Capitala de 100

Printre copacii celebrului parc Carol din Capitala se ridica o cladire mandra care se incapataneaza sa reziste vremurilor. A fost construita cu mult timp inainte de amenajarea frumosului parc si imobilul l-a gazduit inclusiv pe Alexandru Ioan Cuza chiar inainte de Unirea Principatelor Romane, de la 24 ianuarie 1859. Casa Bosianu, caci despre ea este vorba, adaposteste in prezent biblioteca Institutului Astronomic al Academiei Romane.

„Este o casa care are intr-adevar o istorie foarte bogata, atat prin personalitatea proprietarului ei, pentru ca este vorba de Constantin Bosianu, cat si pentru ce s-a intamplat in aceasta casa de-a lungul istoriei, pana in zilele noastre. Pentru ca, la ora actuala, este sediul bibliotecii Institutului Astronomic al Academiei Romane, deci, iata, ea continua sa fie vie”, a afirmat intr-un interviu pentru Descopera Magda Stavinschi, astronom si fost director al Institutului Astronomic al Academiei Romane.

Constantin Bosianu s-a nascut la 10 februarie 1815, in Bucuresti, fiind fiul paharnicului Andrei Bosianu.

Dupa ce si-a obtinut doctoratul in drept, la Paris, in 1851 revine in tara, unde va ajunge un reputat profesor, jurist de prestigiu si un om politic apreciat.

„Poate fi considerat unul dintre cei mai mari juristi romani si, cu siguranta, cel mai mare jurist pe care l-a avut secolul al XIX-lea”, precizeaza Magda Stavinschi.

Principele domnitor Barbu Stirbei (domn al Tarii Romanesti intre 1849 - 1856) i-a apreciat rezultatele si l-a numit director al Eforiei Scoalelor sau al Scolilor Nationale, cum se numea la vremea respectiva. Ulterior, Constantin Bosianu a fost si director al Ministerului Justitiei, iar mai tarziu a condus Controlul Obstesc din Departamentul Finantelor. Acesta a fost si profesor de Drept Roman la Colegiul „Sfantul Sava”, iar apoi profesor si prim decan al Facultatii de Drept din Bucuresti si decan al Baroului de Ilfov. Totodata, a fost director al Departamentului Dreptatii, presedinte al Societatii Juridice, al Societatii pentru Invatatura Poporului Roman si al Societatii Corpului Didactic.

Casa dintre vii si livezi si arhitectura masonica

Revenind la istoricul Casei Bosianu, aceasta a fost construita in stilul neogotic intre anii 1853 - 1859, intr-o zona manoasa situata in sudul Capitalei, unde la vremea respectiva existau doar livezi si vii. Acesta a fost si un aspect pentru denumirea actualei Sosele a Viilor.

”Bosianu hotaraste sa isi construiasca o casa, un conac, pe Dealul Filaret, daca putem sa ii spunem astazi asa, pentru familia lui. Pentru aceasta trebuia sa apeleze la un arhitect remarcabil al vremii”, afirma fostul director al Institutului Astronomic al Academiei Romane.

Astfel il alege pe Luigi-Ludovic Lipizer (1824 - 1864), un arhitect ce provenea din Triest (din nord-estul Italiei), ce se afla la vremea respectiva in Imperiul Austriac. Foarte apreciat de domnitorul Barbu Stirbei, Lipizer a fost si cel care a ridicat o serie de case si biserici in Bucuresti si Targoviste, dintre care cea mai cunoscuta este Casa Librecht-Filipescu (actuala Casa a Universitarilor), care seamana foarte mult cu imobilul Bosianu.

„Casa Bosianu a fost facuta, se pare, inaintea Casei Librecht, dar totusi asemanarile sunt izbitoare. De la stilul neogotic, de la detaliile ferestrelor, de la anumite sugerari chiar de arhitectura masonica. Aici se afla camere octogonale, se afla, se pare, steaua lui David pe detaliile de la ferestre. Deci sunt cateva detalii care ne fac sa fim convinsi ca autorul acestei case a fost acelasi, arhitectul Ludovic Lipizer”, mentioneaza Magda Stavinschi.

Aceasta este de parere ca imobilul era un conac relativ mic pentru acea vreme, deoarece Constantin Bosianu avea o familie cu doi copii. „E conceputa pe doua niveluri, un mezanin si un subsol, care practic reia compartimentarea mezaninului. Sunt cinci incaperi, dintre care una, cea mai frumoasa din punctul meu de vedere, este dormitorul care pastreaza alcovul sub care se afla patul in care a dormit Constantin Bosianu si, dupa aceea, alte personalitati ale astronomiei romanesti, de data aceasta”, adauga astronomul Magda Stavinschi.

In partea de nord-est a Casei Bosianu exista o scara de intrare cu o treapta cu o ridicatura, care se mai regaseste la cateva cladiri din Bucuresti, precum Palatul Sutu. Rolul ei era de a inlesi urcarea si coborarea de pe cal sau din trasura.

„Exista un turn care se pare ca nu duce nicaieri, dar totusi infrumuseteaza aceasta cladire, si un detaliu care merita mentionat: la usi se afla trei gemulete care au culorile rosu, galben si albastru. Sunt culorile tricolorului care erau folosite inca pe vremea lui Tudor Vladmirescu, apoi erau semn de libertate in 1848 si, evident, si nu in cele din urma, pregateau unirea de la 24 ianuarie 1859”, completeaza ea.

Vila Bosianu, locul unde a fost gazdiut in mare secret domnitorul Alexandru Ioan Cuza

Constantin Bosianu a fost un mare sustinator al unirii Principatelor Romane. In 1857 a editat periodicul unionist „Romania”, intre septembrie - decembrie 1857 a fost secretar al Divanului ad-hoc al Tarii Romanesti. Totodata, a fost vicepresedintele Comitetului Central al Unirii si membru in Adunarea Electiva a Munteniei, pe 24 ianuarie 1859, care a votat alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Tarii Romanesti.

La circa 100 de ani de la Unirea Principatelor, profesorul Gheorghe Demetrescu, director al Observatorului Astronomic al Academiei intre 1943 - 1963, scria in notitele sale despre importanta Casei Bosianu in realizarea acestui act: „Acolo s-a plamadit, in parte, unul dintre cele mai mari acte din istoria Romaniei, acolo s-au tinut, in taina, multe dintre intrunirile in cari o mana de oameni hotarati puneau la cale una dintre actiunile ce aveau sa sa duca la <>. Acolo, in Vila Bosianu, s-au tinut cele mai multe intruniri in care s-a hotarat alegerea domnitorului Ioan Cuza si in Muntenia, indata dupa ce avea sa fie ales in Moldova. Iar in ziua alegerii, de acolo, din <>, din <>, au pornit capeteniile miscarii in fruntea cetatenilor, ca sa manifesteze energic sub ferestrele <>, spre a impune vointa romanilor”.

”Or legenda spune, aici nu avem documente, dar sunt foarte veridice, ca Alexandru Ioan Cuza a fost gazduit in aceasta casa cateva nopti inainte de Actul Marii Uniri de la 24 ianuarie si mi se pare firesc sa fi fost asa, nu numai pentru ca acest Bosianu a fost consilier personal al lui Cuza, un om de incredere, dar insasi casa ii asigura protectie. De ce sa nu spunem ca si el se ferea de posibile atentate care ar fi distrus speranta romanilor de unire. Existau ferestre acoperite de obloane de lemn, cu drugi de fier, exista acest turn care permitea controlul zonei. Pe vremea aceea vegetatia era foarte mica, se putea vedea la un orizont destul de larg. Arnautii aveau toata posibilitatea sa ocoleasca aceasta cladire pentru ca sa protejeze pe viitorul domnitor al Principatelor Romane”, este opinia Magdei Stavinschi.

Rasplatit de catre Cuza si Carol I

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza l-a rasplatit mai tarziu pe Constantin Bosianu, numindu-l judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie (1862) si vicepresedintele Consiliului de Stat (1864). La 26 ianuarie 1865 l-a numit ministru la Departamentul de Interne, Agricultura si Lucrari Publice si presedinte al Consiliului de Ministri. Bosianu demisioneaza dupa numai cinci luni, la 14 iunie, unul dintre motive fiind si luptele interne care nu se domoleau.

In aceasta scurta perioada, Constantin Bosianu a contribuit la modernizarea si organizarea statului roman prin mai multe legi, precum legea organizarii judecatoresti, a reorganizarii serviciului de perceptie la orase, a pensiilor pentru functionarii civili si pentru gradele militare inferioare, legea lucrarilor publice, legea privind regularizarea si canalizarea Dambovitei pentru prevenirea inundatiilor.

Magda Stavinchi aminteste un scurt elogiu pe care istoricul Nicolae Iorga l-a facut peste zeci de ani lui Constantin Bosianu: „Acest Consiliu de stat, prezidat de marele si invatatul romanist Constantin Bosianu, protectorul si sfatuitorul primilor mei pasi in studiul Dreptului, a sters tristele vestigii ale unor timpuri grele si a ridicat edificiul modern al Statului Roman”.

Instaurarea principelui strain Carol I ca domnitor al Principatelor Unite Romane nu a diminuat prestigiul lui Bosianu.

„La 2 (14) august 1867 - Printul are in privinta crizei ministeriale o consfatuire cu Bosianu, primul jurisconsult al tarii, care e profesor universitar, dar sub Cuza a schimbat odata teoria cu practica si a devenit ministru. Bosianu e liberal, dar nu face parte din stanga. Parerea lui este ca Printul (Carol, n.r.) trebuie sa compuna si noul minster tot din membrii asa-numitului partid rosu (Partidul Liberal, n.r.), deoarece acest partid dispune de majoritate in Camera”, se arata in volumul „Memoriile regelui Carol I al Romaniei de un martor ocular” (Editura Scripta, 1992). Aceasta marturie este o dovada ca sfaturile lui Bosianu erau luate in considerare de principele strain.

Desi a avut functii importante, Bosianu nu era foarte bogat

In casa sa din Dealul Filaretului, Constantin Bosianu a editat, incepand cu 1871, revista „Dreptul”, cea mai veche publicatie juridica romaneasca care apare lunar si in prezent. Tot aici primea si studenti care veneau sa ii ceara sfatul in diverse chestiuni.

Pentru activitatea sa stiintifica, printre care si publicarea celebrelor lucrari „De l’action paulienne, en droit roumain et en droit francais” (1851) si „Elemente de drept roman constitutional” (1865), Constantin Bosianu devine membru al Academiei Romane in 29 iunie 1879.

Aceeasi Academie anunta la 22 martie 1882 moartea marelui jurist, care fusese senator (1867), deputat (1869), pentru scurt timp primar al Capitalei (timp de doua saptamani, in decembrie 1878), si mai tarziu presedinte al Senatului (29 mai - 15 noiembrie 1879), intr-una dintre guvernarile lui Ion C. Bratianu.

„El murise in aceasta casa si de pe treptele acestei case a plecat sicriul, cu corpul neinsufletit al lui Bosianu, pana la biserica (Biserica Sarindar n.r.) care era unde este in momentul de fata Cercul Militar”, a precizat Magda Stavinschi, astronom si fost director al Institutului Astronomic al Academiei Romane.

Desi a avut functii importante la conducerea Romaniei, a fost jurist de frunte si profesor universitar, Constantin Bosianu nu a strans averi, astfel ca la sapte luni de la decesul acestuia, urmasii lui au cerut punerea in vanzare a casei defunctului, urmand ca banii sa ii foloseasca drept garantie la Creditul Funciar Urban din Bucuresti pentru construirea unui imobil.

Fratele presedintelui francez Raymond Poincare si Vila Bosianu

Cladirea si „terenul din vii” din jurul ei vor intra in posesia statului ca urmare a unei donatii de 50.000 de lei facute pentru construirea unui Observator de catre Vasile Paapa (1819-1884), un om politic influent cu vederi liberale, cu origini aromane si foarte bogat. Finantare pentru acest loc a venit si de la ministrul Agriculturii Ion Campineanu. Astfel, la 30 iulie 1884, la cativa metri de casa Bosianu, este inaugurat de catre fizicianul Stefan Hepites, membru si ulterior vicepresedinte al Academiei Romane, Institutul Meteorologic. Ulterior au fost ridicate si alte cladiri in apropiere.

Mai tarziu, prin decretul dat de Spiru Haret la 1 aprilie 1908, este fondat Observatorul Meteorologic si Astronomic, sub conducerea astronomului Nicolae Coculescu. In 1920, Observatorul Astronomic devine institutie de sine statatoare, fiind actualul Institut al Academiei Romane. La conducerea lui ramane tot Nicolae Coculescu care locuia impreuna cu familia sa in Casa Bosianu.

Din acea vreme s-a pastrat o fotografie de pe treptele casei Bosianu, cu sotia si cei doi copii ai lui Coculescu. „Trebuie sa mentionez ca baiatul din fotografie va fi viitorul Pius Servien (Nicolae Piu-Serban Coculescu n.r.), cel care, alaturi de Matila Ghyka, a fost fondatorul esteticii matematice si al lingvisticii matematice, deci o mare personalitate”, a specificat Magda Stavinschi.

Tot pe aceleasi trepte ale casei Bosianu a fost imortalizata in 1919 si vizita in Romania a unei delegatii franceze de seama, conduse de Lucien Poincare, rector al Universitatii din Paris si vicerector al Academiei din Paris, varul lui Henri Poincare (unul dintre cei mai mari matematicieni francezi) si fratele presedintelui francez Raymond Poincare.

„Conduce o delegatie care va vizita, printre altele, si Observatorul din Bucuresti. Iata ca astronomia era deja pusa in valoare la cativa ani dupa fondarea Institutului”, afirma Magda Stavinschi, care a condus Institutul Astronomic al Academiei Romane in perioada 1990 - 2005.

Ulterior, cladirea a adapostit o serie de instrumente ale Observatorului, iar intr-una dintre sali au fost organizate cursuri.

„Eu insami am facut cursuri, pentru ca exista o sectie de astronomie la Facultatea de Matematica a Universitatii din Bucuresti, intr-o incapere din aceasta cladire in care ni s-a spus ca aici ar fi locuit Nicolae Coculescu. Poza cu familia dovedeste ca a locuit cat a fost director, dar dupa pensionarea lui din 1937, cladirea nu a mai fost folosita ca locuinta de director, numai pentru biblioteca, functie pe care o indeplineste si astazi”, a mentionat ea.

Actuala Biblioteca a Institutului Astronomic al Academiei Romane cuprinde cea mai importanta colectie de carti si periodice de specialitate din Romania, dintre care un volum din secolul XVIII, 190 de volume din secolul XIX si 400 de volume din prima jumatate a secolului XX.

Perioada comunista si cutremurele si-au pus amprenta asupra cladirii. In perioada comunista au disparut parchetul si sobele originale, piese de mobilier, printre care celebrul pat al lui Bosianu, dar si candelabre. La inceputul anilor '90 au fost refacute parti de mobilier, sub influenta designului ferestrelor si a stilului din perioada lui Bosianu, dar si interbelic, iar la cladire s-au facut reparatii, insa materialele folosite la vremea respectiva au fost insuficient de rezistente. Totodata, veranda cu geamuri a lui Bosianu, de la scara principala a cladirii, care apara de ploaie si viscol, nu a mai fost restaurata. Astfel, in peretii Casei Bosianu, cladire de patrimoniu, au avut loc infiltratii puternice de apa, fiind necesare noi lucrari.

„Imediat dupa 1990 am reusit sa o scoatem, sa spunem, sa o ridicam din ruine, sa o restauram, dar anii si-au spus cuvantul. Bugetul, ca de obicei, de asemenea si-a spus cuvantul, asa ca autoritatile cred ca inteleg ca este o casa care merita sa dainuie nu numai 160 - 170 de ani, ci peste veacuri”, a atras atentia in final Magda Stavinschi.

Pentru reconsolidarea si restaurarea cladirii sunt necesare circa 9 milioane de lei, potrivit estimarilor actualei conduceri a Institutului Astronomic al Academiei Romane.