Economic

Este ca si cum mirosul de plastic incins dintr-un bazar ar fi impregnat lumea intreaga. Lucrurile sunt mai proaste: mobilier din PAL, tricouri care devin de nerecunoscut dupa a doua spalare, alimente ambalate cu mai multi conservanti decat ingrediente. Scaunele de avion au devenit spatare. Luminile automate din toalete se sting dupa bunul plac. Dar si articole de presa scrise fara rusine cu ChatGPT si proza lui algoritmica. Nimic nu mai este facut sa fie iubit. Doar cumparat, scrie El Pais. Intr-un studiu intitulat The Concept and Measurement of Product Quality (Conceptul si masurarea calitatii produsului, Lexington Books, 1976), cercetatorul E. Scott Maynes observa despre "calitate" ca este un concept intrinsec subiectiv, pentru ca depinde de preferintele fiecarui consumator. Urmand rationamentul sau, nu se poate afirma in termeni absoluti ca un iPhone 15 este de "calitate mai buna" decat un Nokia din 2003. Pentru anumiti consumatori - chiar daca stim ca nu sunt multi - durabilitatea extrema a Nokia-ului poate conta mai mult decat inovatiile tehnologice ale iPhone-ului. Lucrurile nu sunt mai rele, ni se par mai rele. De ce? In cazul serviciilor publice situatia este diferita. Nici climatul pesimist, nici cultura eficientei nu explica de ce, intre 2017 si 2022, numarul persoanelor cu asigurare medicala privata a crescut cu 4% pe an. Potrivit raportului El sistema sanitario: situacion actual y perspectivas para el futuro (Sistemul sanitar: situatia actuala si perspective de viitor, 2024), principalul motiv pentru care spaniolii parasesc sistemul public de sanatate sunt listele de asteptare interminabile. Carbonell sustine ca, in termeni absoluti, e posibil ca serviciile medicale sa nu fie mai slabe decat in trecut. "Problema mare e ca nu s-au adaptat ritmului schimbarilor sociale. Nu au evoluat suficient pentru a putea raspunde volumului de populatie varstnica, in crestere de la an la an", argumenteaza el. Industria textila si calitatea slaba a hainelor O concluzie recurenta in tot reportajul este ca perceptia ca totul este de calitate inferioara este mai pronuntata la persoanele in varsta. Motivele sunt diverse. Unul dintre ele e faptul ca un atribut precum durabilitatea, care odinioara definea calitatea unui produs, a incetat sa mai conteze. Psihologul Albert Vinyals, autorul cartii El consumidor tarado (Consumatorul stricat, 2019), isi aminteste ca pe vremuri reclamele auto evidentiau in primul rand longevitatea masinii. "Acum nici nu ne mai gandim la asta", spune el la telefon. "Bunica mea, cand mergea sa-si cumpere haine, se uita la tesatura materialului. Acum, nimeni nu stie din ce sunt facuti pantalonii lui. De ce? Daca oricum in maximum un an ii aruncam pentru ca nu mai sunt la moda." Industria textila ilustreaza perfect aceasta transformare a consumului. Asa cum subliniaza Marta D. Riezu, autoarea cartii La moda justa (Moda dreapta, Anagrama, 2021): "Consumam haine ca si cum ar fi articole de unica folosinta". In ultimii 20 de ani, productia de textile s-a dublat. In Spania, se estimeaza ca fiecare cetatean arunca in jur de 21 kg de haine pe an, potrivit Agentiei Europene de Mediu. CEO-ul Shein, Molly Meo, un simbol al modei ultra-rapide (ultrafast fashion), se lauda ca lanseaza pana la 1.000 de modele noi in fiecare zi. Hainele rezistente, transmise din generatie in generatie, intre frati si veri, au fost inlocuite cu articole care rezista doar cateva luni. Intre 2010 si 2015, numarul mediu de purtari ale unui articol vestimentar a scazut cu 36% la nivel global, potrivit Fundatiei Ellen MacArthur. Inlocuirea durabilitatii, o prapastie intre generatii Inlocuirea durabilitatii cu noutatea in preferintele consumatorului a creat o prapastie intre generatii in ceea ce priveste perceptia calitatii. "Este o schimbare de mentalitate pe care bunicii nostri (si unii parinti) nu o pot concepe: cumpararea cu scopul de a arunca rapid." Potrivit autoarei, industria fast fashion incurajeaza capriciul si recompensa materiala. Si avertizeaza: "Nu exista atasament, respect sau o poveste emotionala in spatele unei haine pe care o porti mai putin de 20 de ori". Disonanta dintre ceea ce suntem si ceea ce am fost este alimentata de un contrast poate si mai important: cel dintre ceea ce suntem si ceea ce ne dorim sa fim. Chiar daca e logic sa dam vina pe multinationalele care isi maximizeaza profiturile pe spatele consumatorilor sau pe guvernele care stranguleaza serviciile publice prin reduceri, logica pietei este imbatabila: lucrurile nu sunt mai proaste; in mare masura, sunt exact asa cum le vrem sau cum am fost convinsi sa le vrem. Cu alte cuvinte: cei care am devenit de calitate mai slaba suntem noi. Pe YouTube exista un documentar despre "obsolescenta programata", difuzat de La 2, care a depasit un milion de vizualizari. Explica modul in care unele companii reusesc sa faca produse - mai ales electrocasnice - care inceteaza sa functioneze dupa o anumita perioada. Nu e o teorie conspirationista, ci un fapt demonstrat. Dar mai exista o metoda, mai putin cunoscuta si mai eficienta: convingerea consumatorului ca un produs este invechit din motive estetice sau simbolice, chiar daca functioneaza perfect. Acest fenomen se numeste "obsolescenta perceputa". Vinyals mentioneaza, de exemplu, tineri care refuza sa inchirieze un apartament pentru ca are mobilier vechi, desi materialele din care e facut sunt mult mai durabile decat cele de la Ikea, in care tot ajung sa investeasca. Publicitatea si mesajele subliminale au transformat omul intr-un zombi "Publicitatea si mesajele subliminale au transformat omul intr-un zombi fara alt proiect decat consumul", afirma Juan Villoro in No soy un robot (Nu sunt un robot, Anagrama, 2024). Un zombi care, in plus, nu are timp de pierdut. Graba si cumparaturile din comoditate sunt, potrivit lui Vinyals, alte "patologii" ale consumatorului modern. El explica de ce preferam sa cumparam rosii fara gust din supermarketul non-stop de langa casa, in loc sa mergem la piata. De ce dam 3 euro pe un carton de suc in loc sa stoarcem niste portocale, desi stim ca sucul industrial e facut din concentrat. "Poate cel mai cunoscut exemplu de cumparare din comoditate este cafeaua la 75 de euro/kg doar pentru ca vine in capsule", conchide Vinyals. Cand am devenit noi niste superficiali? E intrebarea la care incearca sa raspunda istoricul Wendy A. Woloson in Crap: A History of Cheap Stuff in America (Porcarii: o istorie a lucrurilor ieftine din America, University of Chicago Press, 2022). Totul a inceput la mijlocul secolului al XIX-lea. Pana atunci, putini oameni detineau multe lucruri. In plus, obiectele aveau mai multe intrebuintari: o masa era loc de munca ziua si loc de luat masa seara. Obiectele erau ingrijite si reparate: halatul vechi al mamei devenea pantalonul copilului. Dar, pe masura ce pietele s-au extins si productia in masa a crescut, au aparut produse mai ieftine si mai accesibile. "Oamenii adorau combinatia dintre varietate si pret redus, ca si cum ar fi descoperit o comoara secreta la un cost minim", explica Woloson intr-un e-mail. In timp, tendintele modei s-au contopit cu produsele ieftine, iar a cumpara ceva nou a devenit aproape obligatoriu. Nu mai exista nicio scuza pentru a nu avea "ce e mai nou", pentru ca era la indemana tuturor. Asa cum explica istoricul, "am imbratisat aceasta lume materiala degradata, uneori constient, alteori fara sa ne dam seama. Lucrurile de care avem nevoie pentru a trai - pentru a munci, pentru a ne exprima, pentru a intelege cine suntem si pentru a ne conecta cu ceilalti - sunt, in mod fundamental, ieftine si instrainante." Paradoxal, aceasta abundenta de obiecte ne saraceste: "La fel ca obiectele noastre, si interactiunile si modurile noastre de a gandi au devenit mediocre: superficiale, efemere si degradate."