Economic

Dupa o perioada de doua-trei trimestre, rezervele economisite la nivelul majoritatii gospodariilor romanesti se vor fi epuizat. Sub povara apasatoare a inflatiei, somajului si deteriorarii consistente a puterii de cumparare pentru marea masa a populatiei, Romania va experimenta tensiuni sociale majore. Consolidarea fiscal-bugetara propusa, cu asezarea poverii aproape exclusiv pe umerii populatiei vulnerabile si a clasei de mijloc din Romania va mari inegalitatile, va conduce la tensiuni sociale si la instabilitate economica, sociala si politica. Acest proces se va suprapune deja unei societati stresate din punct de vedere social, unei societati rupte in trei parti, fara punti de comunicare si dialog. Pe baza indicatorilor de avertizare timpurie analizati, consider ca ipoteza conform careia romanii vor accepta - din nou, printr-o resemnare colectiva tacuta - "curbele de sacrificiu" nu are fundament. Cifrele analizate arata ca populatia are o predispozitie mai redusa la "a strange cureaua" fata de alte perioade de austeritate. Da, exista carti, studii, articole interesante pe tema tolerantei mai ridicate a romanilor in fata austeritatii, comparativ cu alte popoare, chiar si din Europa Centrala si de Est. Sunt invocate cauze istorice si culturale, de la experienta traumatizanta a perioadei comuniste (austeritatea anilor "80 cu rationalizarea drastica a alimentelor, energiei si bunurilor de consum de baza, frigul din case, penurie alimentara si opririle frecvente de curent). Da, sunt studii interesante de psihologie sociala care arata ca generatiile mai in varsta din Romania tind spre resemnare si rabdare in fata greutatilor, comparativ cu generatiile tinere sau cu populatiile din tari fara un trecut aspru. Dar, asa cum voi argumenta mai jos, exista semne evidente de oboseala si exasperare latenta, semne ale acumularii unei frustrari profunde in societate, care erodeaza coeziunea sociala si increderea cetatenilor. Toleranta sociala va fi mai mica, iar protestele majore se vor vedea inca din iarna acestui an. In luna iunie, intr-una dintre sedintele grupului tehnic de la Guvern am prezentat cateva concluzii / recomandari de politici publice despre cum trebuie sa arate o consolidare fiscal-bugetara corecta, justa si echitabila. Concluzii si recomandari care decurgeau din analiza experientei consolidarilor fiscal bugetare realizate de tarile UE in ultimii 20 de ani, fiind rezultatul unei documentari pe care am facut-o pe subiect. Una dintre concluziile principale este aceea ca procesul de consolidare fiscal-bugetara trebuie sa fie acceptat de populatie, printr-o distribuire corecta a poverii - mai mult pe cei cu putere financiara ridicata, mai putin pe cei fara. Am scris in analiza Mediafax de aici ca, pentru a fi optimala "consolidarea fiscal-bugetara trebuie sa asigure echitatea sociala prin distributia corecta a poverii. Ca nu mai poate fi pusa povara fiscal-bugetara exclusiv pe cei cu venituri mici si medii si pe companiile corecte, care isi platesc la timp taxele si impozitele. O consolidare fiscal-bugetara durabila si acceptata public are nevoie de justitie sociala - adica impartirea poverii ajustarilor intr-un mod progresiv, protejand veniturile celor saraci si ale clasei mijlocii. Cei cu venituri mai mari sa contribuie proportional mai mult, evitand supra-impovararea celor vulnerabili. Analizele confirma ca, fara grija la design, consolidarile tind sa creasca inegalitatea si sa reduca ponderea veniturilor din munca in economie, generand adversitate la reforme. Trebuie protejate grupurile vulnerabile si plasa de siguranta sociala. Impactul negativ al crizei trebuie amortizat social. Economiile bugetare trebuie realizate fara a demantela "plasa de siguranta"". Deoarece nu s-a respectat acest principiu fundamental pentru o consolidare fiscal-bugetara - acela al echitatii - am decis sa public aici argumentele care m-au "impins" la aceasta recomandare. Datele arata ca ipotezele folosite in perioadele 2009-2011 si cea prezenta - acelea ca "romanii inghit orice masura de austeritate, fiind obisnuiti cu stransul curelei" si ca "romanii au asteptari scazute, trec cu umor si resemnare peste crize" sunt structural eronate si timpul va arata acest lucru. Am prezentat o estimare privind dinamica indicelui de stres social (bazata pe scara Holmes & Rahe adaptata la nivelul unei colectivitati precum cea a Romaniei), cu analiza indicelui de progres social si cu alti indicatori relevanti de avertizare timpurie. Am considerat ca efectele negative din timpul pandemiei suprapuse temerilor legate de criza economica, somajul, saracia, deprivarea materiala severa precum si tensiunile generate de evenimentele politice, razboiul de la granite dar si pesimismul cronic, critica distructiva, nemultumirea continua si fatalismul, genereaza toate un indice de stres social inalt la nivelul societatii romanesti. Criza energetica 2022-2023 si inflatia ridicata decurgand de aici au mentinut aceasta tendinta ascendenta. In primul rand, estimarea privind stresul social ridicat este validata de scorul mediu / inalt obtinut de Romania in sondajul privind emotiile negative si stresul social, realizat de Institutul Gallup (raportul Gallup Global Emotions, 2024). In acest raport, se evidentiaza ca 36% dintre adultii romani intervievati afirma ca au resimtit factori de stres social, mult peste nivelul Poloniei (22%), Bulgariei (29%) dar si peste scorul Germaniei, Ungariei si Ucrainei (32%), Cehiei si Frantei (33%). Suntem sub Spania (38%), Italia (40%), Portugalia (41%) si Grecia 58%. Nivelul de stres si furia la locul de munca in Romania sunt peste media europeana, iar tristetea la job este semnificativa. In al doilea rand, merita analizata evolutia Indicelui de Progres Social (Social Progress Index) pentru a evalua capacitatea societatii romanesti de a face fata dificultatilor. Este un indicator care estimeaza in ce masura o tara satisface nevoile sociale si de mediu ale cetatenilor sai, concentrandu-se exclusiv pe rezultate sociale (indice compozit, ce cuprinde 57 sub-indicatori grupati in nevoi umane de baza; acces la bunastare sociala si oportunitati de progres social). Romania se afla constant la coada clasamentului UE in termeni de progres social. Conform Social Progress Index 2024, Romania a obtinut un scor de 74,61 (din 100), situandu-se pe locul 45 in lume (din 170 tari), ultimul dintre statele membre UE. Bulgaria are un indice de 75,73, Ungaria 77,29, Polonia 80,59 iar Cehia are 84,85 puncte. Romania si Bulgaria reprezinta entitatile izolate negative ale UE in ceea ce priveste calitatea vietii si coeziunea sociala. Romania are cele mai slabe performante la indicatori precum sanatatea (locul 83 mondial), educatia de baza (loc 80) sau accesul la apa si canalizare (loc 72). Indicele de Progres Social ilustreaza vulnerabilitatile sociale ale Romaniei, o premisa ingrijoratoare pentru perioada post-austeritate. Nivelul scazut al acestui indice sugereaza ca segmente largi ale populatiei traiesc deja aproape de pragul de subzistenta sau cu servicii publice deficitare. Capacitatea populatiei de a suporta noi socuri este limitata (populatia vulnerabila nu are rezerve financiare consistente pentru subzistenta sau institutii puternice care sa o protejeze). In al treilea rand, inegalitatile economice si sociale ridicate din Romania pot amplifica tensiunile sociale. Potrivit World Inequality Database, in anul 2025 cele mai bogate 10% dintre gospodariile din Romania detin circa 59% din averea neta totala, iar cele mai sarace 50% doar in jur de 4%. Bulgaria este la fel de inegala ca Romania - cele mai bogate 10% detin in jur de 58-60% din averea nationala; cele mai sarace 50 % detin sub 5% insa in Polonia si Ungaria datele indica o pondere a celor mai bogate 10% de aproximativ 45-55% din averea totala, mai putin decat Romania sau Bulgaria, iar cele mai sarace 50% dintre gospodarii detin undeva intre 5-8%, mai mult decat in Romania si Bulgaria. Mai mult, conform ultimelor date Eurostat: 33,8% dintre copiii din Romania (1,3 milioane de copii) traiesc sub pragul de saracie si excluziune sociala (locul 3 in UE, media UE27=24,2%); 5,3 milioane romani au risc de saracie si excluziune sociala; 3,3 milioane romani traiesc in deprivare materiala severa. In anul 2024, totalul veniturilor unei cincimi din populatia tarii (cu veniturile cele mai mari) (raportul S80/S20) era de 4,6 ori mai mare decat totalul veniturilor celor 20% de persoane cele mai sarace (cu veniturile cele mai mici). Indicele Gini - ce masoara distributia inegalitatii veniturilor a fost estimat, in anul 2024, la 28%, aproape de media UE. Conform INS, veniturile banesti ce revin pe o persoana din cele 10% cele mai bogate gospodarii (venituri inregistrate statistic, oficial) sunt de 10,5 ori mai mari decat cele ce revin pe o persoana din cele 10% cele mai sarace gospodarii din Romania. Lipsa resurselor financiare a determinat o mare parte a gospodariilor sa nu poata plati la timp pentru consumul utilitatilor. Astfel, 39,3% din totalul acestor gospodarii, 39,9% din gospodariile din mediul urban si 38,8% din gospodariile din mediul rural nu au posibilitatea platii la timp a serviciilor legate de intretinerea locuintei. Toate aceste statistici ingrijoratoare sunt tot atatia factori care au determinat politicile de crestere a veniturilor si investitii in infrastructura medicala, de educatie si locala din ultimii ani. Accesul echitabil la educatie, sanatate si servicii publice de baza nu il poti asigura fara o crestere echitabila a veniturilor si fara investitii, mai ales in zonele vulnerabile. Astazi, incapatanarea de a nu accepta progresivitatea impozitarii - din motive ideologice - va conduce la o acceptabilitate redusa a masurilor de austeritate. Alternativele implementate, cu o crestere de TVA si alte masuri ce afecteaza puternic si asimetric injust populatia vulnerabila, vor conduce la inegalitati si mai mari si la posibile tensiuni sociale majore. Populatia va respinge noua cura de austeritate pentru cei multi si vulnerabili. Nu cred ca Guvernul se va putea baza prea mult pe ipotezele "deconectarii civice" a populatiei vulnerabile si pe faptul ca aceasta va "suporta in tacere" reducerea nivelului de trai. Nici pe ipoteza slabei coeziuni civice la nivelul societatii romanesti - este demonstrat ca reducerea abrupta a nivelului de trai depaseste diferentele politice. Si nici macar pe ipoteza emigrarii, ca supapa de evacuare a nemultumirilor. "Strangem cureaua" si "Trecem noi si peste asta" nu vor mai functiona in Romania. "Curba de sacrificiu" nu va mai putea fi intinsa fara sa se rupa contractul social. Rezilienta romanilor nu poate fi infinita, iar o guvernare care doreste o consolidare inteligenta si justa, echitabila, ar trebui sa implementeze rapid masuri care sa reduca vulnerabilitatea si stresul social.