Opinii

Urmarind in paralel evolutia din ultimele 2 luni a evenimentelor geopolitice si, respectiv, pe cea a pietelor financiare, am impresia ca asist la un desen animat cu Tom si Jerry, in care geopolitica (motanul furios) se straduieste de zor sa vaneze sentimentul pietei (soricelul poznas), dar acesta din urma gaseste mereu o cale de scapare.

Cea dintai a aruncat catre noi un razboi regional incarcat cu o miza energetica globala si cu un potential de deteriorare a securitatii globale si europene, inclusiv prin umbra de indoiala ridicata asupra viitorului Aliantei Nord-Atlantice. Colac peste pupaza, de curand ne-am trezit pe plan local si cu o criza guvernamentala care pune la indoiala angajamentul Romaniei vizavi de programul multianual de ajustare bugetara pus chezas in fata Comisiei Europene, a agentiilor de rating si a investitorilor in titlurile de datorie ale Statului Roman.

Cu toate acestea, atat pietele financiare internationale, cat si piata locala au reusit sa evite caderea in depresie, ba chiar au reusit sa frizeze niveluri maxime istorice in zilele intermitente de vesti marginal mai pozitive (a se vedea Graficul 1). Desigur, nu putem afirma ca toti copacii din gradina sunt plini de flori roz (nici soricelul din desenele animate nu scapa mereu cu basmaua curata...), dar nici ca panta negativa a stirilor si evenimentelor s-a transpus intr-o tendinta descendenta accentuata a sentimentului investitorilor asa cum s-a intamplat deunazi, in 2022, cand am asistat pe plan global la o perioada prelungita de subperformanta a preturilor majoritatii activelor financiare.

Motivele relativei reziliente a pietelor merita explorate, chiar cu riscul de a cadea in capcana unei retorici speculative, caci la sfarsitul acestui exercitiu sper sa ne elucidam impreuna daca nu cumva am descoperit secretul optimismului incurabil, care ne va face pe toti la fel de fericiti si indestructibili ca personajele de desene animate. Ca sa ne mentinem intr-un registru pozitiv, o sa listez drept prima explicatie posibila ideea invatarii din greselile trecutului. Astfel, criza energetica din 2022 asociata razboiului din Ucraina, dar si socul tarifelor vamale majorate semnificativ in luna aprilie a anului trecut, ca si incertitudinea politica din Romania asociata rundelor repetate de alegeri prezidentiale din 2024-2025, sunt suficient de recente incat sa putem presupune ca au ramas proaspete in memoria investitorilor si antreprenorilor.

Mai precis, faptul ca pietele financiare si, in primele exemple, economia globala, au reusit sa depaseasca acele vremuri turbulente, reluandu-si tendinta de crestere cu o indarjire parca si mai puternica, ar fi putut reprezenta o inspiratie pentru atitudinea din prezent a investitorilor, mai ales ca, privind in urma, acele momente de cumpana s-ar fi putut dovedi de fapt niste momente excelente de a investi. Ati putea spune ca aceasta e o explicatie destul de romantata si poate usor neplauzibila, dar credeti-ma, vad cu ochii mei si aud cu urechile mele de multe ori o versiune de acest gen din partea unor investitori care au capatat experienta volatilitatii in ultimii ani, astfel incat azi sunt suficient de harsaiti incat sa recunoasca diverse socuri economice, politice sau de alta natura nu doar ca pe un motiv de panica, ci cateodata chiar ca pe o oportunitate de a adauga portofoliului lor pe termen lung activele lor preferate la preturi mai atractive.

Aceasta explicatie e de fapt legata si de o alta teorie, mai putin romantata, dar tot optimista, si anume aceea a adaptabilitatii asteptarilor umane si a finitudinii duratei atentiei pe care o putem acorda unui subiect. Ca oameni, cu totii avem acea capacitate ca, dupa o reactie instinctiva initiala de tip fight/ flight/ freeze (trad. lupta/ fugi/ incremeneste) la o situatie noua si periculoasa, sa incepem sa ne adaptam inclusiv cognitiv, rationalizand si explicandu-ne lucrurile in asa fel incat sa ne fie mai usor sa gestionam stresul asociat situatiei.

Odata ce am reusit sa ne cream povestea specifica derivata din mai generalul "nici dracul nu e atat de negru"1 si mai acumulam, pe deasupra, si dovezi ca "nu e de fapt asta sfarsitul lumii", atentia noastra acordata subiectului incepe sa se erodeze, pana ce devine aproape business as usual (trad. obisnuinta) sa traim in jurul nostru, spre exemplu, si cu o pandemie, si cu un razboi la granita, si cu preturi mai ridicate la benzina, la energie, si, de fapt, la orice altceva. Nu ne place, desigur, si samanta frustrarii probabil ca isi sapa locul in sufletele noastre (pentru a se manifesta printr-o atitudine rebela, de exemplu, la primele alegeri in care avem un cuvant de spus), dar la sfarsitul zilei avem puterea de a merge mai departe si de a calca chiar si "peste morminte". Nu degeaba noi, romanii, am rezonat cu vorbele poetului national: "Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi si noua toate".

Haideti totusi sa exploram mai departe, pe langa variantele mai romantic-optimiste, si cel putin doua variante sa le zicem realist-obiective. Prima ar fi aceea a naturii socurilor si a contextului acestora. Daca vorbim de primavara anului 2026 versus cea a anului 2022, spre exemplu, respectiv razboiul din Orientul Mijlociu versus cel din Ucraina, cu toate ca expertii in piata energiei ar spune ca magnitudinea socului actual asupra pretului si cantitatilor de produse energetice afectate este mult mai insemnata fata de cel de acum 4 ani, impactul intreruperii fluxului de petrol, gaze si o serie de alte materii prime din Rusia si Ucraina a fost mult mai semnificativ din perspectiva diversitatii materiilor prime afectate si, poate si mai important, a prins lumea nepregatita, respectiv intr-o perioada in care penuria post-pandemie de marfuri si de alte produse manufacturate descatusase deja flagelul inflatiei.

In mod crucial, accelerarea inflatiei a prins atunci si bancile centrale in ofsaid, acestea fiind nevoite sa urce rapid dobanzile, adaugand o nota dramatica suplimentara teatrului evenimentelor din piete. In cazul Romaniei, putem compara actuala criza guvernamentala si cu ceea ce s-a intamplat anul trecut in pragul alegerilor prezidentiale ce ar fi putut avea un rezultat disruptiv, observand, de asemenea, ca suntem in fata unui context mai putin incarcat in prezent fata de cel din trecut, in primul rand pentru ca punctul de pornire e mai putin vulnerabil astazi (cu un deficit bugetar pe 12 luni estimat la 6,7% din PIB), fata de acum 1 an (cand aceeasi estimare era aproape de 9% din PIB). In al doilea rand, in urma unei istorii presarate si cu "presedinti-jucatori", exista probabil o perceptie publica cum ca presedintele tarii ar avea un rol important in modelarea unei majoritati guvernamentale si orientarea europeana/ non-europeana a politicilor aplicate de guvernanti, ceea ce face ca alegerile prezidentiale sa cantareasca mai mult decat o redesenare politica a unui guvern.

A doua varianta realist-obiectiva este legata de persistenta perceputa a socurilor din trecut versus caracterul perceput ca fiind tranzitoriu al socurilor actuale. Razboiul din Ucraina a fost perceput si s-a si dovedit a fi un eveniment cu desfasurare si implicatii durabile, in vreme ce asteptarea cvasi-unanima (cu exceptii notabile ale unor experti precum profesorul Robert Pape2) privind razboiul contra Iranului este ca va avea o durata finita si chiar scurta, perceptie sugerata de altfel chiar de cel care a declansat aceasta "excursie".

De altfel, Presedintele Trump si-a obisnuit deja urmaritorii cu Blitzkrieg-uri, respectiv cu un ritual de initiere-escaladare-dezescaladare rapida a unor conflicte variate si destul de frecvente deja din chiar primul sau an al noului mandat prezidential. In cazul Romaniei, daca e sa comparam din nou rezultatele unui scrutin prezidential al carui castigator capata un mandat de 5 ani, cu o potentiala rasturnare a unui guvern (a carui durata medie de viata a fost de sub 1 an din 2015 incoace3), intelegem si mai bine ca riscul de anul trecut a fost perceput ca fiind unul cu implicatii mai persistente si, drept urmare, impactul asupra primei de risc a activelor romanesti a fost unul mai substantial.

Pentru situatia economiei globale afectate de conflictul din Golful Persic ar mai fi si o a treia varianta realist-obiectiva, legata tot de invatamintele trase in urma crizei energetice din 2022, dar si a blocajelor din timpul si din urma pandemiei, invataminte trase de data aceasta nu de publicul investitor in sensul sau larg (pe care l-am putea eventual suspecta de naivitate), ci de oamenii de afaceri ale caror business-uri depind de capacitatea lor de adaptare la mediul economic si (geo)politic extern. Dupa acele perioade dificile, acestia probabil ca au invatat si si-au insusit nevoia de a-si diversifica sursele de aprovizionare si partenerii de afaceri si de a-si crea rezerve mai ample pentru a preintampina noi situatii de blocaje prelungite.

Astfel, blocarea Stramtorii Ormuz a gasit lumea intr-o situatie mai benigna decat declansarea razboiului din Ucraina. La fel, e putin probabil ca dependenta de o singura sursa de energie si dintr-o singura regiune geografica sa fie o greseala pe care multe tari sa o fi repetat, securitatea energetica fiind pe agenda multor guverne, agenda ce include de cativa ani buni subiecte precum onshoring-ul, friend-shoringul sau diversificarea lanturilor de aprovizionare.

Am explorat cateva posibile explicatii ale rezilientei relative a performantelor pietelor financiare globale si locale aflate sub impactul unor noi socuri cu potential destabilizator pentru simplul motiv ca identificarea explicatiei sau explicatiilor corecte implica si anumite asteptari cu privire la ce va urma. Voi incepe cu scenariul de viitor pe care nu l-am amintit, dar pe care nu-l putem ignora, si anume acela al ignorantei insasi: se prea poate ca rezilienta amintita sa nu fie altceva decat felul nostru de a ne amagi ca pana la urma totul va fi bine, crezand pana la orbire ca avem de-a face cu un teatru ieftin si fara de substanta si impact economic major.

Nu ne poate invinovati nimeni de o asemenea abordare, mai ales dupa saga razboiului comercial deschis de SUA cu mai toata lumea anul trecut, dar care s-a dovedit a fi mai mult zgomot decat cutremur. E prea posibil, insa, ca de data aceasta impactul economic al evenimentelor geopolitice din Golful Persic sa fie inevitabil si mult mai greu reversibil, iar, odata cu realizarea inevitabilitatii lui si ireversibilitatii lui pe termen scurt, sa fim nevoiti sa coboram cu picioarele si cu sentimentul de risc pe pamant. E un scenariu posibil, dar putin prea cinic pentru gustul si credinta mea in rationalitate si piete eficiente. Aceeasi credinta ma impiedica sa cred cu prea mare tarie si generalitate si in varianta "romantata", respectiv ca piata va putea trece usor peste niste consecinte economice reale, daca acestea se vor dovedi semnificative in timp.

Explicatiile legate de natura, de contextul si persistenta perceputa a socurilor geopolitice mi se par in schimb a avea un grad mai ridicat de plauzibilitate, insa daca ar fi asa, consecinta ar fi ca o prelungire a situatiei nefaste ar putea inca sa duca la o deteriorare mai ampla a economiei, a apetitului de risc al investitorilor si, drept urmare, a cotatiilor de pret ale activelor financiare. Astfel, persistenta blocajului din Stramtoarea Ormuz si, eventual, escaladarea conflictului prin afectarea mai permanenta a infrastructurii de productie a produselor petroliere din regiune ar putea crea inca premisele unei recesiuni economice globale si ale unei corectii mai ample a pietelor. Intr-o masura similara, in cazul Romaniei, transformarea actualei crize a coalitiei guvernamentale intr-o criza de guvernare, adica in incapacitatea de a crea un guvern care sa poata trece legislatie si bugete, respectiv deraierea sau intarzierea masiva a programului de ajustare bugetara, pot determina inca consecinte si mai grave pentru economia Romaniei si pentru pietele financiare locale.

Lucrurile sunt actualmente in desfasurare si in Golf, si la Bucuresti, si s-ar putea sa nu avem o rezolutie atat de rapida precum ne-am dori-o ca investitori. Spre deosebire de literatura, teatru, filme si desene animate, in lumea serioasa a finantelor, suspansul nu e o caracteristica apreciata de majoritatea publicului spectator. Dimpotriva, gravitatia instabilitatii geopolitice poate trage in jos performanta economiei, rezultatele financiare ale agentilor economici, viabilitatea bugetelor si chiar si psihicul oamenilor, indiferent cat de rezilienti s-au dovedit acestia in prima faza. Prelungirea unor conflicte regionale precum cel din Iran, dar si cel din Ucraina, reprezinta un risc pe care istoricul Odd Arne Westad il asocia unui butoi de pulbere care in 1914 a generat o conflagratie mondiala.

In Romania, prelungirea instabilitatii politice reprezinta un risc si din perspectiva sistemica, mai ales in contextul unei increderi extrem de scazute a populatiei in politicieni la modul general, care ameninta din umbra contractul social dintre stat si cetateni. Asa ca dincolo de joaca de-a soarecele si pisica si de entertainmentul schimburilor de mesaje dure si adesea savuroase dintre actorii teatrului geopolitic actual, trebuie sa fim pregatiti pentru multiple scenarii extrem de serioase. Diversificarea, asa plicticoasa si terna cum apare ea multora, e de fapt sfatul care se potriveste cel mai bine unei situatii volatile precum cea din prezent. Ca investitori, castigurile pe termen scurt si "distractia" asociata procesului speculativ sunt cele care atrag cel mai mult, dar povestile succesului adevarat si durabil au intotdeauna capacitatea de supravietuire drept ingredientul principal, iar diversificarea portofoliilor e piatra de temelie a acestei capacitati.

(1) In cazul de fata al crizei din Orientul Mijlociu, cateva naratiuni optimiste care au circulat in spatiul public si s-au "prins" in mentalul colectiv si care ar putea fi incadrate drept astfel de mecanisme de adaptare a povestii includ: (1) ideea ca, in fapt, blocajele din Stramtoarea Ormuz nu sunt atat de relevante pentru oferta globala de produse petroliere, pentru ca: a) au inceput deja sa fie folosite rute alternative pentru exporturile de titei si produse derivate de catre tarile din Golf; b) de fapt, se transporta prin stramtoare mai mult decat stim oficial pentru ca sunt vase petroliere care trec cu GPS-urile oprite sau au acorduri confidentiale de libera trecere cu Iranul; c) rezervele existente sunt suficiente pentru a acoperi mare parte din decalajul de productie si transport din Goldul Persic. (2) Ideea ca Presedintele Trump va renunta rapid, dupa ce presiunea pietelor si a opiniei publice ajunge la un apogeu, ceea ce a si dat nastere sintagmei cu acronimul de TACO de la Trump Always Chickens Out.