflationiste. In plus, deteriorarea proiectiilor de crestere economica ar deveni si mai severa daca bancile centrale ar recurge direct la cresteri ale dobanzii de politica monetara.

Avantul energic al preturilor la nivel global nu este, in prezent, un efect al politicilor economice prociclice sau al functionarii economiei per se , ci provine din cauze exogene, cu orizont totusi limitat. Astfel, actualmente, provocarea ar fi aceea de a evita introducerea politicii monetare intr-un experiment riscant de volatilitate, cu reactii in zig-zag care ar tulbura si mai mult predictibilitatea conditiilor economice.

Deciziile de crestere a dobanzii, ca raspuns mecanic la presiunile "inflatiei Ormuz", ar putea fi daunatoare pentru economie, dar si pentru credibilitatea politicii monetare. Acelasi lucru este valabil si in privinta relaxarii politicii monetare, ca raspuns mecanic la o reducere a inflatiei, daca dezinflatia nu se consolideaza, in timp, suficient de mult.

Prioritatile Romaniei - sustenabilitate financiara si crestere economica

Prioritatea Romaniei ramane consolidarea fiscala, nu doar din perspectiva stabilitatii macroeconomice, dar si pentru crearea spatiului necesar politicii monetare, data fiind perpetuarea, in ultimii ani, a dominantei fiscale in mix-ul politicilor economice.

In prezent, Romania se distinge prin inflatie ridicata si crestere economica modesta, dar si prin dezechilibre bugetare si de cont curent persistente. Iar acestea se reflecta in perceptia investitorilor, care atribuie Romaniei cea mai ridicata prima de risc din regiune.

Evolutia costurilor de finantare este un factor-cheie pentru dezvoltarea sustenabila. In conjunctura actuala, trebuie totusi punctate progresele recente inregistrate de Romania si de statele din regiune, care se reflecta direct in scaderea riscurilor percepute de investitori.

Diagrama de mai sus arata faptul ca, in anul 2022, pentru fiecare dintre tarile ilustrate, situatia generala era evaluata in termeni mai complicati, din perspectiva riscurilor pe termen lung, in comparatie cu riscurile economice evaluate in prezent.

In cazul Romaniei, implicatiile pentru situatia finantelor publice sunt deosebit de importante. In 2025, Romania a cheltuit 2,8% din PIB (ESA) cu dobanzile aferente finantarii datoriei publice, aproape dublu fata de acum patru ani. Iar in bugetul pentru 2026, cheltuielile cu dobanzile sunt prevazute sa ajunga la 3% din PIB.

Din perspectiva politicii monetare, demult nu ne mai confruntam doar cu turbulente ciclice standard. Pentru ca bancile centrale sa ramana "gardienii stabilitatii", acestea trebuie sa-si asume atat roluri de fine-tunning , cat si functii de hard-discipline , care sa sustina rezilienta economica necesara. Asigurarea stabilitatii preturilor inseamna ca bancile centrale sa actioneze, uneori, si pentru a contrabalansa politicile bugetare nesustenabile, care ameninta stabilitatea financiara si macroeconomica.

Privind retrospectiv, pe fondul dezinflationist din 2024, reducerile ratei dobanzii de politica monetara s-au suprapus pe un context bugetar puternic expansionist, cand politica bugetara deja punea "gaz pe foc", prin cresterea discretionara a cheltuielilor.

Era de asteptat ca parcursul descendent al inflatiei din 2024 nu avea cum sa continue si de-a lungul anului 2025, date fiind efectele inflationiste ale expansiunii bugetare, dar si masurile fiscale preconizate ca necesare pentru reducerea deficitului bugetar pe parcursul anilor urmatori, conform Planului bugetar-structural national pe termen mediu , conceput si asumat de Romania in 2024.

In actualul context fiscal-bugetar, cand economia resimte din plin efectele masurilor de ajustare a deficitului bugetar, iar deficitul de cerere din economie se adanceste la cote severe, politica monetara intampina provocarea de a evita sa puna "sare pe rana", prin cresterea dobanzii de referinta, ca reactie de raspuns la primele socuri de oferta.

In pofida revizuirii in sus a traiectoriei ratei inflatiei pentru lunile urmatoare, date fiind efectele razboiului din Golf, si in luna aprilie BNR a decis mentinerea ratei dobanzii de politica monetara. Anticipam injumatatirea inflatiei in lunile de vara, ca efect de baza la masurile fiscale adoptate in vara lui 2025. Evolutia se suprapune cu depresurizarea anticipata a inflatiei core , prin franarea puternica a consumului si a cererii agregate.

Astfel, abordarea BNR de pana acum, una de tip wait-and-see conditionat, are sanse sa mai continue o vreme, chiar daca alte banci centrale ar putea decide sa actioneze. Date fiind conditiile monetare actuale si estimarile de dezinflatie, conduita BNR este relativ bine pozitionata pentru a naviga printre incertitudinile existente in prezent.

Din perspectiva politicilor economice, evitarea unei recesiuni prelungite in perioada urmatoare necesita masuri care sa sprijine potentialul economiei. Este deosebit de importanta implementarea proiectelor de investitii in mod eficient si la timp.

Totodata, asa cum subliniaza recentul raport OECD Economic Surveys: Romania 2026 , competitivitatea si cresterea participarii pe piata muncii sunt obiective structurale importante. Continuarea reformelor necesare atragerii finantarilor europene sustin tranzitia catre un model de crestere competitiv, aliniat la noile dezvoltari tehnologice.

Momentan, traversam o perioada dificila, marcata de instabilitate politica interna, cu turbulente inclusiv pe piata valutara. Deprecierea leului are efecte mixte asupra conditiilor financiare din economie. Pe de o parte, companiile exportatoare vor capta beneficii din ameliorarea deficitului de competitivitate, asociat supraevaluarii cursului de schimb real efectiv. Pe de alta parte, imprumuturile in valuta, inclusiv cele ale statului, vor fi mai scumpe, iar componenta importata a inflatiei devine mai vizibila.

Conditiile economice externe , dar si interne, au devenit asadar mult mai anevoioase. Insa Romania trebuie sa ramana ancorata ferm pe traseul consolidarii bugetare, asigurand sustenabilitatea finantelor publice si sa continue investitiile majore care sustin potentialul de crestere economica, sporind astfel rezilienta economiei.

In vartejul incertitudinilor globale, situatia politica interna risca sa afecteze credibilitatea economica a Romaniei, reducand increderea investitorilor si a pietelor financiare. Criza politica actuala tulbura coordonatele economice, deja deteriorate.

Nevoia de stabilitate politica si guvernamentala este deosebit de importanta in acest an, avand in vedere miza strategica a obiectivelor asumate, de consolidare a situatiei finantelor publice, de implementare a investitiilor din fonduri europene, in special a celor din PNRR, precum si miza unor proiecte majore de cooperare internationala, precum aderarea la OECD in 2026.