Opinii

Principiul fundamental al independentei bancilor centrale este unul dintre pilonii de baza pe care a fost construit sistemul bancar din intreaga lume. Asigurarea acestei independente este unul dintre cele mai importante obiective ale Statutului (Articles of Agreement) Fondului Monetar International (FMI), infiintat pe 27 decembrie 1945 ca urmare a acordurilor incheiate la Bretton Woods (SUA) din iulie 1944, conferinta la care au participat 40 de state. Multe alte publicatii ale acestui organism international, care are in prezent 188 de tari membre, subliniaza constant acest deziderat. La nivelul individual al fiecarei tari in parte, ca si in cazul Romaniei de altfel, independenta bancii centrale se regaseste in legile de infiintare, functionare si organizare ale acestora. Se poate spune ca acest principiu este unanim acceptat in primul rand in toate tarile dezvoltate, cat si in tarile in tranzitie sau in cele cu economii emergente. Trebuie insa notat ca in ultima vreme au aparut si opinii/actiuni care submineaza autoritatea si independenta bancilor centrale. Aceste opinii nu prevaleaza insa in gandirea economica sau monetara si/sau in practica bancara actuala. Daca principiul este unanim recunoscut si incorporat in acte normative relevante, realitatea este, in unele cazuri, diferita, din pacate. Tentativele de a reduce independenta bancilor centrale sunt din ceea in ce mai evidente in special in perioade tulburi, cum este de fapt si cazul etapei actuale in care dezordinea a inlocuit ordinea mondiala stabilita acum 80 de ani de la incetarea celui de-al doilea razboi mondial.

Independenta bancilor centrale a devenit dupa 20 ianuarie 2025 o tema de mare actualitate pentru mass media, bancile centrale propriu-zise, bancile comerciale, organismele financiare internationale si mediul academic. Atitudinea noului Presedinte al Statelor Unite ale Americii (SUA) fata de Sistemul Federal de Rezerve (The Fed sau FED) infiintat pe 23 decembrie 1913 nu mai este un secret pentru nimeni. In repetate randuri, Presedintele (Chairman of the Board of Governors) Jerome Powell a fost tratat public si pe fata ca fiind un "ratat"/(loser in engleza), desi capacitatile profesionale ale Presedintelui FED J. Powell, cat si ale intregului Board of Governors, nu pot fi puse la indoiala. Mai mult, in 2025 Presedintele Donald Trump a vizitat santierul lucrarilor de reabilitare ale cladirii FED din Washington D.C. pentru a gasi un motiv de demitere, eveniment unic in felul lui si nemaiintalnit in istoria recenta a sistemului monetar american.

La fel, Presedintele SUA a concediat unul dintre Guvernatorii Fed pe motiv de frauda in obtinerea unor credite ipotecare, desi nu este clar daca Presedintele in exercitiu are abilitatea legala necesara sa faca acest lucru. Demiterea unui Guvernator aprobat de Congresul SUA pe o perioada de 14 ani ar putea fi facuta pentru "un motiv"/cauza, dar aceasta prevedere nu a fost testata in realitate niciodata. Un proces in justitie a fost initiat de Lisa Cook, care a negat frauda si care se considera o victima a factorului politic american. Miza unor asemenea jigniri publice, facute in mod deliberat si repetat inca din timpul campaniei electorale din SUA pentru alegerile prezidentiale din 2024, a fost nivelul actual al dobanzii de refinantare (federal fund rate), care dupa opinia unor cercuri politice americane a fost tinuta la un nivel prea ridicat fata de ceea ce ar fi fost/este nevoie pentru o crestere economica mai accelerata.

Acesta dobanda este in prezent la nivelul de 4,25 - 4,50%, dar se anticipeaza ca o mica reducere va fi decisa in septembrie 2025 de catre actualul Board of Governors, desi ultimele date despre inflatie (in crestere la 2,9% dupa indicele cheltuielilor personale de consum) va face aceasta decizie destul de complicata. Intre timp, economisti de prestigiu din SUA (cum a fi cazul lui Janet Yellen, fostul Presedinte al Fed) sau din intreaga lume (vezi declaratiile recente pe aceasta tema ale lui Christine Lagarde - Presedintele Bancii Centrale Europene sau ale Guvernatorului Bancii Centrale a Greciei) au criticat aceasta interferenta fatisa a factorului politic american in conducerea politicii monetare care influenteaza soarta Dolarului american, mijloc de plata si moneda de rezerva a intregii lumi.

Situatia din Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord este oarecum mai clara, desi discutii controversate au loc si in City-ul londonez. Reputatia de banca centrala independenta a Bancii Angliei (Bank of England - BoE), infiintata pe 27 iulie 1694 (adica acum peste 300 de ani) este de necontestat. Cu toate acestea, in 2022 aceasta venerabila institutie (Old Lady de pe Threadneedle Street, cum este alintata) a fost criticata de prea multa independenta de Guvernul englez condus la acea data de Liz Truss, premierul britanic conservator cu cea mai scurta prezenta la nr. 10, Downing Street, Londra, din istoria Angliei (6 septembrie - 25 octombrie 2022). Aceasta crede ca esecul sau politic este datorat Bancii Angliei si sprijina pe fata politica promovata de Presedintele Trump de a controla direct FED-ul american.

Se stie ca prezentarea unui mini-buget de catre Premierul Truss, cu o reducere de taxe nejustificata si nesustenabila de 45 mld. lire sterline a costat Banca Angliei un pachet de suport financiar de urgenta de 100 mld. lire sterline. Un alt episod notoriu a fost cel al crizei bancare din 2008-2009. Banca Angliei a fost criticata ca a avut o atitudine pasiva in prevenirea sau cel putin anticiparea acestei crize majore, dar independenta ei nu a fost stirbita si a ramas in continuare ca un principiu sacrosant. In prezent, in aceste vremuri tulburi, nici Banca Angliei nu reuseste sa isi indeplineasca mandatul si anume acela de a tine inflatia la maximum 2%. In prezent aceasta este la peste 3,8% ceea ce provoaca frictiuni intre Banca Angliei si Guvernul englez caruia trebuie sa ii raporteze lunar ce masuri sunt necesare pentru a tine inflatia sub control. Desi independenta (in special dupa mai 1997 cand Premierul laburist Gordon Brown i-a dat responsabilitati depline), Batrana Doamna nu este intr-o pozitie de invidiat. In mod implicit, ceea ce se intampla in SUA are rezonante direct la Londra.

Banca centrala a Romaniei, BNR, este ca si Banca Angliei o institutie venerabila, infiintata la data de 17 aprilie 1880 cu capital privat. Desi a fost o institutie privata, BNR a jucat in realitate rolul de banca centrala a tarii si a facut, mai bine sau mai putin bine, fata vicisitudinilor geo-politice (razboaie, sfere de influente, schimbari de sisteme sociale, etc.) prin care a trecut tara in ultimii 150 de ani. Independenta acesteia a fost efectiv abolita din 1947 pana la evenimentele din decembrie 1989. Cazul Guvernatorului Aurel Vijoli (18 noiembrie 1947 - 5 martie 1952, acuzat de sabotaj si arestat), desi nu a fost singular, este cel mai elocvent episod de interferenta a politicului in independenta bancii centrale. In perioada de tranzitie, cu ajutorul FMI, BNR si-a recapatat independenta caracteristica unei banci centrale. Atributiile BNR stabilite prin Legea nr. 312/2004 definesc clar independenta acesteia, cu obiectiv primordial controlul inflatiei.

In mod evident au fost perioade cand inflatia din Romania a fost scapata de sub control, in special in prima parte a tranzitiei tarii catre economia de piata, dar in general vorbind, se poate afirma ca BNR si-a indeplinit atributiile conferite prin lege. Credem, insa, ca BNR, in colaborare cu FMI prin aranjamentele stand-by sau prin alte tipuri de Programe, ar fi putut sa joace un rol mai proeminent in controlul datoriei externe a tarii, desi statul roman se indatoreaza in strainatate, in principal, prin Ministerul Finantelor Publice.

Se cunoaste ca Romania a plecat in procesul de tranzitie dintr-o pozitie privilegiata (cu datoria externa la zero), dar acest aspect macro-economic de mare importanta a avut o evolutie ingrijoratoare. La 30 iunie 2025, nivelul datoriei externe a depasit suma de EUR 212 miliarde (peste 50% din PIB). Generatiile viitoare vor avea o "nota de plata" substantiala!

Cazul Bancii Nationale a Moldovei (BNM) si al independentei acesteia este foarte complex si merita o abordare separata. Speram ca istoricii vor prelua aceasta sarcina nobila. Ceea ce dorim noi sa subliniem in acest scurt demers este faptul ca BNM (infiintata in iunie 1991) a fost multi ani de-a randul un model remarcabil de aplicare a Programelor convenite cu FMI dupa aderarea R. Moldova la aceasta organizatie internationala in august 1992. Independenta BNM nu a fost insa scutita de interferente politice. Cel mai grav episod dintre acestea a fost marea frauda bancara din 2014 - 2015 prin care un miliard de USD au fost sifonati din trei banci comerciale care ulterior au fost falimentate (inclusiv din Banca de Economii, banca cu capital majoritar de stat). Nu se poate spune ca BNM in acele vremuri avea independenta specifica unei banci centrale. Cei care au fraudat, intr-un context de atitudine pasiva a BNM, inca nu au fost inca adusi in fata justitiei dupa atatia ani. Desi unii dintre autorii acestui "mare jaf" sunt in prezent arestati si in curs de extradare, recuperarea fondurilor fraudate si aplicarea pedepselor prevazute de lege sunt inca incerte.

Cazurile prezentate mai sus conduc la o concluzie foarte simpla: daca independenta bancii centrale din oricare tara nu este respectata, consecintele pot fi dramatice, iar pagubele banesti pe masura. Aceasta simpla constatare este cu atat mai importanta cu cat rolul bancii centrale respective si al monedei emise de aceasta este crucial si pentru multe alte tari.