Zf 24

Dobanzile de pe piata monetara - iar ROBOR, in mod special - pot fi privite din mai multe perspective. Debitorii le privesc mai ales prin rata lunara. Bancile, prin costul finantarii. Juristii, prin cadrul de reguli. Factorii de decizie publica, prin impactul social. Sunt doar cateva perspective posibile, dar fiecare este legitima si importanta.

Intr-o dezbatere publica intensa, perspectivele diferite pot genera usor impresii, emotii si etichete. ROBOR ajunge astfel sa fie perceput ca prea mare sau prea mic, uneori chiar ca simpatic ori antipatic. Dar aceste etichete spun mai mult despre felul in care ROBOR este resimtit decat despre factorii economici pe care ar trebui sa ii reflecte.

ROBOR ramane, inainte de toate, un indicator al pietei monetare. Intrebarea economica de pornire este una de coerenta: in ce masura reflecta reperele economice de baza?

Daca facem un pas inapoi si revenim la logica de baza din manualele si cursurile de economie, intrebarea devine mai clara. O dobanda de pe piata monetara nu poate fi citita in izolare: ea reflecta, in buna masura, costul banilor. Acest cost depinde de multe principii economice, mecanisme de piata si conditii concrete - de la asteptari, lichiditate si riscuri pana la contextul financiar mai larg. Dar, la nivelul celor mai simple repere economice, doua elemente par esentiale: cadrul politicii monetare si evolutia inflatiei.

Primul reper este cadrul politicii monetare. Intr-o economie de piata, dobanzile interbancare trebuie sa reactioneze la orientarea politicii monetare. Altfel, politica monetara nu se mai transmite corespunzator in economie. In termeni simpli: dobanzile interbancare ar trebui sa se afle, de regula, in apropierea dobanzilor stabilite de banca centrala.

Daca ne uitam la nivelurile medii din perioada T4 2018 - T4 2025 (pentru care este disponibil si IRCC), prima observatie importanta este ca toate ratele ROBOR si ROBID s-au aflat in interiorul coridorului de politica monetara. Interesant este ca media simpla a acestor rate indica un nivel aproape identic cu cel al ratei de politica monetara (4,22% vs. 4,26%).

Se observa si o usoara panta ascendenta a dobanzilor pe masura ce scadenta creste. O astfel de panta are mai multe explicatii posibile. Cea mai simpla este prima de termen: o scadenta mai lunga poate include o prima, la fel cum si un depozit pe termen mai lung este, de regula, remunerat cu o dobanda mai ridicata.

IRCC se afla, la randul sau, in linie cu dobanzile de pe segmentul scurt al pietei. Aceasta pozitionare este coerenta cu modul in care este calculat indicatorul: pe baza tranzactiilor efective, concentrate in principal pe scadente scurte.

Al doilea reper este inflatia. Lichiditatea, stresul financiar sau alti factori pot conta, mai ales pe termen scurt. Dar, daca ne uitam la niveluri medii pe o perioada mai lunga, inflatia este probabil prima variabila macroeconomica de la care ar trebui sa pornim.

Din aceasta perspectiva, ROBOR a avut un comportament similar cu ratele interbancare din regiune. Pe scurt, datele sunt in linie cu logica economica de baza: acolo unde inflatia este mai ridicata, dobanzile tind sa fie si ele mai ridicate.

Un detaliu interesant al graficului este ca, in acest esantion, relatia estimata este aproape unu-la-unu. Cu alte cuvinte, in datele analizate, o inflatie medie mai ridicata cu un punct procentual este asociata cu o dobanda medie mai ridicata cu aproximativ un punct procentual.

O alta observatie este ca, in medie, dobanzile au fost sub rata inflatiei. Acest lucru poate fi inteles in contextul naturii socurilor inflationiste din acea perioada. Nu doar in Romania, ci in intreaga regiune, inflatia a fost alimentata in mare masura de socuri de oferta: pandemia, blocajele din lanturile de productie, criza energetica si tensiunile geopolitice majore, inclusiv razboiul din Ucraina si episoadele de tensiune din Orientul Mijlociu din perioada analizata.

In concluzie, ROBOR poate parea simpatic sau antipatic, prea mare sau prea mic, in functie de pozitia din care este privit. Dar, daca este analizat prin cele doua repere fundamentale discutate aici - cadrul politicii monetare si inflatia -, evolutia pare coerenta cu cea a ratelor interbancare comparabile din regiune.