Opinii

Pretul la energie electrica din Romania este printre cele mai mari din Uniunea Europeana in pofida subventiilor de miliarde de euro in energie verde din ultimul deceniu si in pofida bogatelor resurse locale hidrografice, de gaz si petrol.

Companiile din energie sunt cele mai profitabile din economie si sunt o tinta de joburi pe care se bat toti politicienii de la varf.

Dar fata de tarile vecine precum Ungaria, Polonia sau Cehia, companiile locale din energie nu au reusit sa se extinda international.

Se multumesc cu piata interna.

Fie ca managementul local nu are suficienta expertiza sau ambitie, fie ca statul spoliaza firmele de profituri si nu au bani de investitii, cert este ca firmele romanesti sunt mult mai mici fata de firme din regiune din tari care nu au resursele de petrol, gaze si hidro ale Romaniei.

MOL Group din Ungaria, profilat pe petrol, gaze si rafinare, dintr-o tara cu PIB la jumatate fata de al Romaniei, are afaceri de 30 miliarde de euro pe an, este extins in toata regiunea. OMV Petrom are 7 miliarde de euro pe an venituri, iar Romgaz are 1,7 miliarde de euro.

MVM din Ungaria, profilat pe energie electrica, are 13 miliarde de euro afaceri si la fel este extinsa si se extinde in regiune. Electrica are 1,8 miliarde de euro cifra de afaceri doar. Romania extrage 10 mld. metri cubi de gaze anual, Ungaria doar 1 miliard de metri cubi, iar la titei Romania este al treilea producator din UE, cu aproape 3 milioane de tone, dublu fata de Ungaria.

Ale noastre, Romgaz, Electrica, nu sunt in regiune si stau pe ganduri daca sa investeasca sau nu si in altceva decat activitatea de baza.

Singurii castigatori ai acestui context - preturi mari la energie, profit mare pentru jucatorii din energie - incep sa se profileze firmele de servicii, integrare, echipamente si eventual de productie pentru marii jucatori din energie. Companii precum Electroalfa, Grup EM (fosta Electromontaj), Simtel, AJ Brand sau Enevo au ajuns la afaceri de sute de milioane de euro fiecare si au construit deja portofolii solide la nivel international, dupa cum s-au prezentat in aceste zile la ZF Power Summit.

Electroalfa, care se va lista la bursa de saptamana viitoare, si-a majorat cifra de afaceri de trei ori in ultimii cinci ani, pana spre 160 milioane de euro, are deja 20% din business din exporturi si proiecte internationale si vrea sa ajunga la 50%.

Grup EM, format in jurul Electromontaj, este specializat in constructii si montaj energetic, are business de circa 200 milioane de euro, prezent cu activitati in Olanda, Finlanda, Polonia, Bulgaria sau Emiratele Arabe Unite.

Simtel, un grup fondat de ingineri absolventi de Automatica si Electronica specializat initial pe automatizari si care a prins "trenul" solarelor, este deja in Germania, Ungaria, Republica Moldova si se pregateste de lansarea pe alte piete externe. Compania s-a listat la bursa, are in spate sprijinul puternicului grup Dedeman si a ajuns la afaceri de circa 150 mil. euro.

AJ Brand, specializat in constructia de parcuri fotovoltaice de mari dimensiuni, a instalat pana acum 7000 de MW in Romania, Spania, Portugalia sau Italia si se va duce spre afaceri de 300 milioane de euro in 2026, conform fondatorului, Adrian Stan.

Enevo, un grup de inginerie specializat pe constructia de parcuri fotovoltaice, eoliene, de capacitati de stocare, statii de inalta tensiune dar si protectia cyber a infrastructurii critice, estimeaza afaceri de 350 milioane de euro in 2026 si nu exclude sa ajunga la 1 miliard de euro pana in 2030.

Pe langa aceste companii, Electrogroup, Electroglobal sau Energobit sunt jucatori deja puternici in sector, actori ai unor tranzactii de sute de milioane de euro. Mai vin in pluton Parapet sau Waldevar, la fel cu ambitii si chiar realizari la nivel international.

Pana sa iasa companiile locale din energie pe pietele internationale, iata ca expertiza romaneasca in inginerie isi gaseste in acesti contractori interni ai lor forta de iesire la extern. Aceste firme ies precum de sub o carapace constituita de mostenitorii fostelor regii Renel si SNP, care au ramas ca niste closti doar sa-si apere teritoriul, in timp ce vulturii precum MOL, CEZ, MVM sau PPC (Grecia) merg la vanatoare la nivel international.

De obicei, intai merg in strainatate jucatorii mari care dau de lucru in spate contractorilor si astfel isi asigura si acestia din urma extinderea. In cazul acesta, este altfel. Contractorii s-au dus la extern si probabil este in acest moment sectorul cu firme romanesti care au cea mai puternica amprenta la extern.

Cei mari, Romgaz, Electrica, OMV Petrom, Transgaz sau Transelectrica, ar trebui sa ia aminte chiar la jucatorii pe care i-au crescut ei, carora le-au dat business si i-au hranit si i-au adus in situatia de a razbi si pe alte piete, ca pot sa-si asume obiective mai mari. Cateodata, orgoliul e un combustibil cu capacitate de aprindere mai mare decat titeiul, dupa cum au dovedit vecinii nostri de la vest.