Business international

Se intampla in februarie 2014. O mare delegatie de afaceri din Franta ateriza in Iran in speranta ca va putea reinvia legaturile economice dintre cele doua natiuni multumita relaxarii sanctiunilor impuse de Vest tarii din Orientul Mijlociu. Era urmarea unui acord cu Teheranul privind limitarea programului nuclear al acestuia la doar scopuri civile. Delegatia cu 107 investitori francezi era la acea data cea mai mare astfel de echipa din Europa care a vizitat Iranul in ultimii 30 de ani.

Oamenii de afaceri, reprezentanti ai unora dintre cele mai mari companii franceze, printre care Total si GDF Suez, din energie, Orange din telecom, Alstom din industria manufacturiera si inginerie, si Renault, constructor auto, s-au intalnit cu lideri de business locali. Delegatia a inclus si directori din tehnologie, din industria hoteliera, din finante-banci, asigurari, aviatie, constructii, alimente, transport naval, apa, farma. Inaintea lor, Iranul a fost vizitat de oameni de afaceri din Olanda, Germania, Italia, Coreea de Sud si din alte tari occidentale, veniti acolo in cautarea de noi oportunitati pe o piata de aproape 77 de milioane de locuitori si intr-o tara bogata in petrol si gaze naturale.

Impulsul a fost acordul nuclear istoric semnat de marile puteri vestice (fara China) plus Rusia cu Iran cu cateva luni mai devreme la Geneva. Iranul se angaja sa nu foloseasca uraniu pentru producerea de arme nucleare. Totul a cazut cand SUA, cu Donald Trump presedinte, s-au retras in 2018 din acord si au reimpus sanctiuni Iranului, reinchizandu-i economia.

Cu ocazia unei vizite, miercuri, la Versailles, unde a fost gazduit de presedintele Frantei, Emmanuel Macron, Trump a semnat un acord preliminar prin care se pune capat razboiului de patru luni dintre SUA si Iran si se redeschide stramtoarea Ormuz, importanta pentru revenirea la normal a fluxurilor de gaze si petrol din Golful Persic catre pietele lumii. Celalalt semnatar a fost presedintele Iranului. Acest pas a fost facut cu doua zile inainte de data anuntata oficial si va fi urmat de negocieri mai cuprinzatoare. Ambele parti au facut clar ca sunt gata sa reporneasca razboiul daca adversarul face vreun gest gresit. Poate mai important decat redeschiderea stramtorii Ormuz, noul acord deschide calea ridicarii tuturor sanctiunilor impuse Iranului, acest lucru depinzand de cum decurg negocierile.

Acordul final va face lumina in aceasta problema. De asemenea, memorandumul contine referiri la un fond de dezvoltare de 300 de miliarde de dolari destinat Iranului. SUA, ca stat, nu vor contrubui cu bani, finantarea facandu-se pe cai private. Vor fi dezghetate si active iraniene de miliarde de dolari din strainatate.

Deocamdata, americanii renunta doar la sanctiunile asupra petrolului iranian, ceea ce inseamna ca reconstructia Iranului, si poate si consolidarea regimului de la Teheran, incepe cu bani din hidrocarburi. Urmarea imediata este ca pretul petrolului Brent, referinta pentru piata internationala, in scadere de cand Trump a indicat ca va ajunge la o intelegere cu Teheranul, a continuat ieri sa scada, atingand 77 de dolari pe baril, fata de varful de aproape 120 de dolari pe baril atins din cauza razboiului.

In SUA, benzina se ieftineste. In Europa, preturile gazelor naturale sunt la cele mai joase cote din ultimele doua luni.

Pacea din Iran ar veni dupa un razboi al bombardamentelor cu SUA. Ambele tari se declara invingatoare. Pentru Trump, un "deal" inseamna in primul rand afaceri si profit. Presedintele american are cateva companii americane preferate. Cum se vor incadra companiile europene in acest "deal" al sau?

Frenezia inceputa in 2014 arata cat de mare este miza iraniana pentru europeni. Spre exemplu, inainte de sanctiuni, Peugeot-Citroen vindea 450.000 de masini pe an pe piata iraniana. Dupa redeschidere, constructorul auto francez a intrat intr-un parteneriat local pentru productia a 200.000 de masini pe an.

Renault avea in plan un parteneriat local, in care compania franceza ar fi fost forta dominanta, pentru producerea a 300.000 de masini pe an, printre care modelele Dacia Duster si Renault Symbol. Total avea de gand sa intre cu un miliard de dolari intr-un proiect energetic iranian de peste 4 miliarde de dolari.

Airbus ar fi urmat sa vanda Iranului 118 avioane noi, o afacere de 25 de miliarde de dolari. Volkswagen si Daimler, giganti auto germani, ar fi investit miliarde in productie. Dintre companiile europene care pusesera ochii pe piata iraniana, cele mai cunoscute erau: Airbus, Ansaldo Energia, BASF, BP, Daimler, Danieli, Enel, Eni, Ferrovie dello Stato, Fiat-Chrysler, Fincantieri, Maersk, Novo Nordisk, Peugeot-Citroen, Renault, Saipem, Shell, Siemens, SNCF, Total si Volkswagen.

De atunci, populatia Iranului a crescut considerabil, depasind 90 de milioane de locuitori. Dar si economia s-a schimbat, crescand gradul de autosuficienta.