Cultura si divertisment

In lumea teatrala, Razvan Oprea se afirma nu doar ca un actor si regizor de exceptie, ci si ca un adevarat povestitor al "magiei" scenei, care are mereu ceva de impartasit despre tainele si provocarile acestui limbaj universal. In acest interviu, Razvan Oprea ne dezvaluie o perspectiva sincera si lucida despre ceea ce inseamna sa fii cu adevarat artist in Romania zilelor noastre, dar si despre pasiunile, temerile si ambitiile care il ghideaza constant spre o cariera dedicata exprimarii autentice facuta cu responsabilitate. In cadrul interviului, nu vorbim doar despre un profesionist desavarsit, ci despre un om care a inteles dincolo de vorbe ca arta adevarata implica sacrificiu, curaj si o profunda responsabilitate sociala. Din cele impartasite, razbate o convingere infailibila ca teatrul nu este doar un for de divertisment, ci un spatiu sacru in care se nasc revolutii mentale si se schimba destine daca cei care il conduc si il pastreaza viu inteleg ca aceasta forma artistica are o misiune mai inalta: reflectarea, provocarea si, uneori, revolta. Unele dintre cele mai frumoase si profunde ganduri ale lui Razvan Oprea privesc tocmai aceasta asumare a menirii sale ca artist: "Nu depinde totul de talent", ne atrage el atentia, ci de curaj, responsabilitate si o iubire neconditionata pentru meserie. Cu o experienta vasta, o efervescenta creativa si o voce clara, el ne invita sa regandim, impreuna, rolul teatrului in societate si sa constientizam ca, inainte de orice, arta trebuie sa fie un act de libertate si de adevar. Asadar, pregatiti-va sa patrundeti in universul unui artist care nu doar creeaza, ci si reformeaza, nu doar interpreteaza, ci si provoaca, intr-un dialog sincer despre prezentul si viitorul teatrului romanesc, despre provocarile, valorile si sperantele care ne unesc intr-o respiratie comuna de cultura si libertate. Ciprian Demeter: Dincolo de pasiunea evidenta, ce anume te atrage profund la arta actoriei? Ce resorturi interioare te determina sa te transformi in altcineva pe scena? Razvan Oprea: Am crezut dintotdeauna ca a fi actor este una dintre cele mai frumoase si complexe profesii. Ideea de a imprumuta tot ceea ce te defineste, spiritul, trupul, mintea, pentru a crea un altul, complet nou, folosind aceeasi materie prima, este ceva vecin cu creatia divina. Aceasta putere de a deveni altcineva este tulburatoare si plina de responsabilitate. Cred ca este un privilegiu fascinant sa poti trai situatii si "vieti" multiple in scurta existenta care ne este harazita pe pamant. Si apoi mai este relatia cu publicul, mai ales in teatru. Complicitatea si interdependenta care se creeaza intre actor si public, pe parcursul unui spectacol, sunt pentru mine la fel de misterioase pe cat sunt de adictive. Nu pot trai fara aceasta relatie, din clipa in care am experimentat-o prima data, nu mai pot functiona ca om fara ea. Misterul acestei legaturi ma pasioneaza si ma framanta deopotriva; este unul dintre motoarele principale ale activitatii mele ca actor. Ciprian Demeter: Cum percepi interdependenta dintre actorie si regie? Consideri ca experienta ta ca actor te avantajeaza in rolul de regizor si invers? In ce mod? Razvan Oprea: Am vorbit mai sus despre actorie... dar sa stiti ca prima mea dorinta nu a fost sa fiu actor, ci regizor. Doar ca eram un baietel timid, foarte talentat la multe lucruri (multumesc lui Dumnezeu), de la sport pana la muzica, si devenind adolescent, nu am avut curajul sa dau examen la regie. Simteam ca imi lipseste ceva, nu aveam nici bani sa fac pregatire cu un regizor, asa cum se obisnuia, si am decis ca actoria, care mi se parea mai la indemana, va fi mai usor de abordat. Si asa a fost. Am avut noroc de profesori extraordinari - Sanda Manu si Ion Cojar - si lucrurile s-au legat in aceasta profesie. Multi ani mai tarziu, dupa aproape douazeci de ani de cariera, mi-am urmat visul si am dat examen la regie. Am intrat, si de aici lucrurile s-au schimbat pentru mine. Am inceput sa montez spectacole si lucrurile au mers bine. Revenind la intrebare: experienta de actor este esentiala pentru mine in lucrul cu actorii - o componenta pe care colegii mei o apreciaza. Este si o componenta pe care actorul Razvan Oprea nu o regaseste la unii regizori, dar performanta regizorala nu depinde exclusiv de actorie; chiar daca e un atuu, nu e o conditie. Pot spune cu mana pe inima ca in spectacolele mele actorii joaca bine sau foarte bine. Stiu ce resorturi sa activez, inteleg din interior dinamica subtila a acestei profesii, si asta ma ajuta enorm. Dar spectacolul de teatru are si alte elemente care il implinesc, chiar daca jocul actorilor este excelent. Aici e nevoie de o discutie separata si ampla: concept regizoral, estetica, univers sonor, cromatica etc. Ce pot rezuma este ce spunea Valeriu Moisescu, mare regizor si profesor: "Un spectacol bun, bine facut, se poate juca fara lumini si costume si sta perfect in picioare." Ciprian Demeter: Care a fost cea mai mare provocare artistica pe care ai intampinat-o pana acum, fie ca actor, fie ca regizor? Cum ai abordat-o si ce ai invatat din ea? Razvan Oprea: Minunata intrebare. Cea mai provocatoare experienta pentru mine ca actor a fost sa-l joc pe Mozart, in 2008. A fost un rol pentru care am dedicat mult timp documentarii, a trebuit sa invat sa dirijez, am muncit enorm si cred ca am reusit un Mozart emotionant, fragil, vulnerabil si abraziv in acelasi timp. Asa cum spunea un critic: "Un adevarat Mozart underground." Un Mozart total anti-cliseu. Un spectacol in care stralucea si Marius Bodochi in rolul Salieri, si care s-a jucat timp de 8 ani - dovada ca a fost un spectacol reusit. Provocarea maxima a fost sa traiesc emotia apropierii mortii, in scena in care Mozart scrie Recviemul, vazand efectiv moartea in fata si compunand in pragul ei, intr-o stare de euforie si melancolie, tristete si ramas-bun. Gasirea acestei stari sublime si trairea ei alaturi de public a fost o provocare imensa, pe care am depasit-o folosind... nici nu stiu exact ce... dar cu siguranta EMPATIA, care este vitala pentru actor. Fara empatie, aceasta profesie nu poate exista. Ciprian Demeter: Care sunt criteriile tale principale atunci cand alegi proiectele in care te implici, fie ca actor, fie ca regizor? Exista teme, autori sau stiluri pe care le preferi sau le eviti in mod deliberat? Razvan Oprea: Cel mai important pentru mine, atunci cand aleg un proiect ca actor, este sa pot comunica cu regizorul, sa impartasim o lume si sa putem crea impreuna - evident, pe drumul deschis de el, pentru ca regizorul este cel care creeaza contextul in care se exprima actorul. De aici vine si faptul ca unii actori stralucesc sub bagheta unor regizori, in timp ce sub altii sunt cu totul altfel. Dar un actor bun sau mare este mereu la inaltime, chiar daca nu straluceste. Ca regizor, e o poveste diferita. As vrea sa fac multe proiecte pe care nu am avut inca sansa sa le realizez. Uneori, teatrul, mai ales cel de stat, mi se pare intr-un moment bizar, parca prizonier al spectrului politic, tributar unei relevante ideologice. Se straduieste, transpirand profund, sa bifeze haotic nevoile de afirmare ale tuturor ideologiilor. Si nu doar in Romania. Vedem peste tot in Europa criterii ideologice ascunse sub termenul "politici culturale", care modeleaza teatrul spre o anumita directie. Imi aminteste de cenzura comunista. Cred ca aceste "politici culturale" nu sunt altceva decat o limitare a accesului la finantare pentru alte teme decat cele agreate. Dar teatrul are nevoie sa fie LIBER de orice constrangeri ideologice. Teatrul nu trebuie sa dea lectii. Aleg proiectele care simt ca pot imbogati spectatorul, nu sa-l admonesteze, sa-l certe sau sa-l socheze gratuit. Cred in surpriza si in "socant", dar doar daca serveste unui concept bine definit. Ca regizor, am nevoie de provocari mai mari si de sansa de a monta mai mult in teatrul institutional. Ciprian Demeter: Descrie-mi, te rog, procesul tau de lucru cu actorii atunci cand esti regizor. Ce tehnici folosesti pentru a-i ghida, a le stimula creativitatea si a obtine interpretarile dorite? Cum gestionezi situatiile conflictuale sau blocajele creative? Razvan Oprea: Cred ca experienta mea ca actor este foarte importanta, dar nu esentiala in lucrul cu actorii. Am fost pasionat de mecanismele care guverneaza bucataria interioara a actorului. Din primii ani de facultate am citit de la Stanislavski si Meyerhold pana la abordarile moderne ale Stelei Adler si Viola Spolin. Cred insa ca nicio metoda nu se potriveste cuiva pana la capat. Fiecare actor are un bagaj psiho-emotional unic. Pentru a ajunge la lumea interioara a fiecaruia, e nevoie de un regizor care intelege mecanismele declansatoare ale trairii autentice. Eu am incercat sa-mi construiesc un drum personal, pornind de la teoriile validate ale celor mentionati, dar integrand si principiile care m-au ghidat in lucrul cu mine insumi si cu actorii distribuiti. Cred ca actorul poate atinge, cu o pregatire specifica pe care am elaborat-o in cativa ani, un adevarat "quantum momentum", un punct pe care il numesc sugestiv "moment de liniste si atentie", din care poate porni orice. Prin exercitii de constientizare emotionala, extinderea potentialului de vulnerabilitate si empatie profunda, actorul ajunge intr-un punct de liniste interioara absoluta, dar si intr-un flux de atentie si constientizare a tot ce inconjoara eul interior si exterior. Pentru ca stimulii actorului sunt intotdeauna sincretici, nu vin doar din interior sau din exterior, ci dintr-un amestec subtil: textul autorului, scena, publicul etc. Ciprian Demeter: Cum te pregatesti pentru un rol dificil, care necesita o transformare fizica sau psihologica semnificativa? Ce tehnici folosesti pentru a intra in pielea personajului si pentru a-i intelege motivatiile profunde? Colaborezi cu specialisti (psihologi, antrenori etc.)? Razvan Oprea: In tineretea mea am jucat in teatru roluri extrem de diferite, cu intensitati si incarcaturi speciale. Am avut norocul sa-l joc pe Mozart in "Amadeus" de Peter Shaffer, am interpretat in regia lui Alexandru Dabija un precursor ideologic al nazismului, un tanar cu convingeri de extrema dreapta care are revelatia ca e pe un anume val al emanciparii ideologice si politice. Un tip care parca anticipeaza teoriile rasiale si eugenice care au populat anii 1900-1945. Militeaza pentru eliminarea celor nefolositori, a celor pe care-i considera subumani, a celor diferiti si necivilizati, pentru ca mai apoi cand moartea pare ca-l atinge pentru o fractiune de secunda intr-un duel, sa-si schimbe radical viata si personalitatea, devenind in urma experientei mortii un om plin de credinta si empatie pentru ceilalti, un adevarat OM BUN. M-a fascinat transformarea acestui personaj si am cautat peste tot, am citit despre exeperiente ale contactului cu moartea, despre practici antice de initiere in cadrul unor mistere si toate acestea au in comun ceva: contactul cu pericolul pierderii vietii determina o iluminare care-l face pe om mai intelept si mai bun. Ca sa raspund exact la intrebare, ma documentez amanuntit pentru fiecare rol si iau informatii din toate sursele posibile. Ador sa explorez. Ciprian Demeter: Care este rolul sau spectacolul din cariera ta de care esti cel mai mandru si de ce? Ce l-a facut special si memorabil pentru tine? Ce impact a avut asupra publicului? Razvan Oprea: Cu siguranta nu exista un singur rol de care ma mandresc; sunt mai multe, dar pe primele doua locuri ar fi Georgica, un rol care a avut darul de a ma schimba profund. Spectacolul a fost o descarcare, o refulare si o epurare psiho-emotionala a traumelor produse societatii si constiintei romanesti in timpul comunismului. Uniformizarea, frica, mirajul Occidentului, inutilitatea vietii si multe alte teme greu de cuprins aici sunt cateva dintre subiectele pe care spectacolul, dar mai ales parcursul lui Georgica, le exorcizeaza la propriu. La final, spectacolul se incheia cu un monolog amar al maturului Georgica, intors dupa o emigrare de cativa ani in Canada; imediat ce lumina se stingea, scena si publicul ramaneau in intuneric. Desi toata lumea stia ca s-a terminat, o liniste profunda, incarcata si grea impiedica oamenii sa aplaude imediat. Cand in sfarsit incepeau aplauzele, ele nu erau ca la orice spectacol: nu erau calme si nici marcate de un "Bravo" traditional. Erau descarcari emotionale, dizarmonice, explozive, pline de energie, expresia unei constientizari emotionale. Multi plangeau, iar si astazi, aproape 20 de ani mai tarziu, oameni care au vazut acel spectacol ma opresc pe strada si-mi spun ca acele momente le-au schimbat parcursul in viata. Cel de-al doilea rol pe care il ador este Mozart. In cazul lui Mozart, performanta consta in a-i intelege personalitatea, sensibilitatea nemarginita si trairea acelui moment al apropierii mortii, cand compune Requiemul, un moment sublim pe care il voi purta cu mine pentru totdeauna. Geniul sau a fost, mai presus de orice, sensibilitatea extraordinara. Ciprian Demeter: Ce sfaturi concrete ai da unui tanar actor la inceput de drum, care viseaza sa-si construiasca o cariera solida in teatru? Ce abilitati si calitati ar trebui sa cultive? Cum ar trebui sa abordeze auditiile si competitia acerba din domeniu? Razvan Oprea: Cred ca pentru un tanar actor de astazi este extrem de important sa nu-si limiteze antrenamentul personal la ceea ce se intampla in universitatile de teatru din Romania. Cred profund ca sistemul Bologna este nepotrivit pentru teatru. Aceasta profesie se invata prin ucenicie, asa cum generatia mea si cea dinaintea mea au avut ocazia sa fie ucenicii unor maestri; asa ar trebui sa se intample si acum in universitatile de teatru. Din nefericire, in multe dintre aceste universitati sunt profesori de actorie care nu au urcat niciodata pe scena. Actorii tineri trebuie sa-si caute locul in lume, sa exploreze metode alternative de antrenament pentru minte, suflet si corp, pentru a fi pregatiti oricand pentru o sansa. Lumea de azi ofera mult mai multe posibilitati decat atunci cand eram eu tanar; totusi, sunt si de zece ori mai multi actori tineri. Ciprian Demeter: Avand in vedere fizionomia si temperamentul tau, ce tipuri de roluri consideri ca ti se potrivesc cel mai bine? Exista roluri pe care ti-ai dori foarte mult sa le interpretezi, dar pe care nu le-ai abordat inca? Razvan Oprea: Fizionomia si temperamentul meu ma recomanda pentru orice rol, in special pentru rolurile principale. Lasand gluma la o parte, am capacitatea de a aborda orice fel de partitura, avand o elasticitate sufleteasca, mentala si fizica iesita din comun. Un rol pe care nu l-am jucat, dar pe care mi-l doresc si in care cred ca as fi extraordinar, este Lopahin din "Livada de visini" de Cehov; iar, cand voi fi batran, voi dori sa joc Lear. Ciprian Demeter: Cum vezi evolutia ta ca actor si regizor in urmatorii 5-10 ani? Ce obiective artistice ti-ai propus sa atingi? Exista genuri sau forme de expresie artistica pe care ai vrea sa le explorezi? Razvan Oprea: Ca actor, imi doresc sa intalnesc regizori care sa ma provoace, preocupati ca actorii sa realizeze performante artistice, care sa creada in expresia vie a actorului si cu care sa impartasesc viziuni similare despre viata si lume. Ca regizor, ma vad creand acele lumi scenice pe care le am in minte si suflet si pe care vreau sa le impartasesc publicului. Cred ca am ceva important de spus ca regizor in urmatorii 5-10 ani, de care publicul din Romania, si nu numai, ar avea nevoie. De asemenea, cred ca am un talent managerial pe care mi-ar placea sa-l valorific pentru a sprijini evolutia artistica a unui teatru si a unei trupe de actori. In Romania, cultura se confrunta cu numeroase provocari, iar teatrul, in special, resimte efectele unor dificultati precum subfinantarea, influentele ideologice, lipsa unei viziuni coerente si tendinta spre izolare sau imitare. Tocmai aceste obstacole pot fi transformate in oportunitati printr-o abordare manageriala responsabila si creativa. Eu cred in originalitate. Ciprian Demeter: Cum reusesti sa mentii un echilibru intre viata personala si cea profesionala, avand in vedere programul tau incarcat si solicitarile multiple din lumea teatrului? Ce strategii folosesti pentru a te relaxa si a te reincarca cu energie? Razvan Oprea: Am facut sport toata viata si nu ma voi opri niciodata. Ador momentele de miscare: joc fotbal, calaresc, alerg. Familia mea este o oaza de liniste si reincarcare. Oricat de ocupat as fi, imi iau perioade in care petrec timp cu copiii mei sau ii iau cu mine la repetitii si fac tot ce pot pentru a fi cu ei cat mai mult. Ciprian Demeter: In calitate de fost vicepresedinte de sindicat timp de 7 ani, poti sa ne oferi detalii concrete despre realizarile tale in ceea ce priveste imbunatatirea conditiilor de munca ale colegilor tai? Care au fost cele mai mari obstacole pe care le-ai intampinat si cum le-ai depasit? Razvan Oprea: In timpul activitatii mele ca vicepresedinte de sindicat s-au obtinut sporuri pentru stres si munca grea de care actorii Teatrului National se bucura si astazi. Una dintre initiativele mele a fost demersul in justitie pentru recuperarea acestor sporuri; s-a intamplat in 2008. Tot in urma unei solicitari a Sindicatului Liber al Teatrului National, conducerea teatrului a dat in judecata firma care preluase spatiile de parcare printr-un contract discutabil si a recuperat, in urma procesului, toate locurile de parcare ale teatrului. In aceasta activitate am invatat sa comunic cu oamenii si sa fiu garantul unui tratament corect din partea angajatorului, dar am invatat si ca cea mai buna strategie pentru a obtine ceva este dialogul, comunicarea si compromisul. Evident, nu orice cauza poate fi supusa compromisului; principiile morale, respectul si protectia angajatului in fata abuzului nu pot face obiectul compromisului. Ciprian Demeter: Ce rol consideri ca are teatrul, ca forma de arta, in societatea contemporana? Cum poate teatrul sa influenteze opinia publica, sa promoveze valorile democratice si sa stimuleze dialogul social? Razvan Oprea: Teatrul este, cred, mult prea folosit in ultimii 20 de ani ca tribuna pentru propaganda ideologica si politica. Teatrul are un rol structural, fundamental in sanatatea mentala si morala a unei natiuni si nu trebuie confiscat ideologic sau politic de catre nimeni. Nu trebuie sa dea lectii de viata sau sa faca educatie ca in scoala; teatrul nu este dezvoltare personala. Teatrul trebuie sa fie o arta libera, contondenta, vie si neingradita de ideologii care sa-i modeleze repertoriul. Este adevarat ca teatrul are si un rol educativ si poate folosi tehnici in scoli sau licee, dar arta inceteaza sa mai fie arta atunci cand finantarea se acorda pe criterii politice si ideologice; atunci se transforma in propaganda. Teatrul este un spatiu al libertatii si, cand este finantat din bani publici, trebuie sa ofere publicului libertate, critica, visare, emotie si memorie. Ciprian Demeter: Care sunt valorile tale fundamentale si cum se reflecta acestea in alegerile tale profesionale si personale? Exista principii de la care nu te abati niciodata, indiferent de circumstante? Razvan Oprea: Poate uneori par arogant sau superficial, dar am invatat ca din gol nu poti umple, asa ca fac tot ce pot sa am din ce sa dau mai departe. Valorile mele fundamentale sunt libertatea gandirii, integritatea in lucru si originalitatea in expresie; ele se vad in fiecare alegere profesionala si personala pe care o fac. Aleg proiecte care lasa spatiu pentru risc si adevar, refuz formulele gata ambalate si compromisul care dauneaza sensului muncii. Sunt direct si franc, pentru ca transparenta salveaza timp si demnitate; prefer sa spun ceea ce este de spus decat sa cosmetizez o realitate care, in cele din urma, nu ar servi pe nimeni. Imi place sa vad imaginea completa, sa reasamblez piesele unui puzzle si sa construiesc din asta contexte in care oamenii pot creste; de aceea investesc in pregatire, mentorat si exercitiu: cred in generozitatea care pleaca din plin. Nu accept manipularea ideologica a artei, nu transform teatrul in produs si nu renunt la responsabilitatea de a proteja si a-mi forma echipa. Toate acestea formeaza o busola simpla: libertate, integritate, originalitate, principii dupa care traiesc si lucrez, chiar si atunci cand adevarul meu suna aspru. Ciprian Demeter: Ce te pasioneaza in afara teatrului? Cum iti petreci timpul liber? Ce activitati te ajuta sa te deconectezi de la stresul cotidian si sa te bucuri de viata? Razvan Oprea: Am facut sport toata viata, judo, fotbal, calarie, si iubesc caii pentru forta si blandetea lor; am participat si la concursuri de echitatie si orice clipa petrecuta langa ei ma pune imediat in echilibru. Scrisul ma implineste la fel de mult: am multe idei de scenarii pentru teatru, film si TV si gasesc in scris un loc in care ordonez lumea si rostesc lucruri care altfel ar ramane doar franturi. Timpul cu copiii mei e o gura de aer proaspat; orice activitate cu ei ma reconecteaza, ma detensioneaza si-mi aduce sens simplu si palpabil. Imi plac lucrurile simple, o plimbare, o repetitie buna, o cina gustoasa, pentru ca in simplitate mi se reface energia. In afara scenei caut acel spatiu in care pot fi prezent, pot respira si pot reveni la lucru cu claritate si bucurie. Ciprian Demeter: Ce te inspira cel mai mult in viata? Ce surse de creativitate si energie te ajuta sa te reinventezi constant si sa abordezi noi proiecte cu entuziasm? Razvan Oprea: Pentru mine, inspiratia e o stare continua. Sunt o fire expansiva, vizionara, libera, fara falsa modestie; ma inspira aproape tot ce intalnesc, de la un gest marunt, o disputa aprinsa, o plimbare la apus, pana la un titlu citit pe fuga. Energia mea creativa vine din contrast: din intalnirea dintre tandrete si cruzime, din sarcasm ascuns sub subtext, din tabloul cotidian in care se ascund adevaruri greu de spus. Imi place sa provoc la gandire, sa smulg privirea cu un impuls neasteptat, cu un soc controlat, menit sa deschida o fereastra spre reflectie, pe care il ambalez subtil, dar care lasa apoi ecou si sensuri adanci, precum spectacolele regizate de mine, Stupid Fucking Bird sau Imblanzirea Scorpiei. Ma alimenteaza oamenii: sinceritatea lor, fragilitatea lor, curajul de a-si spune ranile; ma alimenteaza miscarea, corpul in actiune, ritmul, suflul repetitiei si tacerea in care se coaguleaza ideile. Ciprian Demeter: Care sunt personalitatile (din teatru, din alte domenii sau din istorie) care te-au influentat cel mai mult si de ce? Ce lectii ai invatat de la ele? Razvan Oprea: Sunt foarte multe personalitatile care m-au marcat...ar fi nedrept pentru unii, sa-i amintesc doar pe altii. Dar nu pot sa nu spun ca Sanda Manu si Ion Cojar, apoi Valeriu Moisescu sunt oamenii care m-au marcat profund pentru libertatea lor in gandire, pentru eterna tinerete sufleteasca si mai ales pentru dragostea pe care o aveau pentru teatru. Apoi cred ca ideologic, cel mai mult ma influenteaza si ma va invata mereu, Cehov. Cred ca tot ce a urmat dupa el, in teatru si chiar in film...i se datoreaza cumva. El a modernizat si renascut teatrul, facandu-l minunat. Curentul realismului psihologic este cel mai important pentru evolutia teatrului, din punctul meu de vedere. Eu vad teatrul ca pe bucata importanta de viata, in orice maniera estetica ar fi creat, teatrul trebuie sa aduca in fata oamenilor viata, sufletul si esenta omului. Ciprian Demeter: Ce mesaj vrei sa transmiti publicului prin munca ta? Ce emotii sau idei speri sa starnesti in sufletele spectatorilor? Razvan Oprea: Vreau sa transmit autenticitate: sa le amintesc oamenilor ca sunt unici, dar ca in profunzime suntem toti aceeasi structura de viata; puterea nu vine din roluri sau laude, ci din esenta fiecaruia, din curajul de a sta drept in fata propriilor frici si dorinte. Sper ca spectacolele mele sa trezeasca compasiune si curiozitate, sa deschida o fereastra catre responsabilitatea fata de sine si fata de ceilalti si sa lase in urma o senzatie simpla si puternica: suntem ghidati de aceeasi energie, o forma a iubirii, si de acolo pornesc sensul si munca adevarata. Ciprian Demeter: Cum te implici in comunitate? Sprijini anumite cauze sociale sau organizatii non-guvernamentale? Crezi ca artistii au o responsabilitate sociala? Razvan Oprea: De￢a lungul timpului am sustinut diverse cauze si comunitati si continui sa o fac: cai, fotbal, actorie, copii, adolescenti sau adulti, acolo unde e nevoie. Cred ca toti putem contribui, fiecare in felul lui, la nevoile si bucuriile celorlalti; nu e vorba de gesturi grandioase, ci de prezenta, timp si implicare reala. Cred ca artistii sunt obligati sa fie liberi si mai ales sa se indoiasca de orice idee politica. Artistul care incastreaza in arta sa idei politice, devine portavocea unei ideologii si implicit al unui spectru politic, iar in final isi pierde libertatea de creatie, fiind tributar zonei pe care o propaga. Cred in artistul care are mereu echilibrul sa nu se increada in niciun vis ideologic si politic. Cat despre ONG-uri, cred ca sunt extrem de utile intr-o societate atata timp cat nu sunt unealta politica a cuiva. Aici este nevoie de reguli extrem de clare care sa asigure transparenta totala a finanatarii oricarui ONG. Cred in libertate, dar si in transparenta. Asta asigura un climat sanatos. Ciprian Demeter: Ce inseamna succesul pentru tine? Il masori in aplauze, premii, bani sau in altceva? Cum definesti o cariera implinita? Razvan Oprea: Aplauzele sunt glazura, prajitura e restul. Avem facturi de platit cu bani si nu prin sonete, dar orice meserie cere sa o iubesti ca sa o poti face cu toata pasiunea; nu toti am avut norocul sa ne urmam visul din start, au existat constrangeri, compromisuri, circumstante care au modelat trasee. Totusi nu e o sentinta: putem schimba traiectoria sau adauga in viata noastra lucruri care ne implinesc sufletul. Avem o istorie grea in urma, comunism si lipsuri care inca se simt, dar azi pericolul nu mai e doar represiunea trecutului, ci stagnarea intr-o victimizare confortabila care ne fura initiativa. Oportunitatile sunt aici pentru cine se misca, nu pentru cine le asteapta pasiv. Un spectacol fara public e zero, teatrul traieste din intalnire; aplauzele sunt un limbaj care pot lauda sau intreba, dar nimic nu inlocuieste prezenta. Pentru mine o cariera implinita inseamna libertatea de a crea fara lanturi, pentru un public prezent, curios si onest. De multe ori teatrul institutional pare azi mai mult o enclava, unde putini oameni se aplauda unii pe altti, isi dau premii si isi impart adulatii unii altora, pentru un public destul de mic. Este nevoie de o largire a repertoriului, de o viziune in teatrul institutional care sa cuprinda si o categorie de public mult mai numeroasa, care vrea sa mearga sa vad si un teatru mai accesibil ca estetica si continut. Cred ca teatrul, si mai ales cel National, trebuie sa aiba patru directii clare: marele repertoriu, teatru romanesc, cercetare si teatrul pentru marele public (comedie neaparat). Comedia a devenit in teatrul de azi (cel institutional) parca ceva facil si de aruncat la gunoi. Teatrele nu produc comedii, fug de aceste texte parca. In schimb, in mediul privat exista o cantitate uriasa de public care merge la aceste comedii ale teatrelor private. De asemenea, aceste sector privat este complet ignorat de critica teatrala si de toata miscarea institutionala. Ori cred de exemplu, ca in comunism, comedia a reprezentat o adevarata rezistenta anti-comunista. Oare de ce, ma intreb, critica si programatorii festivalurilor si managerii de teatru ignora publicul urias de comedie? Ciprian Demeter: Avand in vedere experienta ta vasta in teatru, cum evaluezi starea actuala a managementului cultural in Romania? Ce puncte forte si ce slabiciuni identifici? Ce schimbari consideri ca sunt necesare pentru a imbunatati sistemul? Razvan Oprea: Managementul cultural in Romania sufera nu pentru ca nu sunt oameni talentati, ci pentru ca e nevoie de mai mult: mai multa viziune, curaj si disciplina profesionala: management inseamna experienta si cunoasterea clara a ceea ce face fiecare in fisa postului, nu oameni care vor sau mai rau, trebuie sa le faca pe toate; exista o liniaritate automatizata care ucide initiativa, birocratie care blocheaza colaborarea si o rezistenta la responsabilitate care face proiectele reactive, in loc sa fie strategice; trebuie sa repozitionam oamenii pe competente, sa construim planuri pe 3-5 ani, sa importam si adaptam practici functionale din alte sisteme, sa profesionalizam managementul prin formare si mentorat, sa crestem educatia culturala in scoli si comunitati pentru a combate analfabetismul cultural si sa inventam modele de finantare hibrida care sa asigure sustenabilitate; fara arta o natiune slabeste incet, asa ca schimbarea cere curaj institutional, colaborare autentica si responsabilitate zilnica. Ciprian Demeter: Cum consideri ca ar trebui sa arate un repertoriu potrivit pentru a atrage un public cat mai larg si eterogen, dar si pentru a oferi oportunitati de exprimare tuturor actorilor din trupa, indiferent de preferintele sau experienta lor artistica? Cum ar trebui sa se imbine spectacolele clasice cu cele contemporane, comediile cu dramele, teatrul comercial cu cel experimental? Razvan Oprea: Cred ca este nevoie de numeroase schimbari in viata unui teatru. Este nevoie de un om echilibrat, care stie sa fie lider, care se bucura de respectul colectivului si care dovedeste profesionalism, respect si dragoste fata de institutia teatrala. Este nevoie de o viziune care sa plaseze teatrul pe harta internationala, sa reimprospateze trupa si sa revigoreze carierele unor actori mai putin valorificati pana acum. Este nevoie de o viziune legata de eficientizarea programarii spectacolelor, de accesul la teatru pentru categorii defavorizate si pentru persoanele cu nevoi speciale, precum si de o persoana non-conflictuala, deschisa la dialog si ghidata de principii sanatoase. Este potrivit un om care cunoaste foarte bine realitatile din teren, dinamica muncii intr-o institutie de spectacol si legislatia culturala, un om capabil sa contribuie la modernizarea cadrului legislativ pentru teatre. Un teatru are nevoie de o strategie de promovare a spectacolelor si, mai ales, de promovare a actorilor trupei in spatiul cultural national si european, dar si de o viziune legata de schimburile culturale internationale. Este important sa existe un festival international al teatrelor, care sa devina un reper cu impact global, precum si participarea constanta la festivaluri si turnee internationale cu spectacole de referinta. Promovarea culturii nationale prin parteneriate cu institutii culturale din tara si din strainatate este esentiala, la fel ca stimularea dramaturgiei prin initiative precum Bursa Textelor de Teatru sau Bursa Tinerilor Creatori de Teatru (actori, regizori, scenografi, dramaturgi). Astfel de proiecte ar putea oferi tinerilor absolventi sansa de a fi sustinuti si apreciati de directorii de teatre din Romania, organizate in perioada vacantei de stagiune. Ciprian Demeter: Cum vezi rolul tinerilor in teatrul romanesc actual? Ce masuri ar trebui luate pentru a atrage si a promova tinerii actori, regizori, scenografi si dramaturgi? Cum ar putea fi integrati tinerii creatori in structurile teatrelor nationale si cum ar putea beneficia de mentoratul artistilor consacrati? Razvan Oprea: Tinerii sunt oxigenul teatrului romanesc: unii vor si pot, altii vor dar nu pot, altii vor fara talent; rolul nostru e sa le filtram cu onestitate si blandete, sa le oferim practica intensa, feedback clar si trasee reale de dezvoltare, nu iluzii; institutiile trebuie sa creeze programe de ucenicie platite, posturi de asistent regie/scenografie/dramaturgie, rezidente cu productie propriu-zisa si festivaluri-scut care sa lege tinerele proiecte de scene nationale; admiterea si formarea trebuie sa includa probe practice repetate si o evaluare sincera care spune "ai sanse" sau "repozitioneaza￢te" pentru a nu risipi ani de frustrare; finantarea trebuie adaptata: micro-granturi pentru prototipuri, co-productii cu teatre mari si mecanisme transparente de remunerare si partajare a drepturilor, cu contracte clare care sa protejeze ideea si autorul; mentoratul consacratilor trebuie instituit formal, parteneriate de lucru pe productii, perioade de shadowing si intalniri critice regulate in care tinerii primesc sarcini concrete, responsabilitate si vizibilitate; pentru a pastra meseria vie avem nevoie de balans: programe flexibile care recunosc conditia familiala si mobilitatea, dar si de disciplina profesionala, repetitii, ore practice, echipe stabile; in final, integrarea reala cere curaj institutional: deschidem spatii de proba, platim munca tanara, asumam riscul creativ si punem pe masa reguli clare, doar asa talentul se cultiva, nu se consuma. Ciprian Demeter: Care este viziunea ta legata de promovarea spectacolelor si a actorilor trupei in spatiul cultural national si european? Ce strategii de marketing si comunicare ar trebui utilizate pentru a creste vizibilitatea teatrului si pentru a atrage un public nou? Cum ar putea fi valorificate retelele sociale si platformele online pentru a promova spectacolele si actorii? Razvan Oprea: Reinnoirea teatrului are nevoie de un motor puternic, iar integrarea noilor generatii se face prin programe clare de ucenicie platite, rezidente cu productie efectiva si posturi de asistent (regie, scenografie, dramaturgie) care ofera practica intensa si responsabilitate reala. Admiterea si formarea trebuie sa fie transparente, cu informatii directe despre sanse si cai alternative, pentru a evita ani de frustrare. Promovarea pe plan national si european se realizeaza prin co￢productii internationale, participari la festivaluri si parteneriate cu institute culturale, proiecte comune care valorifica diplomatia culturala. Strategiile de marketing includ segmentarea clara a publicului, campanii digitale bazate pe continut video scurt si povesti autentice, abonamente familiale si pachete flexibile, micro￢granturi pentru prototipuri, colaborari cu influenceri culturali si vizibilitate in presa de profil. Accesul real la teatru se asigura prin preturi dinamice si bilete sociale. Ideile trebuie protejate si remunerate corect prin contracte transparente privind drepturile de autor si modele de revenue sharing. Mentoratul se formalizeaza prin shadowing, ateliere comune si co￢regii intre artisti consacrati si debutanti, cu evaluari periodice si sarcini concrete. Digitalizarea promovarii presupune canale multilingve, platforme de abonament, ambasadori culturali, repetitii deschise, sesiuni Q&A cu regizorul, ateliere post￢spectacol, indicatori clari de performanta (trafic site, conversii bilete, angajament social) si campanii adaptate pentru diverse categorii de public - tineri, seniori, persoane cu dizabilitati (subtitrari, audio￢description, limbaj mimico￢gestual). Vizibilitatea creste prin investitii reale in comunicare, parteneriate europene de lunga durata, implicarea noilor generatii in pozitii de productie si protejarea creativitatii prin reguli clare. Doar astfel teatrul devine accesibil, relevant si sustenabil. Ciprian Demeter: In opinia ta, cum ar trebui sa se implice TNB in stimularea dramaturgiei romanesti, atat clasice, cat si contemporane? Ar trebui incurajata productia de spectacole bazate pe texte romanesti? Ar trebui organizate concursuri de dramaturgie sau rezidente pentru dramaturgi? Cum ar putea fi promovata dramaturgia romaneasca in strainatate? Razvan Oprea: Vot pentru echilibru: clasicele raman fundamentul, se reviziteaza si se joaca pentru coerenta culturala si pentru publicul fidel; textele contemporane trebuie sustinute activ, pentru ca tinerii au lumi noi de spus, de creat si construiesc viitorul scenei. Un buget clar si instrumente simple: alocare distincta pentru productii clasice si pentru dramaturgie noua, comisioane platite pentru texte la comanda, rezidente de scriere 6-12 luni si un concurs anual cu montare garantata pentru castigator. Lansarea unui proiect urmeaza procedura fixa, brief, deadline, evaluare, pilot in sala mica, iar trecerea la productie mare depinde de rezultatele validate public si critici. Ciprian Demeter: Cum evaluezi teatrului romanesc in circuitul teatral european si pentru a-i creste prestigiul international? Razvan Oprea: In ultimii ani a scazut vizibilitatea teatrului romanesc din cauza unei combinatii de factori: lipseste o strategie nationala si indinviduala, coerenta si continua, absenta unui pachet profesional de pitching in limba engleza, resurse financiare limitate dedicate internationalizarii, comunicare publica fragmentata si lipsa unor productii exportabile constant programate. Pandemia a accentuat izolarea, iar concurenta festivaliera si marketplace￢urile europene au evoluat profesional mult mai rapid decat capacitatea institutionala de adaptare. De asemenea, este nevoie de a fi organizate turnee in lume cu marile spectacole care ar trebui create. Promovarea culturii nationale (prin parteneriate cu ICR) este foarte importanta, schimburi cu tari si culturi bine pozitionate. Stimularea dramaturgiei este la fel de necesara prin BURSA TEXTELOR DE TEATRU BURSA TINERILOR CREATORI DE TEATRU (ACTORI, REGIZORI, SCENOGRAFI, DRAMATURGI): un proiect in care tinerii absolventi vor avea sustinerea unor proiecte in care sa fie vazuti si apreciati de toti directorii de teatre din Romania, organizat pe perioada intreruperii stagiunii (iulie, august). Ciprian Demeter: Care este viziunea ta legata de schimburile culturale cu Statele Unite? Ce tipuri de proiecte ar putea fi dezvoltate in cadrul acestor schimburi (spectacole comune, rezidente artistice, workshop-uri, etc.)? Ce beneficii ar putea aduce aceste parteneriate pentru TNB si pentru teatrul romanesc in general? Razvan Oprea: Cred ca Statele Unite trebuie sa devina un partener cultural pentru Romania. O apropiere de autorii americani, realizarea de schimburi cu institutii similare din SUA, realizarea unor parteneriate cu SUA pot sa galvanizeze o serie de schimburi foarte benefice culturii romane si nu doar teatrului, ci si filmului. Cultura teatrala romana are nevoie de reprezentare peste ocean si putem asigura asta apropiindu-ne de autorii si creatorii de teatru de acolo. Ciprian Demeter: Cum vezi viitorul teatrului romanesc in contextul globalizarii, al concurentei cu alte forme de divertisment si al evolutiei tehnologiei? Ce provocari si oportunitati se contureaza pentru teatrul romanesc in urmatorii ani? Cum ar trebui sa se adapteze teatrele la aceste schimbari pentru a-si mentine relevanta si atractivitatea? Razvan Oprea: Viitorul teatrului romanesc se joaca pe doua coordonate: pastrarea sacralitatii intalnirii live, care ramane de neinlocuit pentru intensitatea si imprevizibilul pe care le genereaza actorii si publicul, si asumarea inteligenta a digitalizarii ca instrument de acces, arhivare si extindere a audientei; provocarile vin din competitia cu streamingul si divertismentul rapid, din presiunea financiara si din riscul de a transforma teatrul in produs consumabil, iar oportunitatile apar in co￢productii europene, educatie culturala sistematica si utilizarea datelor pentru campanii de atragere a publicului; teatrele trebuie sa se adapteze profesionalizand managementul si marketingul, dezvoltand retele de sali si parteneriate locale/internationale, implementand abonamente scolare si programe gratuite pentru tineri, creand rezidente si mentorat pentru creatori tineri, asigurand finantare diversificata si modele sustenabile de preturi sociale, investind in accesibilitate (subtitrari, audio￢description, limbaj mimico￢gestual) si in formare continua pentru actori in fata tehnologiei; in final, trebuie aparata ideea ca digitalul serveste teatrul, nu il substituie. Ciprian Demeter: Cum ar trebui sa se implice statul (prin Ministerul Culturii, prin autoritatile locale) in finantarea si sustinerea teatrului? Ar trebui alocate mai multe fonduri pentru teatru? Ar trebui utilizate criterii mai transparente si mai obiective pentru distribuirea fondurilor? Ar trebui sprijinita productia de spectacole noi, turneele in tara si in strainatate sau dezvoltarea infrastructurii teatrale? Razvan Oprea: Este nevoie de mai multa actiune si mai putine vorbe in acest sens. Este nevoie de bani predictibili, reguli clare si curaj administrativ: finantare crescuta si indexata, criterii publice si obiective pentru alocari, mecanisme de cofinantare care atrag parteneri privati, investitii in sali si spatii de proba la nivel local si programe de rezidenta, abonamente scolare gratuite si facilitati fiscale pentru sponsori, contracte standard care apara drepturile autorilor si artistilor si un sistem social adaptat muncii sezoniere din cultura; descentralizarea trebuie sa vina cu responsabilitate si audit, transparenta cu rapoarte publice, iar sprijinul pentru turnee si coproductii internationale sa fie parte din strategia de promovare a scenei romanesti. Ciprian Demeter: Ce rol au sponsorizarile si parteneriatele cu sectorul privat in finantarea teatrului? Cum pot fi atrase mai multe companii sa investeasca in teatru? Ce beneficii ar trebui sa ofere teatrele sponsorilor? Cum pot fi asigurate transparenta si corectitudinea in gestionarea fondurilor private? Razvan Oprea: Sponsorizarile si parteneriatele private au un rol decisiv in supravietuirea si dezvoltarea teatrului pentru ca aduc resurse, expertiza si legaturi cu comunitatea, dar trebuie facute strategic: companiile se atrag oferindu-le pachete clare de valoare publica si vizibilitate masurabila, abonamente pentru angajati, ca beneficiu de wellbeing, parteneriate de co￢productie care le dau emblema culturala si oportunitati de CSR concrete; teatrele trebuie sa ofere sponsorilor transparenta financiara, raportare clara a rezultatelor, drepturi de asociere bine delimitate si pachete digitale de promovare fara a transforma scena intr-un panou publicitar; pentru a convinge mai multe companii avem nevoie de mecanisme fiscale si de recunoastere oficiala a sponsorizarii culturale, de studii de impact care arata beneficiile pe termen lung si de formule flexibile de cooperare pentru IMMuri; beneficii simple si eficiente sunt abonamentele corporative, evenimente private cu artisti, co￢branding pentru campanii culturale si acces la continut digital exclusiv; transparenta se asigura prin contracte standardizate, audit extern, rapoarte publice si conturi dedicate pentru fonduri private astfel incat fiecare leu sa fie cuantificat si verificabil; in esenta, avem nevoie de deschidere si de vointa de a gasi cai practice care sa transforme bunavointa privata in suport real, predictibil si onorabil pentru teatru. Ciprian Demeter: Cum ar trebui sa se adapteze teatrele la noile realitati economice si sociale, caracterizate de inflatie, cresterea preturilor si scaderea puterii de cumparare a publicului? Cum pot fi reduse costurile de productie si de functionare a teatrului? Cum pot fi atrase noi surse de venituri (inchirierea spatiilor, vanzarea de produse derivate, organizarea de evenimente speciale, etc.)? Razvan Oprea: Teatrele trebuie sa se adapteze pragmatic: reducem costurile cu planuri clare de productie care prioritizeaza repetitii eficiente, reutilizarea decorurilor si co￢productii, optimizam cheltuielile fixe prin negocieri pentru utilitati si investitii in eficienta energetica, externalizam servicii non￢esentiale si folosim voluntari si stagii platite pentru munca de baza, in paralel cream surse noi de venituri prin inchirierea salilor pentru evenimente corporate si private, pachete corporate de abonamente pentru angajati ca beneficiu de wellbeing, vanzare de merchandise atent gandit, evenimente speciale cu plata premium, oferte dinamice de pret si bilete sociale pentru a mentine accesibilitatea; atragem fonduri prin parteneriate public￢private si programe europene, construim pachete de sponsorizare transparente si masurabile, dezvoltam programe educationale si abonamente scolare pentru cresterea publicului pe termen lung, profesionalizam departamentul de marketing pentru targetare si retargeting eficient, introducem contabilitate separata pentru fonduri private si audit extern pentru transparenta, iar managementul trebuie sa ia decizii strategice bazate pe date, sa fie flexibil in oferte si rigid in respectarea valorilor artistice astfel incat teatrul sa ramana accesibil, durabil si relevant chiar si intr-o perioada de criza economica. Ciprian Demeter: Cum vezi impactul inteligentei artificiale si al altor tehnologii emergente asupra creatiei teatrale? Ar putea fi folosite aceste tehnologii pentru a crea spectacole mai inovatoare si interactive? Ar putea fi folosite pentru a atrage un public mai tanar si mai conectat la tehnologie? Ar putea inlocui aceste tehnologii rolul actorilor sau al regizorilor? Razvan Oprea: AI si tehnologia sunt instrumente puternice, nu inlocuitori: pot optimiza decoruri si productie, pot genera efecte care amplifica trairea, pot revizita spectacole vechi si pot crea formate hibride care atrag public tanar, dar daca intram in supradigitalizare pierdem esenta intalnirii din sala; tehnologia trebuie folosita pentru a elibera timp creativ si a extinde accesibilitatea prin subtitrari, audio description si streamuri, pentru a prototipa rapid scenografii sau a crea elemente interactive controlate de actori, iar orice utilizare trebuie insotita de reguli clare privind drepturile de autor, remunerarea creatorilor si transparenta proceselor; nu putem accepta ideea ca AI ar putea inlocui actorii sau regizorii pentru ca forta spectacolului e in prezenta vie, in imprevizibil si in schimbul emotional dintre oameni, insa AI poate fi partener de creatie, unealta pentru experiment, instrument de educatie si un mod de a face teatrul mai rezistent si mai relevant pentru secolul in care traim. Exista spectacole construite in jurul robotilor-autori sau robotilor-actori, proiecte interactive care folosesc localizare mobila si AR pentru a transforma orasul in scena, montari ce integreaza captura de miscare in timp real pentru a sincroniza dansatori cu avatare digitale si lucrari hibrid care combina instalatie robotica, inteligenta artificiala pentru generare de text sau voce si transmisiune live multiscreen pentru public dispersat. De exemplu, Rimini Protokoll, foloseste audioghiduri si scenarii participative pentru a muta spectatorul in centrul spectacolului; Blast Theory este cunoscut pentru proiecte interactive si locative care amesteca joc, realitate si online; sau proiectul romanesc "E￢Waste E￢Motion", care propune un spectacol construit exclusiv din roboti miniaturali. Ciprian Demeter: Ce parere ai despre fenomenul teatrului independent in Romania? Cum evaluezi calitatea si diversitatea productiilor teatrelor independente? Ce rol au teatrele independente in peisajul cultural romanesc? Razvan Oprea: Teatrul independent, cu precadere, aduce suflu nou scenei romanesti: acolo se incearca forme noi, se asuma riscuri si se vorbeste despre realitati pe care institutiile mari uneori le ocolesc; de aceea trebuie sustinut cu finantare stabila, spatii de repetitie accesibile si legaturi reale cu teatrele nationale. Ciprian Demeter: Cum ar trebui sa se implice Teatrul National Bucuresti in sprijinirea si promovarea teatrului independent? Ar trebui oferite spatii de joc pentru spectacolele independente? Ar trebui realizate coproductii cu teatre independente? Ar trebui organizate festivaluri sau evenimente dedicate teatrului independent? Razvan Oprea: Productiile independente stralucesc chiar cu bugete mici, dar au nevoie de management profesional, microgranturi si parteneriate care sa le dea vizibilitate; dialogul real cu teatrele institutionale, schimbul de sali si coproductiile le ofera instrumentele practice sa supravietuiasca si sa schimbe scena. Ciprian Demeter: Cum vezi rolul criticii de teatru in dezvoltarea artei teatrale? Cum ar trebui sa fie criticii de teatru: obiectivi, exigenti, curajosi, implicati? Ar trebui sa critice spectacolele doar din punct de vedere artistic sau ar trebui sa abordeze si aspecte sociale, politice sau culturale? Razvan Oprea: Critica de teatru e vitala pentru viata artistica, dar la noi este prea putina si prea nesistematizata: avem nevoie de critici profesionisti, curajosi si onesti care sa-si asume opinia si consecintele ei, care sa analizeze spectacolele atat estetic, dar si in context social si cultural, iar ideal ar fi ca fiecare premiera sa primeasca mai multe perspective, minimum 10-15 recenzii, pentru a oferi publicului un portret complet, pentru a ghida decidentii si pentru a evita puterea disproportionata a unei singure voci; criticii pot fi niste influenceri ai scenei daca editorialele lor sunt accesibile in presa, online si in platforme dedicate, dar acest lucru presupune reguli profesionale, educatie critica si responsabilitate etica pentru ca o recenzie poate propulsa sau ucide un spectacol. Ar fi indicata si o revizitare periodica a tuturor spectacolelor. Ciprian Demeter: Cum vezi rolul unui lider artistic (manager, director artistic) in gestionarea conflictelor si tensiunilor din cadrul unei trupe de teatru? Ce calitati si abilitati ar trebui sa aiba un astfel de lider? Razvan Oprea: Un lider ghideaza si inspira, vorbeste clar in vremuri dificile si asculta inainte de a decide; trebuie sa fie mediator intre oamenii din trupa si intre teatru si public, sa aiba curajul de a lua decizii, rabdarea de a construi in timp si empatia de a mentine demnitatea fiecarui coleg; pe langa viziune are nevoie de disciplina manageriala, tact comunicativ si onestitate profesionala - nu e doar despre a conduce, ci despre a creste oamenii din jur, a gestiona tensiunile cu calm si a transforma conflictul in energie creativa. Ciprian Demeter: Cat de importanta este predictibilitatea in programarea teatrului? Cum ar putea fi implementat un program pe 6 luni la TNB si ce beneficii ar aduce acesta pentru public, actori si logistica? Razvan Oprea: Comedie￢Francaise serveste ca model: programe anuntate pe ferestre clare, distributii rotite si mobilitate "hors les murs" pentru turnee si coproductii, ceea ce pastreaza continuitatea artistica si face sala predictibila pentru public si parteneri. Predictibilitatea atrage publicul: oamenii stiu cand vin spectacolele lor preferate si cumpara abonamente, iar aparitiile regulate cresc audienta. Pentru actori inseamna repetitii mai bine organizate si conditii stabile care imbunatatesc calitatea reprezentatiilor. La nivel managerial, programul pe 6 luni economiseste timp si bani: planificarea tehnica devine mai eficienta, logistica se optimizeaza, iar negocierile pentru turnee si coproductii devin mai clare si mai rapide. Ciprian Demeter: Cum pot fi atrase parteneriate cu teatre omoloage din Europa si SUA? Ce tipuri de parteneriate ar fi cele mai benefice, de exemplu, pentru TNB (schimburi de spectacole, coproductii, rezidente artistice, etc)? Razvan Oprea: Sunt multe aspecte de luat in considerare; resursa umana si cea financiara sunt decisive. Este nevoie de o persoana dedicata cu timp pentru prospectare, relationare si follow￢up, echipa tehnica flexibila pentru road￢show si inregistrari pro￢grade, plus suport administrativ si juridic pentru contracte si coproductii. Bugetul trebuie sa acopere calatorii, cazare, transport scenografie, adaptari tehnice, costuri de filmare, traduceri/subtitrari si un fond de rezerva pentru neprevazute. Planificarea include calendar realist, perioade de disponibilitate standardizate, KPI￢uri clare (vizibilitate, invitatii, coproductii semnate) si proceduri pentru ofertare rapida. Ciprian Demeter: Ce parere ai despre propunerea de a crea o Asociatie internationala a teatrelor si centrelor culturale cu specific national? Ce beneficii ar aduce o astfel de asociatie pentru teatrele romanesti? Razvan Oprea: Da, clar ar merita sa existe. O asociatie ar aduce coproductii, vizibilitate, acces la granturi si schimburi de rezidente care deschid piete pentru teatrele romanesti. Exista deja modele similare in alte tari, unde retelele coordoneaza showcase￢uri, coproductii si pachete comune pentru difuzori (International Theatre Institute (reteaua UNESCO pentru teatru), European Theatre Convention (schimburi si coproductii intre teatre nationale), EUNIC (reteaua institutelor culturale europene), IETM (retea pentru artele spectacolului contemporan) si retele nationale/regionale gestionate de organisme precum British Council sau Centre National du Theatre din Franta). Ciprian Demeter: Cum pot fi atrasi programatorii celor mai importante festivaluri internationale din lume (TransAmerique Canada, Dublin, Avignon, Seul) sa vada spectacolele TNB? Ce tipuri de materiale promotionale ar trebui create pentru a le starni interesul? Razvan Oprea: S￢ar putea incheia un parteneriat cu UNITER si retele internationale pentru a se deschide usi; s￢ar putea trimite un showreel de 5-8 minute cu momente cheie, un trailer cinematic de 90-120 secunde, un dosar in engleza cu conceptul, echipa si temele, fisa tehnica si riderul, perioadele disponibile si pachetul logistic/financiar, plus link la inregistrare full HD la cerere si un contact dedicat; s￢ar putea organiza rezidente si showcase￢uri la festivaluri, rezidente la schimb cu trupe/invitati straini si programe de mentorat pentru actori si producatori. Inca o data, resursa umana si financiara este esentiala. Ciprian Demeter: Ce beneficii ar aduce un parteneriat cu una dintre cele mai importante televiziuni pentru promovarea actorilor TNB in productiile de seriale si filme TV? Cum ar putea fi negociat un astfel de parteneriat pentru a asigura o expunere maxima pentru actori si pentru a creste veniturile teatrului? Razvan Oprea: Parteneriat cu o televiziune: vizibilitate mare pentru actori, bani si promo pentru teatru; televiziunea primeste continut de calitate. Negociere simpla: clarifici ce ofera fiecare (apartii, fragmente, spoturi), cere expunere reala si compensare (cash sau barter media), protejezi programul spectacolelor si ai rotatie la oportunitati pentru actori. Win￢win: actorii apar la TV si castiga, teatrul atrage public si venituri, televiziunea ia continut bun. Comedie￢Francaise a facut acest lucru: spectacole filmate si difuzate de France Televisions. Ciprian Demeter: Cum ar putea fi asigurat accesul tuturor actorilor la roluri si la publicul lor? Razvan Oprea: Este nevoie de directii clare, clasici bine jucati, comedii care umplu sala, proiecte contemporane si nationale noi, dar si reguli simple: audieri deschise, rotatie la distributii, proiecte paralele pentru tipuri diferite de spectacole. Astfel, toti actorii primesc sanse reale, publicul gaseste ce ii place, iar teatrul ramane viu si reprezentativ. Ciprian Demeter: Cum ar putea fi comunicate clar si eficient cele trei directii principale ale repertoriului (teatru de repertoriu universal, teatru pentru marele public, teatru de cercetare) pentru a ajuta publicul sa inteleaga ce tip de spectacol urmeaza sa vada? Ar trebui folosite teasere, afise, logo-uri distincte, interviuri, trailere, etc.? Razvan Oprea: Trebuie spus simplu ce vezi cand vii la teatru: trei semne clare, clasic, pentru public larg, experiment, puse pe afis, bilet si site; fiecare spectacol sa aiba o fisa scurta in foaier si online cu gen, durata, varsta recomandata, intentia regizorala si unde gasesti textul; facem trailere scurte pentru social, interviuri cu regizorul si actorii si un paragraf "ce vei trai in sala" pentru cei care nu sunt initiati; intalniri inainte/dupa reprezentatie, repetitii deschise pentru scoli si materiale educationale explica diferenta dintre repertorii; comunicam pe canalele potrivite. Reels pentru tineri, newsletter pentru abonati, radio/local pentru seniori, si oferim subtitrari, audio￢description si fisa spectacolului in limbaj simplu; daca vrem public stabil, trebuie rabdare: informatie repetata, clara si accesibila la momentul deciziei. Ciprian Demeter: Ce masuri concrete ar trebui luate pentru a creste gradul de ocupare a salilor de spectacol de la TNB? Ar trebui oferite reduceri pentru anumite categorii de public, organizate evenimente speciale sau imbunatatita calitatea spectacolelor? Razvan Oprea: As sugera sa fie oferite pachete simple de bilete si abonamente accesibile pentru familii, studenti si pensionari, sa se introduca abonamente corporate ca beneficiu pentru angajati si pachete flexibile de tip alege trei spectacole; sa invitam scoli la repetitii deschise si ateliere pentru a creste publicul tanar; sa organizam seri speciale cu intalniri cu echipa dupa spectacol si reprezentatii pentru comunitati care nu ajung usor la teatru; sa comunicam clar ce fel de spectacol este in program prin fise scurte in foaier si online si prin trailere scurte pe social media; sa asiguram subtitrari si descrieri audio pentru accesibilitate; sa inchiriem sala pentru evenimente culturale si corporative si sa oferim pachete simple de merchandise si experiente inainte sau dupa reprezentatie; sa invitam critici si creatori de continut sa ofere perspective multiple la premiere si sa practicam transparenta in reduceri si parteneriate ca sa castigam incredere; iar pe langa toate acestea, propun o analiza statistica nationala realizata de INSS sau de o institutie independenta care sa arate cine merge la teatru, de ce merge, cine nu merge si din ce motive, ce atrage si ce respinge, de unde se informeaza si cat intelege din ce vede, astfel incat oferta noastra sa fie construita pe date reale si nu pe impresii. Ciprian Demeter: Cum ar trebui sa fie abordata problema distributiilor create "in birouri", fara audieri legale? Ce masuri ar trebui luate pentru a asigura un proces de selectie transparent si corect? Razvan Oprea: Distributiile "din birou" sunt ca povestile de la cafea: amuzante, dar nedrepte. Sa facem altfel: audieri publice anuntate, criterii clare pentru fiecare rol, juriu mixt (international sau extern cand se poate), minute scurte cu motivele alegerii si reguli stricte anti-conflict de interes. Rotatie periodica a membrilor juriului si posibilitatea de feedback pentru respinsi. Fara a elimina gluma din hol, transformam barfa in proces verificabil, mai putine favoruri, mai multa arta. Ciprian Demeter: Cum ar trebui sa se implice Consiliul Artistic al TNB in luarea deciziilor repertoriale si in gestionarea problemelor artistice din teatru? Ce rol ar trebui sa aiba membrii Consiliului Artistic? Razvan Oprea: Consiliul Artistic este format din oameni din teatru, regizori, actori, scenografi, dramaturgi si, uneori, specialisti din afara, alesi pe mandate scurte ca sa aduca experienta si prospetime. Cred ca ideal este ca acest consiliu sa propuna repertoriu si proiecte pe criterii clare, sa participe in jurii de selectie, sa medieze conflicte si sa ofere mentorat pentru tineri creatori; sa lucreze transparent, cu mandate rotative si minute publice, si sa colaboreze strans cu managerul executiv, nu sa preia controlul, ci sa transforme ideile artistice in proiecte realiste. Ciprian Demeter: Cum ar trebui gestionat bugetul unui teatru pentru a asigura o finantare adecvata pentru productia de spectacole, pentru promovarea actorilor si pentru dezvoltarea infrastructurii? Ce cheltuieli ar trebui prioritizate? Razvan Oprea: Eu sunt artist, actor, producator si regizor, dar nu pretind ca le stiu pe toate si nu pot face toate rolurile odata, pentru ca fiecare cere alta gandire si strategie. Este nevoie de prioritati pragmatice pentru a mentine calitatea si sustenabilitatea teatrului. Este nevoie sa fie platite corect salariile si repetitiile pentru a pastra oamenii buni, sa se aloce resurse reale pentru productie si logistica pentru ca spectacolele sa fie facute profesionist si sa se investeasca constant in promovare si fidelizarea publicului pentru ca biletele sa se vanda. Este nevoie sa se faca treptat modernizarea infrastructurii esentiale care reduce costurile pe termen lung si sa fie pastrat un mic fond stabil pentru proiecte noi si coproductii care pot aduce finantare externa. Este nevoie sa fie linii bugetare clare pentru salarizare, productii, dezvoltare si investitii, sa se desparta rolurile artistice de cele manageriale si sa se infiinteze sau intareasca un departament de productie si fonduri care sa scrie proiecte, sa asigure cofinantarea si raportarea. De asemenea, este nevoie sa se digitalizeze procesele financiare si sa se caute parteneriate strategice si sponsorizari pentru a completa bugetul public. Asa inteleg eu ca ar trebui sa functioneze lucrurile intr-un teatru; in teorie suna bine, in practica, vedem. Ciprian Demeter: Cum pot fi atrase fonduri europene pentru finantarea proiectelor culturale? Ce tipuri de proiecte ar fi eligibile pentru finantare europeana? Razvan Oprea: Ca sa atraga fonduri europene, ar trebui sa existe un departament dedicat proiectelor si fondurilor sau sa stabileasca un parteneriat strategic cu o organizatie specializata: o echipa care scrie proiecte, gestioneaza bugetul si face raportarile, idei clare si parteneri din strainatate care semneaza cooperarea; sunt eligibile proiecte care aduc public nou si divers, educatie culturala, incluziune sociala, rezidente pentru artisti, coproductii internationale, digitalizarea arhivelor si modernizarea spatiilor; pe scurt, ganditi proiecte care rezolva o nevoie clara, aratati cum vor ramane utile dupa finantare, asigurati cofinantarea si puneti la lucru fie un departament intern, fie un partener strategic care sa se ocupe profesional de atragerea si implementarea fondurilor. Ciprian Demeter: Cum ar trebui abordata problema salariilor mici ale actorilor din teatrul romanesc? Ce masuri ar trebui luate pentru a asigura o remuneratie decenta pentru artisti? Razvan Oprea: Problema salariilor mici ale actorilor cere solutii practice pe mai multe niveluri pentru ca, dintr-un singur salariu de artist, foarte putini pot trai decent sau construi un viitor financiar. Pe termen scurt, este nevoie de contracte clare si negociere colectiva care sa stabileasca bareme minime pentru onorarii, plati corecte pentru repetitii, reprezentatii suplimentare si drepturi la reluari sau difuzari; asigurarile sociale reale si contributiile catre un sistem de pensii, specifice sectorului artistic, reduc riscul pe termen lung. Pe termen mediu, este necesara diversificarea veniturilor institutiilor si a artistilor: fonduri publice dedicate, granturi stabile, parteneriate cu companii, sponsorizari transparente, abonamente familiale accesibile si programe de turnee care sa aduca venit in teritoriu poate aduce surse suplimentare. Sistemic, ar ajuta un cadru national de sustinere a creatorilor care include vouchere culturale pentru public, facilitati fiscale pentru proiecte culturale, rezidente platite si stagii de dezvoltare profesionala, precum si mecanisme de solidaritate intre institutii pentru angajarea pe perioada determinata. Pe plan personal, este important sa recunoastem valoarea muncii multiple a actorilor si sa le oferim formare in antreprenoriat cultural, management de proiect si scriere de granturi, ca veniturile secundare sa fie stabile si corect compensate. In concluzie, solutia combina negocieri colective si protectie sociala, noi surse de finantare si infrastructura nationala de sprijin, astfel incat meseria de actor sa fie sustenabila economic nu doar pentru individ, ci si pentru familiile lor. Ciprian Demeter: Cum ar trebui sa fie gestionate drepturile de autor pentru spectacolele de teatru? Cum ar trebui protejate drepturile actorilor si ale celorlalti creatori de teatru? Razvan Oprea: Drepturile de autor in teatru inseamna ca textul, regia, muzica, decorul si interpretarea sunt creatii protejate si ca cei care le creeaza trebuie platiti si consultati cand lucrarea este jucata, adaptata sau inregistrata. In Romania, adeseori lucrurile sunt neclare: contracte informale, plati diferite pentru aceleasi utilizari si lipsa unei practici constante de remunerare la reluari sau difuzari. In Franta exista reguli mai clare si un organism care gestioneaza colectiv drepturile, contracte standardizate, precum si o practica consolidata de plata a autorilor si interpretilor, ceea ce le da artistilor predictibilitate. Solutia este simpla: contracte clare semnate inainte de montare, reguli transparente pentru plata la reluari si difuzari, mecanisme de colectare a sumelor si informare juridica pentru artisti si manageri, pentru ca toti sa stie cine ce primeste si cand. Ciprian Demeter: Cum ar trebui sa fie abordata problema birocratiei excesive in teatrul romanesc? Ce masuri ar trebui luate pentru a simplifica procedurile administrative si pentru a reduce timpul necesar pentru productia unui spectacol? Razvan Oprea: Birocratia in teatru inseamna hartii, avize si proceduri care opresc repetitiile si fura timp: autorizatii, contracte, rapoarte si liste birocratice. Productia unui spectacol inseamna tot ceea ce se face de la idee pana la premiera: alegerea textului, repetitii, decor, costume, echipa tehnica, finantare si comunicare. Solutia e simpla: reguli clare, formulare standard si termene fixe pentru aprobari, un singur loc online unde sa depui proiectele si documentele si oameni cu experienta in management cultural care inteleg ritmul artistic. Asta nu inseamna eliminarea controlului, ci eliminarea hartiilor inutile, accelerarea deciziilor si lasarea artistilor sa se concentreze pe scena. Ciprian Demeter: Ce parere ai despre ideea de a transforma TNB intr-o institutie publica de spectacole autogestionata? Ce beneficii si ce riscuri ar implica o astfel de transformare? Razvan Oprea: Transformarea TNB intr-o institutie autogestionata inseamna ca artistii si echipa sa decida impreuna ce se joaca, modul in care se cheltuiesc banii si cum se organizeaza totul, pastrand finantarea publica, nu predand totul statului sau unui singur director. Avantajele sunt clare: mai multa libertate artistica, responsabilitate comuna si spectacole mai diverse pentru public. Riscurile sunt la fel de reale: decizii blocate cand nu exista consens, lipsa de experienta in management, vulnerabilitate financiara si presiuni politice daca nu sunt reguli stricte. Ca sa functioneze, este nevoie de reguli simple si clare, oameni pregatiti pentru management, transparenta totala si mecanisme care sa deblocheze deciziile cand apar conflicte. Ciprian Demeter: Cum ar trebui sa fie abordata problema conflictelor de interese in teatrul romanesc? Ce masuri ar trebui luate pentru a asigura transparenta si corectitudinea in gestionarea fondurilor publice? Razvan Oprea: Conflictul de interese in teatru apare atunci cand aceleasi persoane decid mereu ce se produce, cine regizeaza si cine joaca, lasandu-i pe altii fara sansa; publicul are nevoie de diversificare, iar solutia e simpla: reguli clare, selectii deschise si publice, juriuri rotative si proceduri de depunere a proiectelor, ca deciziile sa fie luate dupa calitatea ideii, nu dupa relatii. Trebuie sa existe platforme unde oricine isi poate inscrie propunerea, termene si criterii clare de evaluare, posibilitate de contestatie si transparenta in bugete si contracte, astfel incat producerea, regia sau distributia unui spectacol sa se bazeze pe competenta si diversitate. Ciprian Demeter: Cum ar trebui sa fie abordata problema angajarilor pe criterii politice in teatrul romanesc? Ce masuri ar trebui luate pentru a asigura angajarea personalului pe criterii de competenta si profesionalism? Razvan Oprea: In teatrele nationale angajarile se desfasoara in cadrul cadrului public: sunt supuse legislatiei pentru institutii culturale si sectorului bugetar, procedurilor de organizare a concursurilor, anunturilor publice, criteriilor obiective de ocupare a posturilor si verificarilor prin comisii de selectie, audit si raportare publica; posturile permanente cer de regula concursuri sau proceduri transparente prevazute in regulamentele institutionale si hotararile de guvern care le reglementeaza. In teatrele private angajarile urmeaza Codul Muncii si regulamente interne, fiind mai flexibile: pot exista contracte de munca sau colaborare, castinguri si selectii directe stabilite de managementul artistic si de proprietari, cu proceduri interne articulate in regulamentele proprii. Pentru a combate angajarile politice e nevoie ca ambele tipuri de institutii sa aplice transparenta reala: anunturi publice obligatorii, criterii de selectie clare si cuantificabile, comisii mixte si independente, motive publicate pentru numiri manageriale, proceduri de contestare si audit extern, precum si formare profesionala pentru comisiile de recrutare, toate masuri menite sa asigure angajari pe competenta si profesionalism. Ciprian Demeter: Cum ar trebui sa fie abordata problema cenzurii sau a autocenzurii in teatrul romanesc? Ce masuri ar trebui luate pentru a proteja libertatea de exprimare a artistilor? Razvan Oprea: Problema cenzurii si a autocenzurii trebuie rezolvata prin masuri clare si practice: garantii legislative pentru independenta artistica, mecanisme de finantare autonome si transparente care sa reduca dependenta politica, contracte care sa protejeze libertatea creativa, acces la asistenta juridica si proceduri institutionale transparente pentru deciziile de repertoriu, plus programe de sustinere (rezidente, granturi nerestrictionate) care sa incurajeze riscul artistic. Exemple utile: Franta combina finantari mixte, fundatii si contracte colective care protejeaza programele riscante, iar Cehia a pus accent pe organisme independente de finantare si pe transparenta in alocarea granturilor dupa tranzitie; din aceste modele rezulta necesitatea unui cadru legal solid, a unor finantari independente si a unor mecanisme institutionale care sa reduca presiunile externe si sa incurajeze curajul creator. Ciprian Demeter: Cum ar trebui sa fie abordata problema lipsei de transparenta in gestionarea activitatii teatrelor? Ce masuri ar trebui luate pentru a face publica informatia despre bugetul, repertoriul si activitatile teatrului? Razvan Oprea: Problema lipsei de transparenta trebuie abordata sistemic, pornind de la legislatie si de la structura administrativa a sectorului pana la practici operationale la nivelul fiecarei institutii. Este necesara clarificarea rolurilor si responsabilitatilor pentru manager, director artistic si consiliu de administratie, cu reglementari clare privind incompatibilitatile si conflictele de interese, precum si un model minim de administrare care sa prevada separarea rolurilor strategice de cele operationale. Echilibrul intre centralizare si descentralizare trebuie regandit: competentele si finantarile intre minister, autoritati locale si institutii trebuie delimitate clar, iar alocarile bugetare conditionate de respectarea normelor de transparenta si de indicatori obiectivi de performanta si impact. La nivel operational, datele esentiale trebuie facute publice: bugetul detaliat, contractele majore, rapoartele de activitate, repertoriul, statistici de audienta si cheltuieli de productie, toate publicate intr￢un format standardizat, accesibil si centralizat pe o platforma nationala. Audituri externe anuale obligatorii si audit intern activat de consilii independente trebuie sa verifice aceste informatii, iar deciziile majore, privind repertoriul, numirile si investitiile, trebuie luate transparent, cu minute si justificari publice. Implicarea publica se poate realiza prin consilii consultative mixte care sa includa artisti, reprezentanti ai publicului, experti in management cultural si reprezentanti ai autoritatilor, prin consultari anuale si mecanisme active de feedback care sa evalueze impactul social al activitatii teatrale. Recrutarile si achizitiile trebuie derulate prin proceduri competitive si publice, iar formarea profesionala a managerilor culturali in legislatie, economie culturala, management de proiect si comunicare este esentiala pentru a ridica nivelul de profesionalism. Centre regionale de suport tehnic si parteneriate internationale pot oferi know￢how in contabilitate, evaluare de impact si digitalizare, iar implementarea noilor practici ar trebui pilotata pe un grup reprezentativ de institutii inainte de extinderea la nivel national, cu indicatori clari de transparenta si evaluare periodica. In final, transparenta nu se castiga doar prin reguli, ci prin combinarea unei legislatii solide, a unor mecanisme de conducere si administrare functionale, a capacitarii profesionale si a infrastructurii digitale, insotite de implicarea reala a comunitatii si de audituri independente care sa reconstruiasca increderea publica in sistemul teatral. De 30 de ani lucrurile sunt in continua schimbare. Alte tari au reusit mai repede, vezi Polonia; noi inca asteptam si inca speram. Ciprian Demeter: Care este cea mai mare lectie pe care ai invatat-o in cariera ta de actor si regizor? Razvan Oprea: Oricat de ciudat ar suna, am invatat ca nu depinde totul de talent: nu toti te vor iubi, indiferent cat de bine muncesti. Frumusetea este in ochii privitorului, la fel este si cu talentul, unora le placi, altora nu le placi. Am invatat ca profesionalismul nu exclude norocul, iar o recomandare sau lipsa ei poate propulsa sau bloca o cariera; nu vorbesc despre "pile", ci despre retele reale de sustinere profesionala. Concurenta este uriasa, facultatile scot promotii consistente si piata nu poate absorbi toti absolventii, asa ca munca permanenta, vizibilitatea si vitalitatea relatiilor profesionale conteaza. Cultura este primul sector in care se taie cand lucrurile merg prost la nivel national, iar educatia culturala ramane fragila, deci responsabilitatea noastra este dubla: sa fim buni in arta si eficienti in a construi comunitati care sa sustina arta. Ciprian Demeter: Ce sfat ai da tinerilor care aspira sa devina lideri in domeniul cultural? Razvan Oprea: Ii sfatuiesc pe tineri sa dea tot ce au, sa-si pastreze speranta si sa lase pasiunea sa-i ghideze, dar sa-si construiasca permanent un plan B; talentul si daruirea deschid usi, dar norocul, recomandarile si contextul pot influenta decisiv o cariera, iar o accidentare sau o schimbare de circumstante pot impune reorientari; de aceea, este esential sa-si dobandeasca si competente practice, management de proiect, scriere de proiecte, comunicare, sa cladeasca retele profesionale sincere, sa-si documenteze munca pentru vizibilitate, sa cultive un leadership empatic si responsabil si sa aiba grija de sanatatea fizica si mentala, pastrand mereu integritatea artistica drept reper. Ciprian Demeter: Care este viziunea ta despre rolul teatrului in societatea viitoare? Razvan Oprea: Societatea traverseaza un moment delicat, inca unul. In ceea ce priveste cultura, prioritara este educatia culturala timpurie. Teatrul trebuie sa ramana un spatiu public unde clasicul dialogheaza cu contemporanul, unde spectacolul provoaca, educa si dezvolta empatia si gandirea critica. Menirea artistului este sa trezeasca intrebari, sa creeze intalniri intre emotie si reflectie, lucru care cere onestitate artistica, integritate si responsabilitate sociala: bilete sociale, transport subventionat, transmisiuni online, ateliere, mentorat si parteneriate reale cu ONG￢uri, autoritati locale, sponsori si institutii educationale, toate supuse transparentei si evaluarii impactului. In intalnirea sincera dintre regie, actor si public teatrul isi dovedeste puterea transformatoare si contribuie la o societate mai buna. Ciprian Demeter: Ce sperante ai pentru viitorul teatrului romanesc? Razvan Oprea: Speranta moare ultima, se zice. Si chiar asa este: pana la ultima suflare imi doresc un teatru romanesc viu, accesibil si exigent, care investeste in educatia culturala timpurie, sustine tinerii talentati cu mentorat si vizibilitate, asigura acces real prin politici de incluziune si finantare stabila, cultiva libertatea creativa si integritatea artistica, adopta practici sustenabile si digitale pentru a ajunge la publicuri noi si ramane un reper civic care provoaca dezbatere si empatie in societate. Ciprian Demeter: Ce mesaj vrei sa transmiti generatiilor viitoare de creatori de teatru? Razvan Oprea: Sa aiba curaj: sa spuna si sa arate ce au in ei fara cenzura, sa pastreze onestitatea artistica si integritatea, sa nu se muleze pasiv dupa trenduri, ci sa inoveze si sa creeze trenduri; sa-si cultive mestesugul, sa invete competente practice, sa construiasca retele sincere si sa ofere mentorat; sa aiba un plan B realist, sa se ingrijeasca de sanatatea fizica si mentala si sa ramana conectati la public, pentru ca responsabilitatea fata de comunitate face arta relevanta si durabila. Ciprian Demeter: Cum ai vrea sa fii amintit ca artist si ca om? Razvan Oprea: Ca om, sunt un om simplu, tata a doi copii minunati, ei fiind tot ce am mai pretios. Ca artist, lumea din mine inca asteapta sa se astearna pe hartie, sa se manifeste pe scena....timp de-as avea pentru toate. In spectacolele pe care le-am regizat am dorit sa evidentiez ipocrizia, superficialitatea si falsitatea, extremele, dar si fragilitatea relatiilor umane, speranta si dorinta de mai bine. Mi-as dori sa fiu amintit ca cineva care nu a ezitat sa provoace, sa puna sub semnul intrebarii confortul colectiv si, in acelasi timp, sa pastreze onestitatea si compasiunea in fata personajelor si a publicului. Ciprian Demeter: Cum crezi ca ar putea teatrul sa contribuie la crearea unei lumi mai bune? Razvan Oprea: Teatrul contribuie fundamental la construirea unei lumi mai bune prin educatie, confruntare si conectare sociala. Cartea lui George Orwell a declansat panica pentru ca a aratat faptul ca idei si mecanisme politice pot rasturna realitatea. Teatrul are aceeasi forta: poate mobiliza frica, empatia sau indignarea si poate transforma o idee in experienta traita. Teatrul educa; provoaca la gandire; culturizeaza; ofera acces la alte lumi si perspective; creeaza ocazii de socializare in care publicul isi negociaza valori si emotii. Fara arta si cultura, societatea ar fi mult mai saraca. Nu exista comunitate care sa nu practice o forma de cultura. Omul este innascut pentru exprimare; impartasind lumea interioara ne imbogatim reciproc. Daca Shakespeare, Cehov, Sophocles, Ibsen sau Brecht n-ar fi existat, campul cultural ar fi fost considerabil mai sarac. Exista lucrari contemporane care ranesc si lucrari care inalta; ambele sunt necesare. Sunt multe astfel de spectacole azi si multi tineri care au nevoie doar de o scanteie pentru a se deschide catre arta. Teatrul ramane un instrument de transformare civic-emotionala: educa, provoaca, conecteaza si aprinde scanteile care schimba oameni si comunitati. Ciprian Demeter: Ce crezi despre responsabilitatea sociala a artistului? Razvan Oprea: Arta nu este un hobby privat, ci o forma de comunicare publica. As incepe de aici: menirea artistului este sa trezeasca intrebari, nu sa ofere raspunsuri definitive. Scopul este sa creeze spatii de intalnire intre emotie si gandire, in care spectatorul iese altfel decat a intrat. Sa provoace la gandire, dialog, prezenta si introspectie. Sa o faca onest, sa pastreze integritatea limbajului artistic si sa-l foloseasca pentru a pune in miscare constiinte. In acest context, artistul exercita CSR. Initiativele culturale trebuie concepute pentru a facilita accesul publicului, a educa si a sustine direct comunitatile dezavantajate, promovand incluziunea. Programele trebuie sa asigure acces efectiv prin bilete sociale, transport subventionat si sa ofere componente educationale prin ateliere, mentorat, programe scolare si resurse digitale; implementarea se realizeaza prin parteneriate cu ONG-uri, autoritati locale, sponsori si institutii educationale, iar toate activitatile sunt supuse transparentei financiare si evaluarii impactului. Ciprian Demeter: Ce te motiveaza sa continui sa lucrezi in teatru, in ciuda tuturor dificultatilor si provocarilor? Razvan Oprea: Viata e un sir de momente si teatrul imi da voie sa le traiesc pe toate, pe rand, cu intensitate. Fiecare repetitie, fiecare rol, fiecare reprezentatie este o intalnire cu adevaruri pe care altfel nu le-as putea accesa. Se zice ca suma oamenilor din jurul tau te modeleaza. Imi place ideea ca arta ne transforma: oamenii se schimba cand sufera, cand iubesti, cand te infrunti cu frica. Actoria imi ofera un laborator sigur pentru aceste transformari, iar scena este un loc in care pot experimenta, pot gresi si pot invata continuu. Ma motiveaza responsabilitatea fata de public. Relatia aceea de complicitate dintre scena si sala e un motor, dar la fel, sunt sunt motivat si de colegi si de comunitatea artistica. Ciprian Demeter: In final, spune-mi, ce inseamna pentru tine Teatrul National azi? Ce ar trebui sa reprezinte el pentru public, pentru actori si pentru societatea romaneasca in general? Razvan Oprea: Teatrul National trebuie sa ramana un spatiu de dialog artistic viu, unde repertoriul clasic intra in conversatie cu vocile contemporane, iar spectacolul nu este doar un eveniment, ci o experienta care provoaca si schimba. Am evoluat odata cu TNB; institutia a trecut prin transformari si m-a format la randul ei, iar aceasta convietuire mi-a modelat identitatea profesionala. Pentru public, teatrul trebuie sa fie accesibil si exigent in acelasi timp: un loc care educa, tulbura, amuza si largeste orizonturi, oferind intalniri autentice, formate diverse si cai reale de acces pentru toate segmentele sociale. Pentru actori, Teatrul National trebuie sa fie atelier si tribunal artistic: spatiul in care asumarea riscului e incurajata, greseala devine studiu, iar regia provoaca si elibereaza creatia actoriceasca, oferind formare continua, libertate de experiment si responsabilitate profesionala. Pentru regizori, e o combinatie de libertate si responsabilitate: sa creeze contexte care pun in valoare adevarul interpretului. Pentru societate, TNB trebuie sa fie o institutie civica, o voce publica ce pune in dezbatere teme esentiale, partener comunitar in programe educationale si de incluziune si actor responsabil in politici culturale si practici sustenabile. Scena nationala da tonul: seteaza trenduri, ridica sau poate slabi discursul cultural, iar a juca aici ramane o mare onoare. Publicul nu este doar consumator, ci partener, judecator si oglinda; vine pentru intalnire, pentru a fi provocat, educat si imbogatit, iar teatrul trebuie sa-i ofere acces, responsabilitate si sinceritate. In intalnirea sincera dintre regie, actor si public, Teatrul National isi implineste menirea. Ciprian Demeter: Ce mesaj final vrei sa transmiti publicului, colegilor de breasla si factorilo de decizie din domeniul cultural? Ce sperante si ce asteptari ai pentru viitorul teatrului romanesc? Cum ai vrea sa fii amintit ca artist si ca om? Ce lectii ai invatat de-a lungul carierei tale si ce sfaturi vrei sa impartasesti generatiilor viitoare de creatori de teatru? Ce vrei sa spui despre Teatrul National azi? Razvan Oprea: Vreau teatru viu, simplu: sa jucam, sa regizam, sa muncim pentru intalniri care schimba oamenii, nu pentru aplauze de conjunctura. Publicului ii spun: veniti mai des, nu doar la premiere; teatrul va cere prezenta, nu doar consum. Colegilor le cer curaj si responsabilitate: pastrati pasiunea chiar cand platiti facturi, fiti profesionisti si umani in egala masura. Decidentilor le cer predictibilitate si instrumente, finantare stabila, spatii de repetitie, reguli clare pentru drepturi si parteneriate reale. Sper ca teatrul romanesc sa ramana loc de risc si intalnire, deschis in privinta formelor noi, dar fidel experientei din sala. Vreau sa fiu amintit ca cineva care a lasat o emotie, a contribuit la o schimbare mica si a tratat oamenii cu respect. Lectia mea e simpla: meseria se invata muncind, cu omenie si cu ochii deschisi, iar revolutiile mari vin din acumularea unor gesturi mici, consecvente.