Opinii

Au aparut din ce in ce mai des in ultimul timp analize si pozitii care sustin, in esenta, ca:

(1) Romania ar avea, de fapt, prea putini angajati/functionari publici, nu prea multi;

(2) cheltuielile publice ale Romaniei ar fi mai degraba mici pe ansamblu, nu excesive si, deci, nu se poate face mare lucru in privinta lor, acestea trebuind chiar marite semnificativ avand in vedere nevoile in crestere, si

(3) prin urmare, problemele bugetare si administrative ale Romaniei nu ar tine in vreo masura importanta de vreo supradimensionare si cine stie ce excese de cheltuieli in zona publica, ci mai degraba de impozitarea prea mica per total, neputandu-se pretinde servicii publice de calitatea celor din "Vest" daca nu se si contribuie si cheltuie ca in "Vest".

In sprijinul ideilor/pozitiilor de mai sus se invoca statistici Eurostat sau OECD care arata, intr-adevar, ca:

(a) ponderea personalului din sectorul public romanesc in total populatie ar fi sub media UE (deci, majoritatea statelor UE ar avea mai multi functionari publici pro-rata decat noi raportat la populatie);

(b) ponderea angajatilor din sectorul public romanesc comparativ cu totalul de angajati s-ar situa, si ea, in partea a doua a clasamentului in interiorul Uniunii Europene (deci, majoritatea statelor UE ar avea proportional mai multi functionari publici decat noi si fata de restul fortei de munca); si

(c) ponderea bugetului Romaniei in PIB este de aproximativ 30-31%, de asemenea sub media UE de aprox. 46% (deci, faptul ca s-a cheltuit anul trecut de catre stat echivalentul a 9,3% din PIB in plus, cat a fost deficitul bugetar, ar tine mult mai mult de nevoile standard ale unui stat european, decat de excesele politicienilor nimeriti la butoane in perioada respectiva).

Or, trebuie inteles bine ca analize/statistici precum cele de mai sus, privite separat, pot fi foarte inselatoare cu privire la mixul de reforme de care Romania are nevoie si la importanta ordinii cronologice a acestora pentru ca exclud din peisaj doua mari probleme .

O prima mare problema tine de ocolirea totala sau aproape totala a chestiunii calitatii (inclusiv moralitatii) foarte multor activitati si mecanisme ale sectorului public romanesc actual si a faptului ca aceasta (calitatea) nu depinde nici pe departe proportional nici de fondurile alocate, nici de numarul angajatilor / functionarilor publici .

Practic, analizele respective se pozitioneaza ca si cum nu ar conta ca in echipajul unei nave ar fi angajate multe persoane care nu au fost niciodata pe "mare" sau ca tipurile de posturi ocupate nu ar fi corelate cu necesitatile efective ale navei, ci doar ca numarul lor total ar fi cat al unui echipaj normal. Sau ca nu ar conta ca unele segmente din echipaj s-ar comporta mai degraba ca niste "pirati", decat ca angajati platiti sa deserveasca bunul mers al "navei" si pasagerilor acesteia.

Sau, mai concret, ca nu ar conta ca numeroase primarii din Romania au mult mai multi angajati decat altele care administreaza mai bine populatii similare.

Sau ca sunt destule spitale in Romania care au de 3-4 ori mai multi angajati decat pacienti lunar sau au chirurgi care opereaza de maxim 2-3 ori pe luna, in timp ce in alte spitale sunt cadre medicale care fac infarct in garda.

Sau ca sunt destule licee care nu au mai dat absolventi cu bacalaureat de peste 15 ani.

Sau ca in multe judete din Romania sunt mai multi ofiteri de politie la politia animalelor decat la antidrog sau la "economic". Sau, cu caracter mai general, ca aproape toate departamentele si corpurile profesionale care au atributii in verificarea respectarii legii sau in aplicarea ei in tara (inclusiv la nivel de procurori si judecatori) sunt subdimensionate, in timp ce multe altele etaleaza "mega" organigrame, pe langa numeroase concursuri de forma sau numiri pe pozitii de decizie ale unor persoane care au luat bacalaureatul dupa varsta de 35 de ani sau au excelat in viata doar la videochat.

Sau ca nu ar conta ca se construiesc unele drumuri judetene aproape la pret de autostrada. Sau ca se fac cu banii publici si parcuri orasenesti in paduri, precum si stadioane si gradinite in localitati cu 10-15 copii.

Sau ca se dau prime de zeci de mii de euro la pensionarea din unele institutii si companii de stat, mii de pensii foarte mari de la 47-48 de ani, precum si multe sporuri financiare pentru lucruri care ar uimi europeanul mediu. Sau ca salariul mediu net din sectorul public este cu peste 20% mai mare decat cel din privat.

Sau ca segmente mari de romani stiu din experienta directa ca nivelul de coruptie este in continuare mare in numeroase zone de activitati publice etc.

Desigur, in orice discutie pe astfel de subiecte sunt si nuante importante de facut.

De exemplu, oricine a lucrat mai mult cu administratia publica stie ca in majoritatea institutiilor publice din Romania sunt, de fapt, segmente semnificative de oameni competenti si dintre care, destui, cu un ritm de lucru intens. Nu trebuie deloc subestimata nici complexitatea agregata a activitatii zilnice a unui stat in lumea actuala. (aceasta fiind foarte mare).

Dar oricine a lucrat sau are contact regulat cu administratia publica stie si ca segmentele care nu fac nimic sau care chiar pot greva intentionat eficienta celorlalti sau a sectorului privat sunt semnificative si ele la noi. Nu este deloc cazul tuturor institutiilor publice, dar multe se incadreaza in situatiile de mai sus.

Discutia cu privire la calitatea (inclusiv moralitatea) activitatilor si mecanismelor concrete ale sectorului public este, astfel, esentiala si nu trebuie niciodata rupta de analiza statisticilor de mai sus.

De altfel, este evident din ultimii 20 ani ca marirea enorma a cheltuielilor bugetare in Romania (inclusiv cu vreo 5% ca cifra absoluta in plus dintr-un PIB mult mai mare) si cresterea cu 60% a aparatului bugetar (desi au plecat cateva milioane de romani din tara si s-a trecut si la ceva digitalizare) a avut un efect mult mai mic proportional asupra calitatii, moralitatii si volumului activitatilor sectorului public din Romania.

Orice persoana rezonabila poate intelege usor si ca dublarea sau triplarea salariului unui incompetent nu-l transforma intr-un competent, ci doar intr-un incompetent foarte bine platit. La indolenta, situatia e mai nuantata, dar este clar pentru foarte multi romani din viata de zi cu zi ca sunt destule persoane la diverse autoritati publice pentru care simpla marire semnificativa de venituri nu a dus la niciun plus de efort sau de bunavointa in activitate, ci, la unii, doar la un plus de aroganta.

Cu alte cuvinte, chiar daca statisticile invocate mai sus ar privi situatii cu adevarat comparabile (si ajung si la asta), este evident la firul ierbii pentru mai toti romanii ca nevoile de reforma in sectorul public sunt, de fapt, vaste, mult mai mari decat sugereaza analizele respective. Numerosi romani le vad deja ca fiind strigatoare la cer.

A doua mare problema a pozitiilor si statisticilor de mai sus tine de faptul ca acestea pot fi foarte inselatoare chiar pe fond.

Pentru o apreciere cat mai corecta a relevantei lor, este, astfel, important sa avem in vedere cateva aspecte care nu apar deloc sau apar doar marginal in analizele la care m-am referit la inceput.

In primul rand, este important de lamurit ce considera statisticile respective ca ar fi "angajati ai sectorului public" si pe ce anume. Aceasta cu atat mai mult cu cat nu prea vin auditori straini sa numere luni de zile pe la noi, raportarile interne fiind baza calculelor respective, iar metodologiile statistice nu sunt chiar asa de bine armonizate cum tindem sa credem [i] .

De exemplu, este foarte neclar in ce masura angajatii companiilor controlate de stat, judete sau primarii sunt raportati sau nu. Diversele metodologii disponibile [ii] si unele discutii pe marginea lor sugereaza ca nu se raporteaza deloc sau se raporteaza cu totul partial (si ca si in cazul in care si alte tari ar proceda similar, majoritatea ar avea mult mai putine ineficiente la nivelul unor astfel de companii decat noi).

Statistica [iii] de pe site-ul actual al Ministerului Finantelor cu "salariati bugetari" (care numara la sfarsitul lunii aprilie 2025 putin peste 1.306.000 pozitii ocupate) cu siguranta nu ia in calcul personalul companiilor municipale, judetene sau de stat. Nu ia, de altfel, in calcul nici o serie intreaga de institutii publice (aspect evident din lecturarea celor prinse in tabelul de raportare respectiv). Si terminologia folosita pe site de "salariati bugetari" (si detaliata in fisier ca reprezentand " Numarul de posturi ocupate in institutiile si autoritatile publice in luna aprilie ") este suspecta.

Poate are legatura cu faptul ca in Romania exista foarte multe situatii in care se lucreaza pe baza de contracte de prestari servicii reinnoite regulat (ma refer doar la cele care privesc situatii cvasiidentice ca activitate cu cele ale unui angajat permanent). In marea majoritate a cazurilor respective, contractele se incheie prin negociere directa, nedepasindu-se pragul valoric care necesita organizarea de licitatii. Atat timp cat relatia cu seful institutiei este buna, colaborarea poate continua durate indelungate.

Desi o parte din colaborarile respective sunt, foarte probabil, necesare si utile, sunt destule altele pentru care, iarasi foarte probabil, nu este deloc cazul.

Dar aspectul mai important pentru discutia de fata este acela ca numeroasele situatii respective nu apar pur si simplu in statisticile de "angajati" ai sectorului public romanesc, reducand artificial marimea acestuia.

Mai sunt si alte tipuri de situatii si de contracte in care modul de raportare este cel putin neclar sau potential inselator statistic.

Un aspect important de retinut este, deci, acela ca ce se vehiculeaza ca ar fi sectorul public la noi este sub realitatea efectiva fata de ce intelege omul obisnuit prin acesta si, foarte probabil, cu mult .

Un alt aspect de avut in vedere este acela ca statisticile respective nu arata, oricum, situatia suficient de granular, putand exista intre tari diferente enorme si fara noima de angajati pe unele domenii fata de altele.

In orice caz, o discutie de buna credinta pe acest subiect din partea politicului ar putea fi usor finalizata printr-un audit independent pe subiect. Beneficiile ar depasi cu mult costul. Ar fi utila si o obligare permanenta a tuturor entitatilor finantate direct sau indirect din taxe sau diverse contributii de a publica lunar situatia exacta pe o serie de indicatori (cu sanctiuni mari in caz de nerespectare sau de informatii incorecte). Adica, este un aspect destul de usor de lamurit cu totul, daca exista onestitate pe subiect.

In al doilea rand, atunci cand comparam ponderea angajatilor publici in total populatie, este important sa clarificam si ce "populatie" se ia in calcul . Si aici ceata metodologiilor statistice este destul de mare, regula privind populatia rezidenta efectiv, dar permitandu-se statelor membre UE si raportari bazate pe rezidenta legala (mai putin unele situatii) etc.

Or, daca se ia in calcul numarul de buletine/carti de identitate si de acte de rezidenta emise si se deduc doar cei cu documente de resedinta finalizate in alte state UE, este evident, in cazul Romaniei, ca se adauga artificial la populatia cu care compar foarte multi oameni (care nu sunt, de fapt, in tara si au nevoie foarte rar de administratie, dar nici nu au finalizata resedinta oficiala in alte state europene).

Adica, s-ar calcula o pondere relevant mai mica decat realitatea.

In orice caz, dincolo de dubiul de calcul de mai sus, administratiile publice ale statelor din "Vest" care sunt beneficiare nete de imigratie sau de multi turisti administreaza in fapt un numar de oameni semnificativ peste "populatia" lor (macar la capitolul strans gunoaie, transport, asistenta umanitara si la infractiuni), pe cand administratia publica a tarilor din care au plecat milioane de oameni, cum este cazul Romaniei, au o situatie inversa. Ambele distorsioneaza in diverse grade statisticile pe subiect - doar ca in sens opus.

Chiar si pe calculele Eurostat (care nu fac corectii legat de cele de mai sus si sunt bazate in mare masura pe ce raporteaza Romania ca date brute), ar trebui subliniat mult mai mult faptul ca destule tari dezvoltate din UE au ponderi ale angajatilor la stat (in sens larg) fata de populatie semnificativ sub Romania.

Germania are o pondere de aproximativ 6,56%, Olanda, una de 7,95%, Italia de 6,38%, Romania fiind calculata in unele statistici pe subiect cu una de peste 8,3%. De remarcat si faptul ca datele de mai sus au fost prelucrate intr-o analiza pe baza unor date OECD din 2023, deci pe baza unor date primare din 2022 sau 2021, inainte de aiurelile suplimentare pe acest subiect din ultimii ani de la noi, perioada in care a crescut numarul de posturi bugetate ocupate cu aproximativ 40.000 de pozitii, iar cheltuiala statului cu peste 3% din PIB.

Deci, pot fi asigurate servicii publice mult mai de calitate si cu ponderi ale angajatilor in sectorul public raportat la populatie relevant mai mici.

O discutie mai ampla ar trebui sa analizeze si saltul de la cei aprox. 800.000 de angajati ai sectorului public din 2004 la nivelul de 1,3 milioane acum (nivel care este, oricum, semnificativ sub realitate din motivele mentionate mai sus) fara salturi nici pe departe proportionale de calitate si volum al serviciilor publice. Un rol obiectiv important l-a avut aderarea la UE (care a implicat infiintarea multor institutii noi si largirea sferei activitatilor statului), dar cu totul insuficient pentru a explica saltul respectiv.

In al treilea rand, cu privire la ponderea de aprox 30-31% a bugetului de stat in PIB in Romania - aceasta nu inseamna nici ca nu se poate administra corect tara fara impozite mult mai mari si nici ca o crestere a impozitelor ar fi corelata automat cu cresterea calitatii serviciilor publice.

Sunt, de astfel, destule state bine dezvoltate in lume care performeaza bine cu un nivel de ponderi ale bugetului in PIB mai mici decat la noi. De exemplu, la nivelul anului 2023, Coreea de Sud avea o pondere a bugetului in PIB relevant mai mica (aprox 23%), Irlanda se descurca bine cu aproximativ 24%, iar China se dezvolta in continuare accelerat cu un buget de aproximativ 26,2% din PIB. [iv]

Pentru statele UE care au un buget mai mare decat Romania raportat la PIB, pentru a aprecia cat mai corect diferentele (dincolo de presiunile si acolo spre eficientizarea statului) trebuie date la o parte din comparatie elementele care pot genera confuzie (pe langa eventualele probleme de raportare nearmonizata sau deficitara).

[v] De exemplu, Cehia a avut un buget in 2023 de 39,91% din PIB, iar Polonia unul de 41,65% [vi] , dar ar trebui avut in vedere ca cehii traiesc in medie cu aproximativ 3,5 ani si polonezii cu 2 ani mai mult decat romanii. Procentele de PIB necesare in mod normal pentru pensii, sanatate si functionari publici in plus pentru administrarea acelor ani suplimentari sunt semnificative in orice tara. Ar trebui, de asemenea, avut in vedere ca ambele tari mentionate au rezolvat de mult in mare masura problema gap-ului de TVA, Romania lasand generos evazionistilor aproximativ 3% din PIB [vii] in plus fata de tarile respective. Polonia a si cheltuit cu aprox 2% din PIB mai mult pe aparare etc.

Germania a avut un buget de aproximativ 46% din PIB in 2024. Dar a cheltuit in acelasi an 12,6% din PIB pe sanatate fata de 5,6% in Romania [viii] si a avut un gap de TVA de peste 7 ori mai mic pro-rata decat noi. Practic, daca lasam diferenta de 7% de PIB din sanatate si pe cea de gap de TVA la o parte, pe ansamblu, Romania a cheltuit in 2024 similar din PIB cu Germania sau mai mult in toate celelalte privinte (in conditiile in care cei 4 ani pe care ii traiesc germanii in plus de romani au un cost semnificativ din PIB si pe partea de pensii, nu doar de sanatate).

Nu in ultimul rand, dupa cum spuneam si mai sus, este evident la orice privire rezonabila ca marirea enorma a cheltuielilor publice din ultimii ani a avut un efect redus sau inexistent pe partea de calitate a serviciilor publice si de moralitate a multor mecanisme. Nu este niciun motiv logic sa presupunem ca daca mai alocam inca 5% sau 10% din PIB sectorului public in forma actuala, se va imbunatati relevant acest aspect.

In concluzie , pentru a putea analiza pertinent eventualul necesar de suplimentare financiara structurala pe termen mediu, sunt necesare mai intai transparentizarea, introducerea si urmarirea unor criterii rezonabile de performanta, responsabilizarea si reasezarea multor institutii publice.

Numerosi functionari publici trebuie platiti mai bine (Romania are un procent relativ mai redus de oameni performanti si trebuie sa-i supra-plateasca in toate rolurile mai importante sistemic), numerosi altii trebuie trimisi/retrimisi in sectorul privat sau trebuie platiti mai putin, iar altii trebuie realocati de stat catre domeniile publice cu adevarat in nevoie.

In punctul de resurse agregate la care a ajuns, Romania nu are servicii publice ca in "Vest" nu atat pentru ca nu cheltuie ca in Vest, ci mult mai mult pentru ca nu are o guvernanta si o meritocratie ca in "Vest".

Folosirea banilor in continuare ca in "Estul" romanesc de pana acum nu are cum sa schimbe mare lucru indiferent de cat buget se mai adauga.

Este nevoie acuta si de un nou partid politic decent, chiar daca segmentele reformiste din partidele actuale inca mai au ocazia sa arate ca se pot redresa.

In orice caz, fara reforme serioase in sectorul public, marirea bugetului in principal pe seama sectorului privat doar va desira si mai tare contractul social romanesc, rupt deja in destule locuri.

******

[i] https://www.oecd.org/content/dam/oecd/en/publications/reports/2024/12/size-and-composition-of-public-employment-data-sources-methods-and-gaps_f6c2babd/32c747be-en.pdf

[ii] https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Beginners:Population

[iii] https://mfinante.gov.ro/domenii/bugetul-de-stat/numar-salariati-bugetari

[iv] https://www.imf.org/external/datamapper/rev@FPP/USA/FRA/JPN/GBR/SWE/ESP/ITA/ZAF/IND

[v] https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Government_finance_statistics#:~:text=In%202024%2C%20government%20expenditure%20in%20the%20euro%20area,area%20compared%20with%202023%20%E2%80%94%20see%20Figure%203.

[vi] https://www.imf.org/external/datamapper/rev@FPP/USA/FRA/JPN/GBR/SWE/ESP/ITA/ZAF/IND

[vii] https://taxation-customs.ec.europa.eu/taxation/vat/fight-against-vat-fraud/vat-gap_en#vat-gap-in-the-eu--report-2024

[viii] https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Healthcare_expenditure_statistics_-_overview

Despre Lucian Bondoc

Lucian Bondoc este avocat. El a lucrat in cadrul administratiei publice in perioada 2000-2001, iar din 2008 este Managing Partner al Bondoc & Asociatii .