Business international

In procesul de extindere accelerata a numarului de membri, UE pune accent pe cat de pregatite sunt statele candidate. Insa ar trebui sa fie atenta si la cat de pregatita este chiar ea, crede Linn Selle, sefa Centrului European al Consiliului German pentru Relatii Externe (DGAP).

Dezbaterea privind extinderea este din nou pe agenda politica a Uniunii Europene, scrie Selle intr-o opinie publicata de Euractiv.

In timp ce promoveaza un proces accelerat pentru tarile candidate - si in special pentru Ucraina - membrii UE nu ar trebui sa piarda din vedere faptul ca o Uniune extinsa nu poate fi doar o versiune mai mare a Uniunii de astazi.

Ultima data cand extinderea a fost dezbatuta intens in UE, la inceputul anilor 2000, inainte de "expansiunea fulgeratoare" din 2004, anxietatea a ajuns la cote mari pe intregul continent. Au existat temeri de o "invazie a instalatorilor polonezi" in Germania si in Marea Britanie avertismente privind "turismul pentru ajutoare sociale" in masa din partea noilor state membre.

In prezent, discutia privind accelerarea procesului de extindere a UE se concentreaza aproape exclusiv pe gradul de pregatire a tarilor candidate - disponibilitatea lor de a culege beneficiile integrarii in UE mai rapid decat inainte, cu conditia ca reformele interne sa fie implementate cu succes.

Scrisoarea cancelarului Merz privind aderarea Ucrainei sau documentul franco-german privind accelerarea procesului pentru Balcanii de Vest sunt ambele dovezi ale acestor preocupari. Insa aproape ca am putea uita cel de-al patrulea criteriu al extinderii, unul neoficial: UE si membrii ei trebuie sa fie pregatiti pentru extindere - au nevoie de capacitate de absorbtie pentru a primi noi membri.

Doar aderarea Ucrainei - cea mai mare tara din Europa ca suprafata, dar cu un venit national brut de 16.000 de dolari pe cap de locuitor (mai putin de jumatate din media UE) - ar aduce schimbari dramatice in modul in care este alocat bugetul comunitar, de exemplu in politicile agricole si in modul in care este masurata coeziunea dintre membri. Din punct de vedere institutional, ar avea un impact si asupra votului in Consiliu, in special in unanimitate si in ceea ce priveste componenta Parlamentului European, unde statele membre mai mari ar pierde probabil locuri.

Extinderea va remodela echilibrul de putere in cadrul UE si in institutiile sale - indiferent daca noii membri sunt Ucraina, Moldova sau tari din Balcanii de Vest. In contrast cu acestea se pun castigurile pe care o Uniune mai mare le poate obtine: capacitatile militare si experienta de razboi ale Ucrainei, oportunitatile economice din Balcanii de Vest, o forta de munca tanara si bine pregatita si o influenta geopolitica substantiala pe scena mondiala.

Prin urmare, este esential ca Uniunea sa nu cada in capcana temerilor interne. In schimb, dezbaterea privind extinderea trebuie imbogatita in doua moduri: printr-o agenda de reforma pentru chiar UE, care sa contracareze in mod tangibil potentialele temeri publice, si printr-un discurs european mai puternic privind beneficiile extinderii.

Pentru ca UE sa fie pregatita pentru extindere, ea trebuie sa isi consolideze principalele domenii de operare in ceea ce priveste structurile institutionale, trebuie sa abordeze in mod activ impactul extinderii asupra bugetului UE si trebuie sa anticipeze impactul acesteia asupra unor domenii de politica specifice - de exemplu, sistemul sau de certificate de emisii. Acest proces trebuie sa inceapa acum in cadrul Consiliului si cu publicarea de catre Comisie a propunerilor sale privind revizuirile politicilor pe care le-a promis in ultimii doi ani.

La fel de important este ca trebuie sa existe o pregatire strategica pentru o dezbatere publica - cu raspunsuri pregatite pentru temerile care vor aparea inevitabil, de la presiunea importurilor asupra sectorului agricol la migratia fortei de munca, desi ucrainenii ofera deja o contributie valoroasa fortei de munca europene, pana la propria pozitie a tarii in interiorul UE.

O Uniune extinsa nu poate fi pur si simplu UE actuala cu mai multi membri. Extinderea deschide o fereastra de oportunitate pentru a regandi domeniile de politica care vor fi decisive in modelarea prosperitatii si securitatii pe continent - inclusiv regandirea fundamentala a ceea ce ar trebui sa realizeze UE.

Extinderea catre est a demonstrat in cele din urma ca niciuna dintre temerile mentionate mai sus nu a devenit realitate. Dimpotriva, s-au materializat castiguri semnificative in materie de bunastare atat in statele membre vechi, cat si in cele noi.