Cultura si divertisment

Un arcus pentru violoncel realizat de Francois-Xavier Tourte, intre 1815 si 1820, a fost vandut recent la casa de licitatii Vichy Encheres din Franta. Arcusul a fost realizat in ceea ce specialistii denumesc "perioada de aur" a lui Tourte si a fost vandut la un pret record mondial de 375.000 de euro. Arcusul a apartinut violoncelistului si compozitorului Karl Alexander Benjamin Uber si are doua gravuri dupa fostul proprietar: "UBER" si "KAB". Nascut in iunie 1783, in ceea ce este acum Wrocￅaw, Polonia, Alexander Uber a fost fiul unui avocat si muzician amator si fratele mai mic al compozitorului si Kapellmeisterului Christian Friedrich Hermann Uber. Tatal sau obisnuia sa organizeze concerte la casa lor, iar aceste evenimente atrageau muzicieni precum Carl Maria von Weber, organistul Friedrich Wilhelm Berner si pianistul Joseph Klingohr. Cunoscut pentru Concertul pentru Violoncel in Sol Major Alexandre Uber a studiat vioara cu Johann Janitzek, apoi s-a orientat spre violoncel sub indrumarea lui Johann Zacharias Jager si spre compozitie cu Joseph Schnabel. La varsta de 21 de ani, a inceput primul sau turneu de concerte in Germania. In ceea ce priveste compozitiile sale, a scris uverturi pentru orchestra, lieduri si piese de muzica de camera. Cea mai cunoscuta lucrare a sa este Concertul pentru violoncel in Sol major, pe care l-a dedicat lui Carl Maria von Weber, si a devenit cunoscut pentru aranjarea sau transcrierea lucrarilor de Mozart si Beethoven. Cum a modificat Tourte arcusul de violoncel Nascut in 1747, Francois Xavier Tourte a fost o figura centrala in dezvoltarea arcusului modern, motiv pentru care, este uneori numit Stradivariusul lumii arcusurilor. El a conceput un arcus mai greu decat predecesorii sai, cu mai mult, lemn la varf, contrabalansand aceasta greutate suplimentara cu o banda mai grea. Lui Tourte i se atribuie si alungirea bratului arcusului, ajustarea formei sale pentru a fi concava in raport cu arcusul si adaugarea de suruburi metalice pentru a permite instrumentistului sa ajusteze tensiunea firului. Inovatiile lui Tourte le-au permis instrumentistilor sa dezvolte noi lumi sonore, facilitand o proiectie mai mare, o gama mai larga de culori tonale si, in mod semnificativ, capacitatea de a interpreta fraze cu un legato mai echilibrat, in care arcusul putea avea aceeasi greutate atat in partea de sus, cat si partea de jos.