Opinii

Consiliul Concurentei a anuntat o amenda istorica pentru zece banci, intr-un dosar care loveste direct intr-unul dintre cele mai sensibile subiecte ale ultimilor ani: ratele romanilor. Cand spui ROBOR, oamenii aud rate mai mari, anxietate, bugete familiale tensionate de la o luna la alta.

Tocmai de aceea, acest caz ar trebui tratat cu maxima rigoare. Nu cu reclame platite care promit recuperari miraculoase de bani. Diferenta dintre ceea ce s-a anuntat public si ceea ce se vinde deja oamenilor este uriasa.

Una este sa existe o decizie administrativa a unei autoritati. Alta este sa spui ca fiecare client a fost prejudiciat. Una este sa vorbesti despre contacte intre participanti la piata conform legii. Alta este sa spui ca ROBOR a fost manipulat artificial intr-o economie in care inflatia, dobanda de politica monetara si costul banilor au crescut violent.

Intre aceste lucruri exista o distanta. Iar in drept, acea distanta se numeste proba. In acest moment avem concluzii aruncate in spatiul public inainte sa vedem clar ce probe exista, ce demonstreaza ele si, mai ales, ce nu demonstreaza.

Exista in acest moment trei mari confuzii:

O amenda nu se transforma automat in despagubire. Nu orice intalnire sau discutie pe teme generale intre participantii la piata produce un efect anticoncurential. Piata banilor nu poate fi explicata si cu atat mai putin inteleasa prin sloganuri simpliste. Evolutia ROBOR nu se judeca in afara contextului macroeconomic.

Prima mare confuzie care trebuie clarificata este aceasta: o amenda aplicata de Consiliul Concurentei nu inseamna automat ca fiecare client are bani de primit.

Amenda este o sanctiune administrativa. Ea se plateste la bugetul de stat. Nu se imparte clientilor. Nu se transforma automat in despagubiri. Nu stabileste, prin ea insasi, ca fiecare persoana care a avut un credit legat de ROBOR a suferit un prejudiciu individual. Aceasta este diferenta dintre justitie si reclama. O decizie administrativa nu este un cec in alb. De aceea, reclamele care sugereaza ca oamenii pot recupera simplu, rapid sau aproape sigur bani din cazul ROBOR trebuie privite cu mare prudenta.

Pentru despagubiri, presupunand ca ar fi justificate, lucrurile sunt mult mai complicate. Trebuie dovedite separat fapta, prejudiciul, legatura de cauzalitate si cuantumul prejudiciului. Cu alte cuvinte: ce s-a intamplat, cat a pierdut concret fiecare client, de ce acea pierdere este cauzata direct de conduita sanctionata si cum se calculeaza suma.

A doua confuzie majora este intre contact, coordonare, cartel si manipulare. Nu orice intalnire sau discutie pe teme generale produce un efect anticoncurential .

Bogdan Chiritoiu, explica decizia contra bancilor. "Nu vorbim despre un cartel". Consiliul Concurentei spune ca bancile nu au stabilit indicele, ci s-au influentat intre ele.

In dreptul concurentei, nu orice comunicare intre actori economici este ilegala. Nu orice schimb de informatii produce un efect anticoncurential. In special intr-o piata financiara, lucrurile sunt mult mai tehnice decat par din exterior. Participantii urmaresc lichiditatea, riscul, dobanzile, randamentele titlurilor de stat, dobanda de politica monetara, cererea si oferta de bani, conditiile macroeconomice.

Intrebarea juridica nu este daca bancile au avut contact. Sunt obligate prin lege sa participe impreuna la mecanismul de piata pentru stabilirea indicelui. Intrebarea este cu ce scop, in ce context, ce informatii au schimbat, daca acele informatii erau sensibile concurential, daca discutiile puteau reduce incertitudinea competitiva si, mai ales, daca au produs un efect concret asupra ROBOR.

Pentru o sanctiune de asemenea dimensiune, nu este suficient sa spui ca au existat contacte. Trebuie aratat clar ce conduita a fost interzisa, de ce este anticoncurentiala, cum a afectat mecanismul de stabilire a indicelui si cum s-ar fi transmis acest efect catre costul creditelor. Fara aceasta punte probatorie, publicul ramane cu o acuzatie mare si cu o explicatie mica.

Una dintre cele mai importante nuante din acest caz este afirmatia Presedintelui Consiliului Concurentei ca nu ar fi vorba despre un "cartel clasic". Aceasta formulare conteaza enorm. Pentru public, cuvantul "cartel" are o forta devastatoare. Sugereaza o intelegere secreta, o schema, o conspiratie, o decizie deliberata de a creste preturile.

Dar daca autoritatea insasi nu descrie cazul ca pe un cartel clasic, atunci explicatia trebuie sa devina si mai clara, nu mai vaga. Ce au facut de fapt bancile si cine si mai ales, cum a putut stabili ca valoarea ROBOR a fost mai mare (dar de ce oare nu si mai mica) decat ar fi trebuit sa fie? Si cu cat? Iar in tot acest timp, expertii si Banca Nationala a Romaniei - singurii capabili sa inteleaga evolutia pietei monetare - spun raspicat ca valorile ROBOR nu au deviat de la realitatile economice.

Aceste elemente schimba complet standardul de proba, apararea posibila si, mai ales, consecintele pentru clienti. Pentru ca altfel ajungem intr-o zona periculoasa: folosim emotional greutatea cuvantului "cartel", dar juridic ne bazam pe o constructie mult mai nuantata.

A treia confuzie: Piata banilor nu poate fi explicata prin sloganuri simpliste.

ROBOR trebuie analizat in contextul real al economiei. Nu este pretul unei paini, al unei cafele sau al unui abonament de telefonie. Este un indice de piata monetara. El reflecta, in mod direct sau indirect, costul banilor intre banci, lichiditatea, inflatia, dobanda de politica monetara, riscul macroeconomic si anticipatiile din piata. ROBOR nu se poate judeca in afara inflatiei.

In anii in care ROBOR a crescut, Romania nu a trait intr-o economie normala. A trait intr-o economie lovita de inflatie puternica, criza energetica, razboi la granita, deficite mari, presiune pe costul finantarii si majorari de dobanda de politica monetara. Intr-o asemenea economie, costul banilor creste. Nu este o conspiratie. Este mecanism economic.

A spune ca ROBOR a crescut doar pentru ca bancile l-au impins "cu cateva fractiuni de procent" artificial in sus este o afirmatie foarte serioasa. Si tocmai de aceea trebuie demonstrata foarte serios. Mai ales ca, in perioade de inflatie ridicata, ROBOR a fost adesea sub rata inflatiei. Acest lucru face mult mai greu de sustinut naratiunea simplista potrivit careia ROBOR ar fi fost un pret artificial, rupt de piata, impins arbitrar in sus impotriva realitatii economice.

Daca tot suntem aici, sa punctam ca pretul painii a inregistrat o crestere cumulata la pret de aproape +70% din 2020 pana acum, iar legumele +60% la pret si cred ca suntem de acord ca ar fi chiar hilar sa vedem un avocat care sa indemne clientii sa pretinda despagubiri de la supermarket sau de la benzinarie pe motiv ca au platit mai mult pe produsele cumparate.

Intrebarea-cheie: Cat ar fi trebuit sa fie ROBOR?

Orice acuzatie serioasa privind manipularea unui indice trebuie sa raspunda la o intrebare simpla: Care ar fi fost nivelul corect al indicelui in lipsa asa-zisei conduite sanctionate? Cu alte cuvinte, daca ROBOR a fost "prea sus", cat ar fi trebuit sa fie? Cu cate puncte mai sus sau jos? In ce zile? La ce scadente? In ce conditii de lichiditate? Fata de ce dobanda-cheie? Fata de ce inflatie? Fata de ce randamente ale titlurilor de stat? Fata de ce tranzactii efective? Si, mai ales, cum si cine a stabilit ca ROBOR n-a fost de fapt mai jos decat ar fi trebuit sa fie in perioadele respective? Doar pentru ca a crescut nivelul lui? Si a fost mai mare raportat la ce? Si care a fost motivul pentru care clientii nu au optat sa converteasca costul creditelor lor la IRCC, cand legea le permite lucrul acesta din 2019?

Ca sa spui ca ROBOR a fost manipulat, trebuie sa arati nu doar ca a existat o conduita problematica, ci si ca acea conduita a schimbat rezultatul. Altfel, risti sa confunzi comportamentul cu efectul, suspiciunea cu prejudiciul si indignarea cu analiza.

Noua industrie a indignarii si marketingul furiei

Cel mai ingrijorator efect colateral al cazului este aparitia rapida a unei industrii a despagubirilor promise. Deja se construieste un mesaj simplu: ai avut credit cu ROBOR, ai fost pagubit, inscrie-te, recupereaza bani. Oamenilor li se vinde speranta procedurala ambalata ca certitudine. Inainte ca decizia motivata sa fie disponibila public si sa se poata extrage niste concluzii preliminare. Inainte ca instantele sa se pronunte. Si, mai ales, se intretine voit si complet neetic/fals confuzia intre amenda si despagubire.

Orice client are dreptul sa consulte un avocat. Orice client are dreptul sa intrebe, sa conteste, sa caute explicatii, dar intre consultanta juridica responsabila si exploatarea pe bani a emotiei publice exista o linie foarte clara. Ce vedem, este simplu spus manipulare si exploatare a furiei, marketing al furiei . Cand oamenilor li se sugereaza ca recuperarea banilor este aproape automata si garantata, inainte sa existe o baza publica solida pentru existenta macar a prejudiciului, ca sa nu mai zicem de calculul acestuia, vorbim despre o piata a iluziilor juridice pe care avocatii promotori nu le vand gratis ci contra unor onorarii pe care, desigur, le vor incasa de la asa-zisii pagubiti pe care declara cu atata vehementa ca ii protejeaza. In termeni populari, si bancile, dar si clientii sunt pentru avocatii salvatori niste "vaci bune de muls" atunci cand conjunctura se arata favorabila.

Cazul ROBOR este complex - tocmai de aceea nu trebuie simplificat pana la falsificare.

In orice demers juridic daca au existat incalcari, ele trebuie demonstrate. Daca au existat efecte, ele trebuie cuantificate. Daca au existat prejudicii, ele trebuie probate. Aceasta este ordinea fireasca intr-un stat de drept. Problema este ca spatiul public functioneaza astazi invers. Intai vine indignarea, apoi verdictul moral, apoi reclama, apoi inscrierea si abia la final, daca mai are cineva rabdare, vine proba nevinovatiei.

Insa ceva trebuie clarificat, imediat, in aceasta industrie a indignarii aparuta din neant: dreptul nu este o reclama cu buton de inscriere. Si merita clarificat inclusiv pentru acest caz cum functioneaza de fapt.

In primul rand: amenda nu inseamna automat despagubire. In al doilea: decizia poate fi contestata in instanta si nu trebuie tratata ca verdict definitiv inainte de controlul judecatoresc definitiv. In al treilea rand: prejudiciul trebuie dovedit. Nu presupus. Nu dedus emotional. Nu calculat prin slogan. In al patrulea rand: ROBOR trebuie analizat in context economic: inflatie, dobanda-cheie, lichiditate, risc si costul banilor. Si finalmente: promisiunile de recuperare rapida a banilor trebuie privite cu prudenta. Dreptatea nu functioneaza ca o campanie de marketing cu indicatori de succes la conversia in formularul de inscriere pe retele sociale.

Pana atunci, singura pozitie responsabila este aceasta: Consiliul Concurentei a comunicat ca exista o decizie administrativa pe acest subiect, dar momentan nu exista o motivare disponibila public pentru a o intelege si totodata exista o puternica contestare, inclusiv interinstitutional, intr-un dosar complex. Nu exista, in mod automat, o suma de recuperat. Nu exista, in mod automat, o vinovatie definitiva.

A promite altceva astazi nu inseamna informare. Inseamna vanzare de iluzii. Si poate ca, inainte sa discutam despre manipularea ROBOR, ar trebui sa discutam despre manipularea asteptarilor oamenilor.

Opinie redactata de Georgiana Murgulescu, Director Executiv Relatii Juridice & Institutionale Federatia Patronala FinBan, membra a CP Concordia