Opinii

Pentru o cat mai buna intelegere a situatiei actuale din Romania este necesar sa fie avute in vedere mai multe dimensiuni.

Pe plan pur intern, este evident ca pachetele de modificari legislative din ultimul an si ceva au afectat nu doar segmente mari din populatie, ci si grupuri de interese influente. In plus, unele dintre masurile anuntate in continuare vizau si mai multe astfel de grupuri.

Tensiunile au depasit, insa, ceea ce era oarecum standard de asteptat de la orice reforme substantiale din mai multe motive ce au favorizat partide diferite.

De exemplu, amanarea initiala a reformelor in sectorul public a creat un deficit de legitimitate pentru taxele si alte constrangeri aplicate rapid sectorului privat. Cu cat intarzierile si blocajele in reformarea zonei publice s-au prelungit, in timp ce vestile proaste pentru sectorul privat se acumulau, deficitul de legitimitate a crescut. Acesta a facut mai usoara exploatarea politica a nemultumirilor.

De asemenea, a contat faptul ca modificarile adoptate nu au reprezentat, din pacate, doar lucruri bune pentru Romania. Ele au inclus si destule greseli ce au generat si reactii adverse legitime.

In domeniul politicilor publice, nu este suficient ca diagnosticul sa fie bun si medicamentul sa fie corect identificat (si nu a fost intotdeauna cazul). Modul de prioritizare, doza si ritmul de administrare sunt la fel de importante si ele.

Reactiile au fost exacerbate si de fondul anularii primului tur al alegerilor prezidentiale din 2024 care a crescut suspiciunea unor segmente fata de stat si reticenta la reforme care afectau mai mult omul obisnuit.

Miza mare a reformarii pensiilor in justitie si o serie de erori de abordare pe acel subiect au avut si ele un rol important in tensionarea jocurilor de putere. Mai ales cresterea varstei de pensionare a generat mobilizari si din afara domeniului justitiei, o serie de categorii profesionale anticipand masuri similare si in cazul lor si unele grupuri influente realizand ca aceasta va perturba indirect multe sisteme de putere [i] .

Presati de directia modificarilor si de alte evolutii la care ma voi referi mai jos si incurajati de scorul redus in sondaje al partidelor care au sustinut reforme - unii actori au si adoptat o tactica eronata. Nu s-au mai concentrat pe numeroasele greseli de executie, ci au negat insasi problema pe partile care-i interesau.

Or problematica varstei de pensionare mult mai reduse decat media UE nu avea cum sa atraga cine stie ce simpatii. Aceasta cu atat mai mult in contextul unor reforme ce afectau deja populatia larga si al unor rezultate foarte slabe in combaterea marii coruptii.

De asemenea, pe partea de risipa de fonduri publice, o crestere economica de numai 0,9% din PIB in 2024 concomitent cu un deficit de 9,3% din PIB, si asta in conditiile in care Romania aproape ca si-a dublat datoria externa in perioada 2021-2024, aratase deja ca reteta anterioara nu era sustenabila.

Aceasta eroare de tactica a fost potentata de modul de gestionare a motiunii de cenzura in sine. Motivatia slab argumentata a motiunii, sustinerea sa vizibila de catre numeroase personaje fara credibilitate etica, rolul unui partid asociat cu risipa enorma din anii anteriori in coordonarea comunicarii politice, precum si episoade flagrante de personalizare si intimidare prin institutii publice au fost tot atatea greseli de abordare.

Aceste elemente au crescut rapid legitimitatea publica a directiei reformiste, cumva post-factum.

Practic, unele forte politice au fost percepute de mai multi romani ca fiind mai preocupate de interesul general decat altele, chiar daca reformele lasasera de dorit [ii] .

Asa s-a ajuns ca de la un scor slab in sondaje pentru fortele politice ce au promovat reforme in ajunul motiunii, sa se ajunga la cateva saptamani dupa aceea la un scor semnificativ mai bun. Acesta a fost suficient cat sa dea de gandit cu privire la rezultatele potentiale ale unor alegeri anticipate si a necesitat timp de analiza si renegocieri, reducand plaja de optiuni politice pentru o parte din promotorii motiunii.

Dar blocajele inca in curs si conflictele din ultimele luni nu ar putea fi intelese bine fara a avea in vedere si alte 3 dimensiuni influentate si extern.

Astfel, pe plan politico-securitar, retensionarea situatiei intre Guvernul american si Uniunea Europeana a complicat unele aspecte si pentru Romania.

SUA este in continuare implicata in ritm alert intr-o campanie globala pe multiple fronturi in care incearca sa securizeze pozitii strategice, sa contracareze mutarile Chinei si sa neutralizeze din aliatii acesteia.

In acest context, este tentata sa-si clasifice aliatii/partenerii in functie de gradul de utilitate strategica si de disponibilitatea de a sprijini planurile americane de termen scurt.

Desi UE a facut numeroase concesii in ultimii ani pentru a acomoda cerintele americane, lipsa de sprijin sau sprijinul slab pentru initiativele SUA in alte zone decat cea legata de Ucraina au deranjat repetat.

Aceasta cu atat mai mult cu cat transferul mare de responsabilitati financiare pentru securitatea europeana de la SUA catre Uniunea Europeana din ultimii ani o facuse pe aceasta din urma sa preseze deja pentru o alocare proportionala si de influenta geopolitica in zona.

Adica, daca tot trebuie sa fie principalul finantator al razboiului din Ucraina si al reinarmarii continentului, UE actioneaza in directia unei emancipari politico-militare reale fata de SUA.

Desi spera multe de la un eventual succes al Partidului Democrat la alegerile parlamentare americane "midterm" din noiembrie, UE se teme, astfel, ca intrarea strategiei americane intr-o faza de divergenta cu cea europeana pe mai multe niveluri poate fi de termen mai lung.

Perpetuarea slabiciunii politico-militare ar expune-o si fata de restul de forte majore geopolitice din lume implicate in procesul de reimpartire de sfere de influenta ce se deruleaza in prezent.

Concentrarea "Bruxelles-ului" din ultima perioada pe sprijinirea furnizorilor de pe continent nu doar in domeniul militar, dar si in privinta dezvoltarii unei autonomii digitale si de comunicatii [iii] etc, precum si criteriile de eligibilitate pentru programul de finantare a inarmarii SAFE, reflecta aceasta dorinta de emancipare.

Dupa o perioada de relativa calmare a tensiunilor dintre SUA si UE la finalul anului trecut, au aparut mai multe evolutii care au putut fi interpretate la Washington ca semnale ale unei emancipari mai largi.

Printre acestea se numara pozitionarea UE fata de atacarea Iranului, inceputa in februarie 2026. Importanta a fost probabil si configuratia finala a programului SAFE care prevede o preferinta pentru furnizori europeni pentru aproximativ 65% din fonduri, si include in rest si asa-numita clauza de independenta [iv] .

In paralel, mai multe companii americane au fost eliminate gradual, direct sau indirect, din anumite sisteme europene de comunicatii si baze de date. [v]

Pierderea alegerilor de Viktor Orban nu a ajutat nici ea perceptia relatiei transatlantice.

A crescut, astfel, tentatia SUA de a-si securiza influenta in UE oriunde se poate.

Tarile europene slab guvernate in medie de decenii, precum Romania, au fost prinse nepregatite de noul tip de tensiune SUA-UE de mai sus.

Numeroasele avantaje pe ansamblu, dar si dependenta mare (si destul de standard pentru toate statele membre ale UE) de comertul intra comunitar - aprox 78% din comertul Romaniei fiind cu alte state membre UE plus UK - imping traditional spre o acomodare europeana pe subiectele importante.

Desi viza un domeniu sensibil, participarea la initiativele UE de crestere a puterii militare nu a parut problematica. Mai tot restul blocului european era destul de unit in jurul ideii ca UE ar avea nevoie de vectori comuni de putere militara, niciun stat membru neputand avea singur vreo pondere globala militara suficienta in prezent, iar SUA insasi ceruse intarirea militara a UE.

Pe fondul de mai sus, cresterea discursului "pro-european" (echilibrand mult mai raspanditul anterior discurs "pro-occidental"), precum si participarea Romaniei la programul european de finantare militara SAFE, au venit destul de natural.

Doar ca una este cresterea puterii militare a UE si alta este cresterea emanciparii acesteia fata de SUA.

Intr-un context de presiune spre emancipare, pe langa multe beneficii, programele precum SAFE includ si o dilema cumva structurala pentru tari ca Romania, raportat la linia rosie a strategiei de aparare.

Problema deriva in principal din nivelul relativ redus al cheltuielilor de aparare de multi ani.

In aceste conditii, optiunile mari exercitate prin programul SAFE pot influenta o parte importanta a bugetului militar romanesc pentru o perioada indelungata daca alocarile vor ramane similare.

Ca idee, alocarea SAFE pentru Romania de aproape 17 miliarde de euro este echivalentul a aproximativ 2 ani de buget total al Ministerului Apararii daca luam nivelul din 2025 [vi] .

Programul SAFE este finantat prin imprumuturi cu dobanda mica, are o perioada de gratie de 10 ani si dupa aceea trebuie platit etalat pana in 2045. Presiunea spre alte cheltuieli mari, tot europene, de compatibilizare a altor echipamente si capabilitati de munitie si logistica in viitor devine, insa, inerenta.

Semnificatia este, in principal, politico-militara, chiar daca si economicul conteaza. Astfel, desi efectul nu este imediat, se impinge structural spre o convergenta militara cu UE (si, in pasul doi - intr-un context de emancipare a UE - convergenta politico-militara).

Aceasta lasa mai putin spatiu pentru SUA, partenerul militar strategic traditional.

Cu alte cuvinte daca pana la SAFE, Romania a sustinut constant direct sau indirect prioritizarea politico-militara a SUA (opunandu-se dezvoltarii apararii europene in afara NATO si concentrand grosul achizitiilor militare catre furnizori americani etc), conjunctura nevoii si din perspectiva americana a militarizarii UE, presiunea europeana spre o emancipare reala si dimensiunile mari ale optiunilor Romaniei din SAFE preseaza indirect asupra liniei rosii respective. [vii]

Acest aspect pare sa fi fost sesizat cu intarziere la noi in toate dimensiunile sale, chiar daca participarea la SAFE nu a fost intamplatoare, volatilitatea strategica americana in regiune impingand la prudenta si diversificare de optiuni.

Este posibil ca nemultumirea americana destul de transparenta fata de configuratia finala a SAFE si, partial, fata de orientarea guvernarii perceputa ca prea dezechilibrat "pro-europeana" [viii] sa fi avut un rol in dezinvoltura cu care nu s-a mai asteptat rotativa si s-a generat caderea Guvernului fara o formula de inlocuire garantata. Motiunea era pregatita mai demult, dar a si fost depusa la 2 saptamani dupa caderea lui Viktor Orban in Ungaria, mutand partial un camp de tensiune UE-SUA de acolo la noi.

Cu un buget militar aproximativ dublu ca pondere in PIB decat Romania si o structura de putere, in medie, mai competenta, Polonia s-a putut plasa mai inteligent tactic.

Pare ca in prezent se incearca o reechilibrare intre ""pro-occidentalism" si "pro-europenism", inclusiv semantica (cu prioritizarea SUA pe partea militaro-strategica). Anuntul recent [ix] cu privire la o tinta de alocare bugetara pentru Ministerul Apararii de 3,7% din PIB (de la vreo 2,4%) vine, probabil, tot in acest context.

Desi impactul bugetar va fi resimtit decalat in timp (avand in vedere perioada de gratie de rambursare a SAFE), nevoia de finantare suplimentara va deveni structurala curand. Ea va complica si mai mult peisajul politic romanesc. Cam singurul aspect pozitiv al acesteia este evidentierea si mai clara a nevoii de reforme reale, nu mimate, gradul prea mare de risipa si furt de la noi generand vulnerabilitati si pentru aliati.

Pe langa concurenta de influenta politico-militara in crestere intre SUA si UE cu privire la Romania, lucrurile sunt complicate si de dimensiunea tensiunilor ideologice intre republicani si "Bruxelles".

Guvernul american incearca in continuare sa sprijine in toata UE miscarile de tip similar cu MAGA.

Ideea principala este aceea de sustinere a unei UE bazata fundamental pe state nationale separate, in timp ce politica "Bruxelles-ului" ramane una de stimulare a unui bloc din ce in ce mai integrat, considerand ca statele nationale traditionale sunt mai susceptibile sa intre in dispute intre ele decat sa coopereze suficient pentru a face fata celorlalte mari forte geopolitice din lume.

Daca ne uitam la salturile facute de diversele partide sprijinite de MAGA in tarile UE in ultimii aproximativ doi ani, progresele sunt notabile, dar, de regula, inca departe de a fi suficiente.

Pierderea alegerilor pe 13 aprilie de Viktor Orban in Ungaria pare sa fi fost vazuta de Miscarea MAGA ca una importanta simbolic, generand demersuri multiplicate de crestere a influentei in alte state europene.

Tarile din zona central-europeana si estica a fostului bloc comunist sunt de interes natural pentru republicani in acest sens din mai multe motive.

De exemplu, experienta comunista si stadiul mai scazut de dezvoltare economica fac aceste tari, inclusiv Romania, mai deschise natural spre valori conservatoare si de tip national si mai susceptibile fata de tipurile de excese care au coalizat curentele din cadrul MAGA.

Pozitia geografica a statelor din Europa Centrala si de Est ofera si optiuni strategice suplimentare.

In anumite scenarii, s-ar putea incerca ca aceste state sa functioneze ca o zona tampon intre Rusia, Turcia si un nucleu european mai mic geografic, dar mai puternic militar.

O astfel de configuratie ar facilita menajarea sensibilitatilor geopolitice ale Rusiei si Turciei fata de o UE puternic militarizata.

Tensiunea ideologica de mai sus explica in buna parte si navala de platforme politice autodeclarate conservatoare in Romania. Pare ca Romania a "promis" sa livreze o astfel de miscare si mai multe segmente din elitele de facto incearca sa castige cursa pentru un parteneriat american in acest sens.

O platforma noua bine gandita si sprijinita ar fi utila Romaniei si ar avea sanse bune, dar nu daca este promovata de numerosi corupti sau epuizati politic.

In orice caz, infrangerea lui Viktor Orban (e adevarat, dupa 16 ani de guvernare) a aratat ca UE are multe mijloace de promovare a intereselor sale geopolitice in regiune. Viktor Orban a si beneficiat de un aparat politic competent si coerent ideologic si a fost sprijinit si de Rusia si de reprezentanti americani importanti.

Urmatoarele 18 luni vor fi, insa, importante pentru directia finala a UE, 5 state europene urmand sa aiba alegeri intre timp. Dintre acestea, evolutia Frantei dupa alegerile prezidentiale din 2027 va reprezenta un test major pentru UE, candidata Frontului National fiind creditata cu prima sansa cam in toate sondajele.

Intre timp, tensiunea ideologica dintre MAGA si Bruxelles se va manifesta in multe alte state europene, inclusiv la noi, suprapunandu-se partial si cu interesele razboaielor hibride sprijinite, in principal, de "Est".

Al patrulea plan care se manifesta in Romania este tocmai acela al razboaielor hibride, in special dinspre Rusia, dar nu numai (de altfel, si unele segmente de elite de facto de la noi au interese autonome de tip similar).

Amintesc ca razboaiele culturale de subversiune implica planificari si activitati organizate pe perioade lungi de peste 15-25 de ani.

Astfel de campanii urmaresc o divizare a populatiei unei tari pe cat mai multe falii, speculand orice aspect (de la sprijinirea Ucrainei sau nu, pana la a face teme nationale de disputa din croissante si merdenele).

Singurul punct de unitate urmarit de acestea este convingerea populatiei ca foarte multe lucruri merg prost in propriul stat si ca nu se poate face nimic pentru o schimbare reala cu elitele sale actuale.

Campania de demoralizare a populatiei Romaniei in derulare de zeci de ani pare ca a si intrat in faza finala (nu fara multe motive obiective in spate) si ca se incearca o destabilizare.

Transfugul sovietic, Yuri Bezmenov a sintetizat in anii 80" tintele, liniile de actiune si rezultatele scontate ale unor astfel de campanii intr-un tabel [x] care se potriveste destul de bine cu ce se intampla in Romania.

Pe partea de destabilizare (care dureaza, de obicei, 2-5 ani si poate fi declansata cand etapa de demoralizare de 15-20 de ani este finalizata) si etape ulterioare, ar fi vorba de:

Etapa 2 - Destabilizare (2-5 ani)

Domeniu

Metoda

Obiectiv

1 - Politic (lupta pentru putere)

Populism, lupte politice iresponsabile

Big Brother

2 - Economie

Distrugerea procesului de negociere [xi]

Virare spre abordari de tip Big Brother

3 - Relatii sociale (fibra societatii, lege)

Miscari locale

Puterea multimilor

4 - Relatii externe

Izolare, dezbinare, centralizare a economiei

Afectare prestigiu, incercuire beligeranta

Etapa 3 - CRIZA

(2-6 luni)

Societatea nu mai functioneaza normal, se cauta un salvator, un guvern puternic - poate evolua si in razboi civil sau invazie externa.

Etapa 4 - Normalizare

Fie de o putere straina, fie de un grup local de stanga - cuvantul provine din sintagma folosita de presa moscovita dupa inabusirea revolutiei din Cehia din 1968 ("situatia din Cehoslovacia s-a normalizat"). Miscarile radicale care au sprijinit criza sunt eliminate, pentru ca puterea este deja detinuta de un grup de stanga controlat.

Din cele de mai sus, doar izolarea externa nu am bifat-o inca, dar se incearca.

In rest, toate le cam avem, fiind de asteptat ca unele dintre aspecte sa creasca in intensitate odata cu terminarea perioadelor de vacante/concedii si intrarea in iarna.

Ideea nu este aceea ca tabelul de mai sus ar reprezenta vreo formula magica de intelegere a realitatii si nici ca o incercare de destabilizare ar trebui sa reuseasca. Dar tine de logica sa observam ca mai toate aspectele din el sunt indeplinite la noi si ca acestea sunt de natura sa impinga multi romani sa fie deschisi catre un regim autoritar care sa puna ordine in lucruri - ceea ce este tocmai rezultatul final dorit al unor astfel de campanii hibride.

Aceasta nu inseamna ca nu ar mai trebui sa avem guverne ferme (fermitatea nu e deloc acelasi lucru cu un regim autoritar), dar daca nu suntem atenti, o "normalizare" a situatiei din Romania de tipul Bezmenov ar risca sa fie o solutie doar in interesul unor forte externe si care sa afecteze Romania timp de decenii.

Grupurile de putere de la noi care cred ca ar putea face ele o "normalizare" in interesul lor ar risca foarte mult - asa ceva nu se face in beneficiul principalelor structuri de putere existente decat in conditii extraordinare care nu sunt indeplinite. Chiar daca ar reusi o aparenta "normalizare" initial, in 2-3 ani ar fi foarte usor de generat "normalizarea" dorita extern. De aceea o solutie negociata si care sa fie sustenabila pentru interesul general ar fi si cea mai eficienta, de regula.

Aceasta cu atat mai mult cu cat razboaiele hibride au depasit de ani de zile partea de subminare culturala si s-au extins si la alte domenii, operand si la nivelul intregii UE.

Este foarte posibil ca numarul in crestere de atacuri cibernetice, de sabotaje, de incercari de asasinate in industria armamentului, de incendii, de drone etc din multe tari europene sa aiba legatura, cel putin partial cu incercarea de demoralizare, intimidare si asalt final pentru destabilizari si initieri de crize pe blocuri geopolitice mai largi.

UE are mijloacele pentru a iesi puternic intarita din tot acest proces, dar e un aspect care depinde si de inteligenta cu care se va actiona in urmatorii ani.

In concluzie, Romania este afectata de numeroase lupte interne pe fondul presiunii structurale de reducere a risipei si de recalibrare a unor sisteme de putere.

Este si tinta unor razboaie hibride mai largi, sprijinite in principal dinspre Est si care incearca sa dea impulsul final spre destabilizare, profitand de multimea de incompetenti si corupti din politica romaneasca.

Situatia este complicata si de o tensiune strategica cumva noua. Pe de o parte, UE urmareste un grad mai mare de emancipare fata de SUA. Pe de alta parte, SUA doreste sa isi conserve influenta politico-militara intr-o regiune in care numarul aliatilor predictibili s-a mai redus si presiunea economica e in crestere.

Diferenta de vederi ideologice intre Washington si Bruxelles nu ajuta nici ea, facilitand si unele dimensiuni ale razboaielor hibride dinspre Est care incearca o destabilizare europeana mai larga.

Dar chiar daca gradul de complexitate de ansamblu este mare si sunt foarte multe aspecte mai mici care nu au o rezolvare simpla, liniile principale nu prea s-au schimbat si nu sunt dificil de inteles.

Evolutia economica a Romaniei din ultimii 20 de ani, gradul de integrare al economiei romanesti cu cea europeana si plaja redusa, de fapt, de oferte tangibile de investitii din partea altor actori majori globali - fac ca apartenenta la UE sa nu aiba echivalent cat de cat comparabil in prezent ca raport pe ansamblu - avantaje versus dezavantaje.

Evolutia UK post Brexit, caderea regimului Viktor Orban [xii] si anii premergatori acesteia din urma arata destul de predictibil si dinamicile probabile (doar ca mai proaste) [xiii] din Romania daca nu s-ar intelege diferenta dintre promisiuni si realitati si ca reteta de administrare publica anterioara nu mai este sustenabila.

SUA nu are cum sa nu ramana principalul partener geopolitic si militar al Romaniei cel putin pe termen mediu, fiind inca singura tara care poate proteja militar Romania de alte mari puteri. O emancipare a UE este de dorit, dar ea nu poate veni decat gradual, odata cu mijloacelor efective de asigurare.

Cele de mai sus nu inseamna ca Romania nu trebuie sa-si urmareasca interesele inteligent si consecvent in relatia cu toata lumea. Nu inseamna nici ca situatia in lume nu este dinamica si ca analizele nu trebuie actualizate.

De exemplu, alegerile din state europene in urmatorul an si ceva (in special cele din Franta) pot favoriza mai mult tabara pentru o UE de state nationale fata de cea a unui bloc din ce in ce mai integrat in curs in prezent. Dar chiar si o virare mult mai mult spre o UE de state nationale traditionale nu va schimba fundamental cele de mai sus.

In orice caz, a sari din barcile existente fara preconstituirea unei alternative imediate de tip tot bloc ar fi o eroare strategica colosala pentru Romania.

Pe partea ideologica, Romania are interesul sa aiba un partid conservator puternic si pro-Vest. Traiectoria Partidului Democrat din SUA spre mai multi reprezentanti dinspre zona socialista si chiar comunista (precum primarul New-York-ului) si recenta reintegrare (dupa decenii) in discursul republican a mesajelor anticomuniste vor trebuie avute in vedere atent la noi.

Reforme substantiale sunt necesare indiferent de scenariu, economia si datoriile externe ale Romaniei fiind prea dependente de exterior si asta, in principal, din cauza hotilor si incompetentilor din intern.

Trebuie atentie, insa, la dozaj pentru ca Romania nu poate deveni o alta peste noapte si istoria e plina de reforme foarte bune, dar care au rezistat foarte putin in timp. Unele resetari pot ajuta.

Atunci cand o caruta are multe stricaciuni si merge la vale, poate fi tentat si de grabit caruta in prapastie pentru a reconstrui un vehicul mai bun din resturi. Experienta arata, insa, ca in cele mai multe cazuri intoarcerea carutei din drum si repararea ei graduala e varianta mult mai buna si mai ieftina per total.

"Pro-occidentalii", "pro-europenii" si chiar o parte din "pro-rusii" din Romania includ numerosi pro-romani (in diverse proportii). Fara un plus de meritocratie, dialog si de claritate morala multi dintre ei risca, insa, doar sa dea o mana de ajutor presiunilor destabilizatoare din jur.

[i] Revenirea la o durata de cariera semnificativ mai lunga duce structural la modificari serioase in sistemele de putere, crescand pe termen mediu inflatia de elite ceea ce este destabilizator. Segmente intregi vor fi promovate mult mai lent decat pana acum si numarul de locuri la varf vor acomoda mult mai putine persoane.

[ii] De exemplu, partile de bullying-ul din zona justitiei s-au dorit probabil o demonstratie de forta si o manevra de intimidare pentru discutiile de culise, dar consecinta a fost si este una de tip bumerang politic. Fara o echilibrare rapida, efectul in pasul doi va fi daramator pentru o putere in stat care este prezentata constitutional si public ca o zeita legata la ochi (adica, neutra fata de persoane sau interese, singurul scop fiind dreptatea in societate).

[iii] A se vedea, de exemplu, https://defence-industry-space.ec.europa.eu/eu-defence-industry/edis-our-common-defence-industrial-strategy_en, https://defence-industry-space.ec.europa.eu/eu-space/iris2-secure-connectivity_en https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/policies/eu-tech-sovereignty , https://commission.europa.eu/document/download/09579818-64a6-4dd5-9577-446ab6219113_en ,

[iv] Aceasta clauza cere ca orice armament comandat din afara UE sa poata fi folosit pe baza de decizie exclusiv din UE. E un aspect sensibil pentru unii furnizori americani, o parte din sistemele de arme mai sofisticate (de exemplu, unele tipuri avansate de avioane) putand fi dezactivate de la distanta in anumite conditii.

[v] A se vedea de exemplu cazurile de inlocuire a companiei Palantir si dezbaterile in curs. Sau finantarea de catre UE a unei infrastructuri proprii de comunicatii satelitare securizate (IRIS) sau de suveranitate cloud (GAIA-X).

[vi] https://monitorulapararii.ro/mapn-primeste-in-2025-un-buget-de-42-8-miliarde-lei-8-5-miliarde-euro-la-care-se-adauga-credite-de-angajament-putand-ajunge-la-5-6-din-pib-1-57560

[vii] In plus, procentele finale de alocare a fondurilor SAFE intre diversi furnizori au starnit si unele nemultumiri in tabara europeana.

[viii] A se vedea, de exemplu, modul majoritar in care motiunea de cenzura a fost comentata din directia americana, inclusiv la nivel de oficiali etc.

[ix] https://politicmonitor.ro/reforma-interna/cheltuieli-aparare-romania-37-pib-nato/ .

[x] Unele explicatii si exemple cu privire la tabelul lui Bezmenov pleaca de la cartea acestuia: Love Letter to America & World thought Police. Am discutat despre tot tabelul in articolul: Contracararea trollilor (si a ideilor nocive din razboaiele culturale).

[xi] Practic, negocierile nu se mai prea duc in principal cu analize obiective in spate si cu deschiderea spre compromisuri sustenabile, ci de pe pozitii de forta in care fiecare se gandeste doar la el.

[xii] Este posibil ca modul destul de putin specific unui stat de drept, dar rapid, extins si ferm in care actioneaza noua conducere maghiara fata de vectorii de putere anteriori sa fie acceptat (si chiar incurajat indirect) de Bruxelles, si pentru a da mesaje altor elite de facto din statele din zona.

[xiii] Noi avand mai multa incompetenta si lipsa de integritate in medie in clasa politica decat tarile mentionate.