Opinii

Desi legislatia romaneasca in domeniu este perfect aliniata standardelor europene, concordatul preventiv continua sa fie utilizat semnificativ mai rar decat mecanismele echivalente din jurisdictiile europene considerate repere in restructurarea preventiva, precum Franta, Germania, Tarile de Jos sau Italia.

In 2022, Romania a modificat substantial Legea nr. 85/2014 prin Legea nr. 216/2022, care a transpus in dreptul intern principiile Directivei (UE) 2019/1023 privind cadrele de restructurare preventiva. Scopul reformei a fost acela de a stimula prevenirea insolventei, de a incuraja restructurarea timpurie a companiilor viabile si, evident, alinierea la practicile europene avansate.

Concordatul preventiv reprezinta una dintre cele mai importante evolutii ale dreptului restructurarii din ultimii ani, oferind companiilor viabile posibilitatea de a depasi dificultatile financiare inainte ca acestea sa conduca la insolventa, simultan cu protejarea intereselor creditorilor si continuitatea activitatii economice. Cu alte cuvinte, restructurarea are cele mai mari sanse de succes, atunci cand incepe devreme, prin urmare, concordatul preventiv trebuie privit ca un instrument de management aliniat celor mai bune practici europene, orientat spre conservarea valorii economice a afacerii.

Intrebarea principala ramane, insa: de ce in Romania concordatul ramane exceptia, in timp ce Europa il plaseaza in prima linie de aparare? Desi a facut un pas important catre standardele europene in materia restructurarii companiilor aflate in dificultate, prin modificarile legislative mai-sus amintite si a transformat concordatul preventiv intr-un instrument comparabil din punct de vedere juridic cu mecanismele de restructurare utilizate in economiile occidentale, Romania inca joaca slab pe acest segment al restructurarii preventive.

Potrivit datelor ONRC, in primele cinci luni ale acestui an au fost deschise 80 de proceduri de concordat preventiv, cu 158% mai multe decat in perioada similara din 2025. Evolutia este semnificativa, insa instrumentul ramane inca putin utilizat, cel putin prin prisma unei cifre oficiale: din 100 de proceduri de insolventa deschise doar trei sunt concordate preventive, ceea ce sugereaza ca problema este gradul de utilizare al acestui instrument, nu cadrul legislativ in sine.

Filosofia Directivei europene este simpla: companiile viabile trebuie salvate inainte de a deveni insolvabile . De aici deriva instrumente precum suspendarea executarilor silite, votul pe clase de creditori, finantarile protejate si posibilitatea confirmarii judiciare a unui plan de restructurare negociat.

In Romania, insa, dificultatile financiare continua adesea sa fie adresate tardiv sau amanate pana in ultimul moment. Am putea aprecia, drept potentiale cauze, lipsa unei culturi a restructurarii preventive, informarea insuficienta privind mecanismul in sine si tendinta antreprenorilor de a actiona doar dupa ce blocajele de lichiditate devin acute. Rezultatul este ca multe companii ajung in proceduri de insolventa si preinsolventa intr-un moment in care optiunile de redresare sunt deja limitate si costurile economice sunt considerabil mai mari.

Datele publicate pana la 30 iunie 2026 indica insa faptul ca multe dintre procedurile de concordat preventiv sunt respinse de catre judecatorul sindic, dovada a faptului ca cererile nu au fost riguros pregatite, iar in cazul procedurilor de concordat deschise, doar o mica parte sunt finalizate cu succes, in marea majoritate a cazurilor debitorul ajungand in insolventa. Ori acest lucru este o dovada a faptului ca planul de reorganizare nu a fost gandit intr-o varianta sustenabila si/ sau ca modul de operare a afacerii nu a fost ajustat spre eficientizare.

Cum se pozitioneaza Romania fata de jurisdictiile europene considerate repere

In prezent, nu exista o statistica europeana unitara, care sa permita clasificarea statelor membre dupa numarul restructurarilor preventive raportat la insolvente. Totusi, exista un consens in literatura de specialitate privind jurisdictiile considerate model in materia restructurarii timpurii.

Nota metodologica: Tabelul nu reprezinta un clasament dupa numarul de proceduri si nici dupa Selectia jurisdictiilor este bazat pe surse legislative, analize comparative privind transpunerea Directivei (UE) 2019/1023 si literatura de specialitate care identifica aceste sisteme drept repere in materia restructurarii preventive.

De ce companiile romanesti ajung mai des in insolventa decat in restructurare

In economiile cu traditie in restructurare, creditorii accepta frecvent negocieri timpurii deoarece experienta arata ca valoarea unei afaceri viabile depaseste de cele mai multe ori recuperarea obtinuta intr-o procedura de faliment. In Franta, Germania sau Tarile de Jos, instrumentele preventive sunt integrate in practica financiara si bancara.

Astfel, avem o explicatie de luat in seama, care tine de comportamentul creditorilor si al debitorilor. Practic, in Romania, restructurarea este inca perceputa deseori ca o etapa intermediara catre insolventa, nu ca o alternativa preventiva la aceasta.

In plus, forma actuala a concordatului functioneaza efectiv doar din 2022, iar practica instantelor si jurisprudenta se afla inca intr-un proces de consolidare. Aceasta lipsa de maturitate institutionala reduce predictibilitatea si contribuie la reticenta unor creditori de a sustine restructurari complexe. In practica, succesul procedurilor de concordat deschise este afectat si de planuri de restructurare prea optimiste, lipsa finantarii in procesul de restructurare demarat, ponderea ridicata a creantelor fiscale (fiind cunoscut faptul ca negociarea cu creditorii fiscali este dificila) si probleme operationale, pe care simpla restructurare a pasivului nu le poate corecta.

Nota bene : problemele operationale care alimenteaza dificultatea financiara trebuie identificate cat mai devreme: deteriorarea marjelor, pierderile recurente, concentrarea excesiva a veniturilor pe cativa clienti, cresterea costurilor fixe, termenele lungi de incasare si altele. Interventia timpurie permite reorganizarea activitatilor, renegocierea relatiilor comerciale si reducerea consumului de numerar intr-un moment in care societatea inca dispune de alternative. In acest fel, concordatul preventiv nu ramane doar un mecanism de rearanjare a datoriilor, ci devine parte a unui plan mai larg si credibil de redresare.

5 recomandari pentru companii

1. Nu asteptati aparitia blocajelor de plata. Scaderea lichiditatii, intarzierile la incasare sau acumularea datoriilor fiscale ar trebui sa declanseze o analiza de restructurare.

2. Concordatul preventiv este o buna modalitate de a restructura compania si a evita intrarea in insolventa, pastrand controlul asupra activitatii si relatiilor comerciale. Nu-l priviti ca pe un esec.

3. Analizati din timp expunerea fiscala si financiara si identificati din timp riscurile si optiunile de restructurare.

4. Plecati de la considerentul ca succesul unui plan de restructurare depinde de dialogul transparent cu bancile, furnizorii si ceilalti creditori. Negocierile timpurii cresc sansele de aprobare a planului, asa ca incercati sa implicati creditorii cat mai devreme.

5. Concordatul functioneaza doar daca este sustinut de masuri concrete: optimizarea costurilor, imbunatatirea lichiditatii, atragerea de finantare si adaptarea modelului de business, deci construiti un plan credibil de redresare. Este insa foarte important ca in acest plan de redresare, si in general, in tot ceea ce inseamna restructurari si reasezari de business, tocmai pentru a nu ajunge in insolventa sau, mai rau, in faliment, sa lucrati cu o echipa de experti in restructurari de afaceri.

Companiile care folosesc concordatul preventiv la timp au sanse mai mari sa isi pastreze valoarea si sa evite insolventa; cele care amana interventia ajung, de regula, cu mai putine optiuni de salvare disponibile. In jurisdictiile europene considerate modele de bune practici, restructurarea preventiva este tratata ca un instrument de guvernanta si management al riscului.