Opinii

Discutiile recente din spatiul public aduc in prim-plan oportunitatea listarii la Bursa de Valori Bucuresti (BVB) a unor pachete minoritare din companiile de stat. Dincolo de polarizarea inerenta oricarei dezbateri ce implica patrimoniul statului, analiza acestui demers trebuie mutata din sfera discursului politic, predispus la extrapolari, in zona riguroasa a mecanismelor de guvernanta corporativa.

Prin urmare, chestiunea fundamentala nu priveste originea capitalului (fie el local sau international), ci impactul pe care admiterea la tranzactionare il are asupra modului in care o societate de stat urmeaza a fi administrata si controlata.

Vom incepe cu un exemplu din practica internationala care a demonstrat ca listarea pachetelor minoritare nu echivaleaza cu pierderea controlului strategic sau oportunitatilor de catre stat, si anume Enel Group. Desi statul italian si-a diluat participatia (detinand in prezent aproximativ 23,6%), tranzitia de la o societate detinuta integral de stat la o societate listata a functionat ca un catalizator pentru a ca acesta sa devina un jucator global. Implementarea cerintelor stricte de pe piata de capital a transformat compania radical, statul beneficiind de pe urma capitalizarii bursiere si a dividendelor generate de un management eficientizat.

Astfel, odata ce o societate de stat face saltul catre piata de capital, arhitectura sa interna se schimba radical, fiind guvernata de doua acte normative esentiale: (i) Legea nr. 24/2017 privind emitentii de instrumente financiare si operatiuni de piata (in continuare "Legea nr. 24") si (ii) OUG nr. 109/2011 privind guvernanta corporativa a intreprinderilor publice (in continuare "OUG 109"). Analiza coroborata a acestor legi releva principalele avantaje tehnice ale listarii.

Lecturarea integrala a acestor acte normative poate fi descurajanta prin complexitatea lor tehnica. Desi in spatiul public se dezbat intens efectele listarii, rareori discursul este insotit de indicarea temeiurilor legale concrete, lasand publicul fara posibilitatea de a verifica singur veridicitatea acestor afirmatii. De aceea, am extras si explicat in continuare o serie de articole-cheie, oferind cititorului exact instrumentul legal necesar pentru a intelege ce modificari structurale apar, de fapt, odata ce o societate face salut la piata de capital.

In primul rand, societatea va avea un regim mult mai riguros privind auditarea, conform art. 65 alin. (4) si art. 110 din Legea nr. 24.

Trebuie mentionat ca odata ce actiunile unei societati sunt admise la tranzactionare pe bursa, aceasta devine automat o Entitate de Interes Public (in continuare "EIP"), in timp ce societatile de stat nu devin automat EIP.

Coroborand cu art. 71 alin. (3) dintr-o alta lege speciala (Legea nr. 162/2017) observam ca durata maxima a misiunii de audit efectuate la EIP este de 10 ani, legea fortand o rotatie a auditorului pentru a preveni "familiaritatea" si a asigura obiectivitate. In paralel, o companie de stat poate pastra aceeasi firma de audit la nesfarsit, ceea ce poate crea in timp o relatie de subordonare intre managementul numit politic si auditor. Astfel, listarea actioneaza ca un politist, garantand ca evaluarea companiei ramane impartiala si complet decuplata de influentele politice.

In al doilea rand, listarea la bursa pune capat monopolul absolut al statului in consiliul de administratie. Conform art. 85 din Legea nr. 24, membrii consiliului de administratie pot fi alesi prin metoda votului cumulativ, iar aplicarea acestei metode devine obligatorie daca este ceruta de un actionar semnificativ. Orice prevedere din actul constitutiv care restrange acest drept este considerata nescrisa. Aceasta permite minoritarilor sa isi trimita reprezentanti in board. Odata ajuns in board, reprezentantul minoritarilor are acces nelimitat la toate documentele societatii. Acest lucru transparentizeaza fortat societatea.

In al treilea rand, raspunderea managementului devine mai severa. Este adevarat ca raspunderea penala a administratorilor exista si in societatile de stat nelistate. Insa, diferenta pe care o aduce Legea nr. 24 este trecerea la un camp al expunerii mult mai larg. In timp ce o societate "inchisa" are dusmani politici, o societate listata la bursa este atent urmarita atat de ASF, cat si de proprii investitori. Din acest motiv pozitiile in consiliul de administratie al unei societati listate la bursa este foarte incomod pentru persoane nepregatite profesional.

In al patrulea rand, in cazul unui conflict, "legea pietei" primeaza. Conform art. 26 din OUG 109, daca apar contradictii intre OUG 109 si Legea nr. 24, se aplica cu prioritate legislatia pietei de capital. Coroborand aceste aspecte cu argumentele precedente, putem conchide ca o companie 100% de stat aplica OUG 109 doar sub supravegherea Guvernului in timp ce o companie listata la bursa este obligata sa respecte cu strictete reglementarile celor 2 acte normative, fiind mult mai controlata.

In concluzie, miza reala a listarii nu este asadar o simpla tranzactie de actiuni, ci un transfer de autoritate. In acest nou ecosistem, transparenta nu mai este o optiune, ci o obligatie de piata. Obligatia de a raporta in timp real orice schimbare, sub sanctiunea pierderii increderii investitorilor, este un mecanism benefic care forteaza statul sa se comporte ca un actionar responsabil si profesionist.