Cultura si divertisment

Muntii Himalaya s-au format in urma coliziunii dintre continentele asiatic si indian in urma cu aproximativ 50 de milioane de ani, cand fortele tectonice au comprimat Tibetul atat de puternic incat regiunea s-a deformat, iar suprafata sa s-a redus cu aproape 1.000 de kilometri. Placa tectonica indiana a alunecat in cele din urma sub placa eurasiatica, dubland grosimea scoartei terestre sub Himalaya si platoul tibetan din nord si contribuind la ridicarea acestora. Timp de un secol, teoria predominanta a fost ca aceasta dublare a crustei suporta singura greutatea Himalaya si a platoului tibetan. Cercetarile publicate in 1924 de geologul elvetian Emile Argand arata ca crustele indiana si asiatica sunt suprapuse una peste alta, intinzandu-se impreuna la o adancime de 70-80 km sub suprafata Pamantului. Dar aceasta teorie nu rezista unei analize amanuntite, spun acum cercetatorii, deoarece rocile din scoarta se topesc la o adancime de aproximativ 40 km din cauza temperaturilor extreme. "Daca ai o crusta de 70 km, atunci partea cea mai de jos devine ductila... devine ca iaurtul - si nu poti construi un munte deasupra iaurtului", a declarat pentru Live Science Pietro Sternai, profesor asociat de geofizica la Universitatea Milano-Bicocca din Italia si autorul principal al unui nou studiu care analizeaza geologia de sub Himalaya. Teoria veche ar fi eronata Dovezile sugereaza de mult timp ca teoria lui Arnand este eronata, dar ideea a doua cruste perfect suprapuse este atat de atragatoare incat majoritatea geologilor nu au pus-o la indoiala, a spus Sternai. Cu toate acestea, noul studiu releva ca exista o bucata de manta intre crustele asiatice si indiene. Acest lucru explica de ce Himalaya a crescut atat de mult si de ce ramane atat de inalta si astazi, au scris autorii in articolul publicat pe 26 august in revista Tectonics. Sternai si colegii sai au descoperit insertia mantalei prin simularea coliziunii dintre continentele asiatic si indian pe un computer. Modelul a aratat ca, pe masura ce placa indiana a alunecat sub placa eurasiatica si a inceput sa se lichefieze, bucati din ea s-au ridicat si s-au atasat nu de fundul crustei asiatice, ci de baza litosferei, care este stratul exterior rigid al planetei compus din crusta si manta superioara. Acest lucru este fundamental, a spus Sternai, deoarece inseamna ca exista un strat rigid de manta intre crustele suprapuse, care solidifica intreaga structura de sub Himalaya. C ele doua cruste ofera suficienta flotabilitate pentru a mentine regiunea ridicata, in timp ce materialul mantalei ofera rezistenta si rezistenta mecanica. "Aveti toate ingredientele necesare pentru a ridica topografia si a sustine greutatea Himalaya si a platoului tibetan", a spus el. Cercetatorii au comparat apoi rezultatele lor cu datele seismice si informatiile colectate direct din roci. "Sandvisul" mantalei din simulare s-a potrivit cu dovezile anterioare pe care teoria lui Arnand nu le putea explica, a declarat pentru Live Science Simone Pilia, coautor al studiului si profesor asistent de geostiinte la Universitatea King Fahd de Petrol si Minerale din Arabia Saudita. Dovezi solide Studiul prezinta dovezi solide pentru acest model, dar contrazicerea teoriei vechi de 100 de ani a lui Arnaud este controversata, deoarece a fost adoptata pe scara larga, a spus Pilia. "Cred ca autorii au dreptate cand spun ca acest lucru este controversat", a declarat Adam Smith, cercetator postdoctoral asociat in modelare numerica la Universitatea din Glasgow, Scotia, care nu a participat la studiu, pentru Live Science intr-un e-mail. "Toate lucrarile anterioare erau in general de acord ca tot materialul de sub Himalaya provenea din crusta". Dar rezultatele sunt totusi plauzibile si explica o serie de ciudatenii geologice din Himalaya, a spus Smith. "Autorii au efectuat numeroase simulari folosind grosimi diferite pentru toate straturile si se pare ca obtin intotdeauna aceasta portiune de manta intre crustele celor doua placi". Douwe van Hinsbergen, profesor de tectonica globala si paleogeografie la Universitatea Utrecht din Olanda, care nu a participat la studiu, nu este de acord ca rezultatele sunt controversate. "Este o descoperire noua interesanta si o interpretare eleganta", a declarat el pentru Live Science. "Daca un continent se impinge sub un alt continent, te-ai astepta la un sandvis format, de sus in jos, din scoarta si mantaua litosferei placii superioare (Tibet), urmata de scoarta placii inferioare (indiene)".