Politic-Social

De ce premierii tehnocrati reusesc rar fara sprijin politic. Lectii pentru Romania Istoria arata ca guvernele tehnocrate pot functiona doar in anumite conditii. In lipsa acestora, tehnocratii ajung rapid sa depinda de aceleasi partide pe care ar trebui, teoretic, sa le inlocuiasca temporar. Un premier tehnocrat este, de regula, o persoana fara functie de conducere intr-un partid, selectata pentru competenta profesionala sau pentru credibilitatea sa institutionala. In Europa, astfel de premieri au venit adesea din banci centrale, institutii europene, universitati, administratie sau organisme internationale. Italia, cazul cel mai cunoscut Italia este una dintre tarile europene care au apelat cel mai des la guverne tehnocrate sau conduse de tehnocrati. In 1993, Carlo Azeglio Ciampi, fost guvernator al Bancii Italiei, a devenit premier intr-un moment de criza majora a sistemului politic, dupa scandalul de coruptie Tangentopoli. In 1995, Lamberto Dini, fost director general al Bancii Italiei si fost ministru de Finante, a condus un guvern de tranzitie dupa caderea executivului condus de Silvio Berlusconi. Mario Monti si Mario Draghi Mario Monti, fost comisar european, a fost numit premier in 2011, in plina criza a datoriilor suverane din zona euro. Italia se confrunta cu presiuni puternice pe pietele financiare, iar guvernul Berlusconi isi pierduse credibilitatea. Monti a reusit sa calmeze temporar pietele si sa adopte reforme fiscale, ale pensiilor si ale pietei muncii. Succesul sau a fost insa limitat. Masurile de austeritate au produs costuri sociale importante, economia a ramas slaba, iar sprijinul public pentru guvern s-a erodat. Cand Monti a incercat sa transforme capitalul tehnocratic intr-un proiect electoral, rezultatul a fost modest. Mario Draghi, fost presedinte al Bancii Centrale Europene, a condus Italia intre 2021 si 2022. El a beneficiat de o reputatie internationala exceptionala si de o coalitie larga, formata pentru gestionarea pandemiei si a fondurilor europene de redresare. Guvernul sau a fost perceput ca o garantie de stabilitate intr-o perioada dificila. Totusi, si Draghi a cazut atunci cand partidele din coalitie au retras sprijinul politic. Cazul Dragi este unul dintre cele mai clare exemple ca autoritatea tehnocratica nu poate inlocui matematica parlamentara. Grecia: tehnocratul ca administrator al austeritatii In Grecia, Lucas Papademos, fost vicepresedinte al Bancii Centrale Europene, a fost numit premier in 2011, intr-un moment critic al crizei datoriilor. Misiunea sa era sa asigure aplicarea acordului de bailout si sa evite intrarea tarii in incapacitate de plata. Papademos a obtinut adoptarea unor masuri cerute de creditorii internationali, dar acestea au inclus reduceri de cheltuieli, taieri salariale si reforme dure. Votul din Parlament a avut loc pe fondul unor proteste violente la Atena. Guvernarea tehnocrata a evitat haosul financiar imediat, dar nu a produs consens social; dimpotriva, a accelerat prabusirea partidelor traditionale si ascensiunea fortelor anti-sistem. Cehia si Tunisia: exemple de mandat limitat Exista si cazuri in care guvernele tehnocrate au fost considerate relativ reusite. In Cehia, Jan Fischer, fost sef al Biroului de Statistica, a condus intre 2009 si 2010 un guvern tehnocrat cu mandat limitat. Cabinetul sau a avut ca principal obiectiv administrarea tarii pana la alegeri, fara sa deschida reforme majore sau teme ideologice. Tocmai aceasta limitare a mandatului a contribuit la stabilitate. Un alt exemplu este Tunisia, unde Mehdi Jomaa a condus un guvern tehnocrat in 2014, dupa o criza politica severa. Guvernul sau a facut parte dintr-un acord mai larg intre partide si societatea civila, care a permis adoptarea unei noi Constitutii si organizarea de alegeri. Romania: precedentul Ciolos Romania are deja un precedent relevant. Dacian Ciolos a fost numit premier in noiembrie 2015, dupa demisia lui Victor Ponta, pe fondul protestelor declansate de tragedia de la Colectiv. Guvernul sau a fost prezentat drept unul tehnocrat, cu un mandat de aproximativ un an, pana la alegerile parlamentare din 2016. Cabinetul Ciolos a avut cateva zone in care a fost apreciat: transparenta administrativa, unele masuri in sanatate, fonduri europene si reforme punctuale. In acelasi timp, guvernul a fost dependent de un Parlament controlat de partide care nu ii apartineau. Mandatul scurt a limitat capacitatea de reforma. Dupa alegerile din 2016, puterea politica a revenit la partide, iar multe dintre directiile deschise de guvernul tehnocrat au fost incetinite sau abandonate de PSD-ul lui Liviu Dragnea. PSD si-a concentrat campania pe atacuri la premierul tehnocrat pe care in teorie il sprijinea indirect. De ce ideea unui premier tehnocrat este una proasta pentru Romania La prima vedere, ideea poate parea convenabila. Un premier fara carnet de partid, cu profil profesional solid, ar putea fi prezentat ca o solutie de calmare, mai ales intr-un moment in care partidele nu reusesc sa refaca o majoritate stabila. In realitate, pentru Romania de astazi, un premier tehnocrat ar avea un spatiu de manevra foarte limitat si risca sa devina mai degraba un paravan politic decat un instrument real de reforma. Problema centrala este deficitul. Romania se afla in continuare sub procedura de deficit excesiv a Uniunii Europene. In acest context, viitorul guvern nu va avea de administrat o perioada linistita, ci una in care sunt necesare masuri nepopulare: reducerea cheltuielilor, reforme administrative, corectarea dezechilibrelor bugetare si indeplinirea jaloanelor pentru fondurile europene. Tocmai aici apare limita unui premier tehnocrat. El ar putea propune reforme, dar nu le-ar putea impune singur. Orice masura fiscala, orice restructurare administrativa si orice reforma cu impact bugetar ar avea nevoie de voturi in Parlament. Partidele care l-ar instala ar putea, in acelasi timp, sa-i blocheze proiectele, sa le amane, sa le dilueze sau sa-l ameninte permanent cu o motiune de cenzura. Romania tocmai a vazut cat de rapid poate fi folosita o motiune de cenzura ca instrument de reglare politica. Guvernul Bolojan a fost demis pe 5 mai, dupa ce motiunea a strans 281 de voturi, peste pragul necesar de 233. Un premier tehnocrat ar intra, asadar, in functie cu o vulnerabilitate structurala: nu ar avea partid propriu, nu ar controla o majoritate si nu ar putea disciplina parlamentarii care ii dau votul de investitura. In loc sa fie un premier al reformelor, ar putea deveni un premier al compromisurilor minimale.