Opinii

Antreprenorii romani, fondatorii companiilor de acum 20-30 de ani care au rezistat in piata, care au cat de cat o situatie financiara buna, care au o piata de desfacere, care au profit si nu sunt supraindatorati sunt extrem de cautati de fondurile de investitii si chiar de investitori strategici pentru a le vinde firma.

Pe piata, la cumparare, sunt foarte multi bani, numai din PNRR sunt 400 de milioane de euro, la care se adauga inca 400 de milioane de euro contributia partenerilor din fondurile de investitii, rezultand 800 de milioane de euro; se adauga banii celorlalte fonduri de investitii, ca sa nu mai vorbim de banii investitorilor strategici. Plus ca bancile au linii de credit speciale pentru achizitia de companii.

Desi sunt foarte multi bani pe piata, nu prea exista oferta la vanzare. Cei care ar vrea sa vanda fie au companii care sunt gaurite, supraindatorate, pe o piata extrem de concurentiala; iar daca au o companie buna, pretul cerut este peste multiplii de piata si daca cineva ar plati acel pret nu si-ar mai multipla el apoi banii.

La ZF Live cu Bogdan Mugescu de la Atheneum Advisors, un consultant in fuziuni si achizitii, a spus ca antreprenorii romani care au o companie buna nu sunt chiar atat de usor de convins sa o vanda.

El spune ca antreprenorii, daca fac 1-2 milioane de euro pe an profit din compania pe care o au, se intreaba de ce sa o vanda? "La cat imi da un cumparator, 5-6 milioane de euro, nu are niciun sens sa vand compania. Banii astia ii fac in 2-3 ani fara sa ma bata cineva la cap."

La profitul pe care il au, se mai adauga si castigurile informale care sunt luate dintr-o companie prin diverse forme, bani care asigura traiul familiei fondatorului, diverse afaceri, achizitia de apartamente, terenuri, cladiri, a adaugat Bogdan Mugescu.

Fondurile de investitii nu sunt atat de generoase in multiplii de evaluare, nu sunt dispuse sa plateasca pretul cerut pentru ca nu ar mai putea sa justifice investitia, pe care vor sa o dubleze sau chiar tripleze in cativa ani.

Antreprenorii romani au ajuns la un anumit nivel si nu prea mai vor sa intre intr-un nou ciclu de crestere accelerata, cerut de fondurile de investitii. Plus ca aceasta crestere trebuie adusa tot de ei si nu mai sunt dispusi sa depuna atat de mult efort. Plus ca nu vor sa zdruncine compania, nu prea vor sa faca schimbari intr-un business care le aduce 1 milion de euro profit pe an, plus inca un milion castig informal.

Fiecare incearca sa-si conserve pozitia. Nimeni nu se gandeste la vreo expansiune, la cresterea businessului, la noi investitii, mai ales in conditile actuale economice, politice, sociale, geopolitice extrem de ostile.

Vrem nu vrem, lumea a ridicat piciorul de pe acceleratie dupa 20-30 de ani.

Urmasii nu prea vor sa continue businessul parintilor, este mult prea mare bataia de cap. Iar ideea de a atrage management din afara care sa conduca businessul castiga teren doar teoretic, pentru ca in practica fondatorii nu vor sa dea din mana companiile pe care le-au creat. Cum sa vina cineva din afara sa-i spuna ce sa faca sau sa-l intrebe unde se duc banii? Acestea sunt intrebari pe care le-ar pune un alt actionar.

Asa ca prefera sa ia 1-2 milioane de euro la un business de 10-15 milioane de euro.

Nu avem in ADN sa ne extindem, sa intram si sa cucerim alte piete, ADN pe care il au ungurii, polonezii, cehii si acum chiar ucrainenii.

Multi fondatori se intreaba: daca ar vinde, ce ar face cu banii mai departe? Pentru ca nu stiu sa faca altceva si oricum, psihologic, daca primesti o suma mare de bani, cateva milioane de euro, instinctul iti spune ca trebuie sa ii pui deoparte in active imobiliare, financiare. Nimeni nu are chef sa faca din nou business, sa o ia de la capat, nimeni nu are chef sa-si riste banii.

Fondatorii, antreprenorii romani reusesc sa duca companiile pana la un anumit nivel si acum mai degraba prefera sa-si ia banii din aceste companii, decat sa-i foloseasca sa se extinda, sa faca noi investiti si, de ce nu, chiar sa cumpere alte afaceri, sa cumpere concurentii pentru a consolida piata si a deveni mai mari si mai puternici, conform modelului de business american.

Daca aceasta crestere a companiilor romanesti, a afacerilor romanesti intr-un mod exponential in ultimii 20 de ani a avut la baza mai degraba modelul american. Acum, prin starea de burghezie care instaleaza in companiile romanesti mai vechi, ne ducem catre modelul european.

Dar revin la intrebarea din titlu pe care si-o pun antreprenorii romani, cei care si-au infiintat companiile acum 20-30 de ani: de ce sa vanda, daca fac 1-2 milioane de euro pe an?