Opinii

In 1880, la scurt timp dupa dobandirea Independentei, Romania cea tanara, abia iesita din umbra imperiilor, avea ambitia de a intra definitiv in randul statelor moderne europene. Dar pentru asta era nevoie de ceva mai mult decat teritoriu si entuziasm: era nevoie de credibilitate. Si credibilitatea, in epoca moderna, se construieste prin institutii solide.

La 17 aprilie 1880, prin publicarea in Monitorul Oficial a Legii pentru infiintarea unei "banci de scompt si circulatiune", lua nastere Banca Nationala a Romaniei. A 16-a banca centrala din lume, semn ca Romania incerca sa tina pasul cu marile transformari ale epocii.

BNR nu a fost rezultatul unei simple decizii administrative, ea a reprezentat implinirea unei idei mai vechi a modernitatii romanesti. Radacinile sale coboara pana in perioada pasoptista, cand revolutionarii cereau "o banca nationala, insa cu fonduri nationale". Dupa dobandirea Independentei, ideea ce evoluase trei decenii a prins forta si a devenit, in sfarsit, realitate.

Ion C. Bratianu intelesese asta inca din 1861, cand declara in Camera Deputatilor: "Atat timp cat nu vom avea o banca nationala, nu vor disparea crizele financiare din tara." Iar Eugeniu Carada, ctitorul institutiei, a inteles poate mai limpede decat oricine ca independenta nationala castigata la 1878 ramanea incompleta fara o moneda proprie si fara o banca centrala care sa o sustina.

Banca Nationala a Romaniei a insemnat de la inceput mai mult decat credit, scont sau emisiune monetara. A insemnat disciplina, seriozitate, reputatie. A pus ordine in circulatia baneasca, a intarit creditul si a dat statului roman unul dintre primele sale mari instrumente de credibilitate.

Prestigiul Bancii Nationale s-a scris inclusiv in piatra si marmura. Palatul de pe Lipscani, proiectat de arhitectii francezi Cassien Bernard si Albert Galleron, ridicat intre 1884 si 1890 pe locul fostului han Serban Voda, ramane si astazi un sediu impunator in centrul capitalei. Marele arhitect Ion Mincu il numea "cea mai frumoasa cladire din Bucuresti."

Istoria BNR se suprapune cu istoria Romaniei moderne, cu toate luminile si umbrele sale. Banca a traversat doua razboaie mondiale, crize financiare, schimbari de regim, pandemii si rupturi istorice.

A pierdut tezaurul evacuat la Moscova in anii 1916 - 1917, o rana inca deschisa in memoria noastra institutionala. Dar a invatat lectia, iar in cel de-Al Doilea Razboi Mondial, prin Operatiunea "Neptun" a reusit sa salveze la Tismana peste 192 de tone de aur. Acolo, aurul a fost ascuns intr-o grota, iar accesul blocat deliberat cu bolovani, pentru a simula o alunecare de teren. Demna de un scenariu de film, Operatiunea "Neptun" a salvat rezerva de aur a tarii, zestrea unei natiuni, intr-un moment in care granitele se schimbau, guvernele cadeau, iar societatea se clatina.

A urmat o perioada ostila libertatii economice, anii regimului comunist, care a facut tot ce i-a stat in putinta sa subordoneze institutia. Si totusi, nu a reusit sa o distruga. BNR a supravietuit etatizarii, a supravietuit deformarilor economice ale epocii si si-a reluat, dupa 1990, rolul fundamental intr-o economie de piata tumultoasa, redevenind treptat ceea ce fusese menita sa fie de la bun inceput: un reper de stabilitate, competenta si continuitate.

Romania, o tara care a trecut prin multe greutati, a avut intotdeauna in Banca Nationala a Romaniei o institutie care a stiut sa ramana in picioare indiferent de lovitura si sa duca mai departe ideea de unitate nationala si a ramas, cum foarte bine a sintetizat domnul Guvernator, "un pilon al stabilitatii, indiferent de epoca."

Sunt aproape sapte ani de cand fac parte si eu din aceasta poveste. Sapte ani de cand am intrat in familia Batranei Doamne, in care am crescut, m-am specializat in activitatea bancii, am legat prietenii, m-am imbunatatit din toate punctele de vedere si in care am invatat, pas cu pas, ce inseamna sa lucrezi pentru o institutie reputabila, care respira istorie, dar priveste mereu inainte.

Este ceva cu totul special in a face parte din aceasta poveste si simt, asa cum sunt convins ca simt toti colegii mei, o profunda mandrie cand spun ca lucrez pentru Banca Nationala a Romaniei.

La multi ani, BNR!