Opinii

Un studiu publicat recent contine propuneri legate de un posibil sprijin financiar pentru Romania, ce se bazeaza pe ipoteze eronate. Totodata, el releva, in mod paradoxal, serioase neintelegeri din partea autorilor in privinta distributiei competentelor intre o serie de institutii europene, toate aceastea in contextul in care cercetarea a fost realizata cu cofinantare din partea Uniunii Europene. Detalii in continuare.

Titlul opiniei face referire la o expresie idiomatica din limba engleza, ce inseamna a gresi in privinta modului in care poti obtine ceva [i] . Exact asta este impresia cu care am ramas dupa citirea studiului intitulat "2026 - Anul Marilor Dezechilibre pe Piata Muncii" (2025), elaborat de economistii Radu Soviani si Laura Obreja-Brasoveanu, in privinta propunerii acestora de actiune pentru ca Romania sa acceseze facilitati de asistenta financiara similare cu cele ale zonei euro, pentru a evita accentuarea dezechilibrului sau bugetar. In fapt, vorba unui celebru dramaturg, aceste facilitati sunt sublime, dar lipsesc cu desavarsire. Totodata, ne aflam in prezenta unei situatii de luare a dorintelor drept realitati: Romania, de una singura, nu poate sa determine statele zonei euro/UE sa infiinteze astfel de noi facilitati, mai ales in conditiile existentei unui mecanism de sprijin financiar dedicat special tarilor membre non-euro, se pare necunoscut autorilor studiului. Mecanismul respectiv a mai fost accesat de guvernul roman in trecutul nu prea indepartat. Dupa o scurta prezentare a initiativei propuse de cei doi autori, voi arata care sunt slabiciunile acesteia.

De ce "copacul" este ales gresit?

Autorii pleaca de la realitatea ca o parte insemnata a cheltuielilor bugetare ale Romaniei este reprezentata de costurile cu dobanzile la imprumuturi. Recurgand la o abordare comparativa, ei sublinieaza ca Grecia inregistreaza costuri mai reduse cu dobanzile decat Romania, asta in conditiile in care datoria raportata la PIB a primei tari este mult mai mare decat a celei de a doua. Explicatia oferita de studiu, corecta de altfel, pentru aceasta situatie este ca Grecia a apelat, pentru finantarea datoriei publice, la ESM (European Stability Mechanism) sau la EFSF (European Financial Stability Facility) [ii] , ceea ce a permis "finantarea datoriei publice printr-un mecanism institutional si lungirea termenelor de rambursare a datoriei scadente, in conditii avantajoase de dobanda". In studiu se mai subliniaza ca cele doua entitati amintite mai sus, "detin, in prezent, aproximativ jumatate din datoria publica a Greciei, ambele la rate ale dobanzii foarte favorabile".

Fata de toate acestea, autorii, desi recunosc ca Romania nu este parte a zonei euro, isi exprima convingerea ca "exista mecanisme de cooperare intre Banca Nationala a Romaniei - Ministerul Finantelor si Banca Centrala Europeana, astfel incat in virtutea unui traseu clar de aderare a Romaniei la zona euro...mecanisme similare pot fi accesate si pentru un stat non-euro, dar membru UE". Avem de a face cu o parere ferma (asta inseamna o convingere) a celor doi, care, din economia textului, rezulta ca se doreste a fi una din propunerile cu greutate ale studiului. Propunerea respectiva, de natura sa genereze asteptari neintemeiate in randul publicului, este insa departe de a fi corect fundamentata.

In primul rand, mecanismele avute in vedere nu exista si, in prezent, nu exista argumente convingatoare pentru a fi infiintate.

In al doilea rand, cei doi autori, doctori in economie, nu realizeaza ca Banca Centrala Europeana (BCE) nu are cum sa negocieze cele propuse, intrucat nu are competente in acest sens: BCE nu este institutia europeana care are cuvantul final in privinta introducerii euro intr-o tara si nici nu se poate angaja in privinta accesarii unor mecanisme interguvernamentale ce ar urma a fi create in afara dreptului european, dupa cum va fi explicat in aceasta opinie.

Consiliul UE decide asupra posibilitatii introducerii euro intr-un stat membru si nu BCE

Procesul de aderare a unui stat membru UE la zona euro este condus de reguli clare si implica mai multe etape, precum si participarea a numerosi actori. In cadrul procesului, BCE si Comisia Europeana intocmesc separat - cel putin la fiecare doi ani sau la cererea tarii interesate - rapoarte de convergenta, care arata daca o tara este pregatita pentru aderare, prin respectarea unor criterii specifice economice si legale. Rapoartele sunt inaintate Consiliului UE (in configuratia ECOFIN [iii] ), pentru analiza si eventuale decizii. Consiliul UE va decide ca o tara poate adera la spatiul monedei unice europene, numai dupa ce: (1) a primit o propunere in acest sens de la Comisia Europeana; (2) a primit o recomandare de la statele membre ale zonei euro (3) a fost consultat Parlamentul European; (4) a avut loc o discutie in Consilul European. Decizia finala de aderare trebuie insa sa fie aprobata de toate statele membre UE. [iv] .

Fondurile de salvare ale zonei euro: EFSF si ESM

EFSF (European Financial Stability Facility) si ESM (European Stability Mechanism), denumite in limbaj jurnalistic fonduri "salveaza-state", sunt mecanisme de gestiune a crizei financiare ale zonei euro, create pe baza de intelegeri interguvernamentale, sub forma de tratat international . Textele lor legale fondatoare nu au fost incorporate in dreptul UE.

EFSF a fost infiintata in 2010 ca un mecanism temporar de asigurare a stabilitatii financiare in zona euro (dizolvarea sa a fost prevazuta pentru anul 2013), fiind incorporata sub forma unei societati comerciale de drept luxemburghez. Facilitatea a acordat imprumuturi Greciei, Irlandei si Portugaliei, ce au fost finantate prin emiterea de obligatiuni pe pietele financiare internationale. Obligatiunile sunt garantate de tarile fondatoare ale facilitatii, in functie de o cheie de repartitie. EFSF a avut capacitatea de a emite obligatiuni pana la suma de 440 de miliarde de euro. Facilitatea nu a mai acordat imprumuturi noi incepand cu 1 iulie 2013, orice noua cerere de asistenta urmand a fi preluata de ESM. In prezent, EFSF nu mai efectueaza decat operatiuni ce tin de inchiderea ordonata a activitatii sale.

ESM, infiintat in 2012, reprezinta mecanismul permanent al zonei euro de asigurare a stabilitatii financiare, ce acorda imprumuturi statelor sale membre ce au probleme, cu respectarea unor conditionalitati. Entitatea nu este o institutie europeana, ea are statutul de institutie internationala multilaterala pentru imprumuturi, ceea ce ii confera rangul de creditor preferential (insa dupa FMI). ESM dispune de capital varsat in valoare de 80,55 miliarde de euro si poate mobiliza capital exigibil (capital subscris, dar nevarsat) in valoare de 620 de miliarde de euro. Capacitatatea sa totala de imprumut este de 500 de miliarde de euro, iar cea disponibila la ora actuala este de 432 de miliarde euro.

Actualul mecanism european de asistenta financiara pentru statele membre non-euro nu este cunoscut autorilor?

In cazul in care nu ar putea fi utilizate mecanismele la care au facut referire, autorii studiului vin si cu un plan de rezerva: apelarea la un acord de tip preventiv [v] (nu stand-by) cu Fondul Monetar International, "care ar permite acces la finantare institutionala mai ieftina, in caz de dezechilibre structurale, cum vedem in prezent". Ei nu uita insa sa reitereze ca recurgerea la mecanisme similare cu EFSM, ESM este insa fezabila: "in opinia noastra este posibila accesarea".

Este stranie insistenta referirilor la mecanisme similare celor ale zonei euro, ce iau dorintele drept realitate, fara a se pomeni catusi de putin de mecanismul actual de asistenta financiara al UE pentru statele membre non-euro: Facilitatea pentru Balanta de Plati.

BoPF si programele de asistenta financiara a UE de care a beneficiat Romania

Facilitatea pentru Balanta de Plati (Balance of Payments Facility - BoPF) este un mecanism de asistenta financiara pe termen mediu pentru statele membre non-euro care au dificultati in accesarea pietelor financiare internationale. BoPF reprezinta un instrument de sprijin financiar al UE, mult mai vechi decat mecanismele de salvare financiara ale zonei euro (ESFS, ESM), create ca raspuns la criza datoriei tarilor din zona euro. Baza legala a facilitatii, infiintata printr-un regulament al Consiliului UE, este constituita de art. 143 din Tratat.

Fondurile facilitatii sunt asigurate de Comisia Europeana care imprumuta in numele UE pe pietele financiare internationale, operatiunile fiind "back-to-back", ceea ce inseamna ca fiecare tranzactie este legata de necesitatile de finantare ale unei tari individuale. Obligatiunile sunt garantate de catre bugetul UE. Daca asistenta financiara nu este rambursata de catre tara beneficiara, raspunderea pentru aceasta revine in sarcina contribuabililor la bugetul UE, altfel spus statelor membre. Din acest motiv, suma imprumuturilor in curs care se poate acorda tarilor eligibile este supusa unei limite valorice de 50 de miliarde de euro. Accesul la facilitate este conditionat, fiind necesar ca tara beneficiara sa implementeze un program de ajustari economice si financiare. Sprijinul financiar poate fi acordat la pachet cu finantarea FMI si a altor institutii, asa cum a fost cazul ultimelor trei tari care au accesat facilitatea (Ungaria, Letonia, Romania).

Romania a beneficiat pana in prezent de trei programe de asistenta din partea BOPF, dar ultimele doua dintre acestea nu au fost activate. Primul program de asistenta (2009 - 2011), in valoare de 5 miliarde de euro, s-a realizat prin debursari periodice de fonduri, in cinci transe [vi] . Celelalte doua programe, cu caracter preventiv, s-au incheiat in martie 2013 si septembrie 2015.

Concluzii

Propunerea autorilor studiului ca BNR si Ministerul de Finante sa negocieze cu BCE conditiile aderarii la euro pentru a putea avea acces la asistenta financiara a unor fonduri similare cu cele ale zonei euro (EFSF, ESM) reprezinta o idee ce suna bine, dar aceasta e nerealista. Pur si simplu, BCE nu are competentele legale necesare pentru a-si asuma astfel de angajamente, iar mecanismele similare EFSF, ESM pe care autorii le-ar dori activate nu exista. Astfel de mecanisme ar trebui create in afara dreptului UE, prin tratat international, intre state(le) UE, fapt ce face ca propunerea sa nu aiba tractiune, in situatia in care exista deja o facilitate UE dedicata sprijinului financiar pentru tarile membre non-euro (BoPF), se pare necunoscuta autorilor [vii] . Chiar si in ipoteza prea putin probabila a infiintarii mecanismelor sugerate, procesul de negociere intre tari si apoi de ratificare a tratatului international de catre parlamentele nationale ar dura luni (sau chiar ani) de zile. Pentru a raspunde scopului pentru care au fost create, astfel de entitati ar trebui sa poata acorda asistenta rapid pentru a restabili stabilitatea financiara a statelor. Pana la urma, ce retinem din citirea studiului este ca autorii au probleme de intelegere a modului de functionare a institutiilor europene/a mecanismelor europene de sprijin financiar si ca hartia suporta orice. Totodata, se pune si intrebarea daca exista sau nu un control stiintific al Uniunii Europene pentru studiile pe care le cofinanteaza?

[i] Expresia isi are originea in experienta vanatorilor americani din secolul XIX, cand cainii fugareau cate un raton pana urca intr-un copac la care continuau sa latre gresit, desi vanatul trecuse intre timp in altul.

[ii] O mica nuanta: Grecia a apelat, intradevar, la aceste mecanisme de sprijin financiar, dar ar trebui subliniat ca ele au fost create exact cu scopul de a salva aceasta tara, alaturi de Portugalia si Irlanda, de la grave probleme financiare.

[iii] Consiliul UE, care reprezinta statele membre ale UE, poate lua mai multe forme (configuratii). Una din acestea este ECOFIN, ce reuneste ministrii economiei si finantelor din statele membre.

[iv] Toate aceste informatii pot fi gasite, la un clic distanta, pe pagina web a Comisiei Europene dedicata aderarii la euro.

[v] Apelarea la un acord de tip preventiv (autorii nu indica ce instrument financiar al FMI au in vedere, din mai multe tipuri existente - sic!) nu tine de simpla dorinta a cuiva, ci de indeplinirea unor criterii de eligibilitate de catre tara respectiva.

[vi] Asistenta BoPF din cadrul primului program a fost insotita de sprijin financiar si din partea altor institutii, dupa cum urmeaza: FMI (12,95 miliarde de euro), Banca Mondiala (1 miliard de euro) si BEI si BERD (1 miliard de euro cumulat). In total, fondurile primite de Romania sub forma de asistenta financiara multilaterala au fost de circa 20 de miliarde de euro.

[vii] In afara de EFSF, ESM si BoPF mai exista si Mecanismul European pentru Stabilizare Financiara (EFSM). Acest mecanism, cu fonduri disponibile in valoare de 60 de miliarde de euro, este similar, in multe privinte, cu cel al BoPF, fiind sustinut de bugetul UE. EFSM este bazat pe art. 122 din Tratatul UE care prevede ca daca un stat UE se afla in dificultate, din cauza unor dezastre naturale sau a unor motive exceptionale in afara controlului statului respectiv, Consiliul European, la propunerea Comisiei poate acorda asistenta financiara. EFSM a fost folosit pentru acordarea de imprumuturi Greciei, Portugaliei si Irlandei. Cu toate acestea, pe viitor, statele din zona euro cu probleme financiare serioase, se vor adresa ESM.