Cultura si divertisment

Ovidiu Miclea are 46 de ani si este unul dintre prea putinii fierari ai judetului Sibiu. Cat este ziua de lunga, bate fierul pana-i cald: "Este mare nevoie de scoabe, chei de imbinare, cuie, manere sau balamale de poarta pentru casele care se reabiliteaza pe Valea Hartibaciului. Am comenzi inclusiv de la "Ambulanta pentru monumente" sau de la diversi artisti", spune barbatul atent la bucata de metal ce-si schimba forma vazand cu ochii. In ziua vizitei, fierarul din Apos facea scoabe: "Sunt pentru imbinarea grinzilor. La final, le dau cu o ceara de albine si gata, nu mai ruginesc". Omul aproape ca s-a lipit de nicovala in urma cu 40 de ani, bunicul fiind cel care i-a pus ciocanul in mana. "Il chema Octavian, iar lumea-l stia de Mos Tovian. A fost fierarul din Ighisul Vechi si a muncit pana la 80 de ani. La inceput m-a invatat sa fac "opturile" de innodat lantul si tot felul de carlige. Eram fascinat de tot ceea ce stia sa faca". Din Ighisul Vechi, sat al comunei Barghis, Ovidiu Miclea a ajuns sa fie fierar la doar cativa kilometri distanta, in Apos, dupa ce a urmat o cale lunga, printre straini: "Am muncit in constructii, am fost si ingrijitor la cai, in Austria. M-am intors acasa, ca tot aici este mai bine". Fierarul nu este omul care sa se intinda la taifas Carbunele sfaraie sub suflul aerului impins de compresor, iar bucatile de fier sunt trase cu clestele din jar si puse pe o nicovala zdravana, cocotata pe un trunchi de stejar noduros. Fiecare lovitura a ciocanului face ca fierul sa scuipe scantei pe podea, iar locul sa rasune a toaca metalica. Este un ritual precis, in care fiecare lucru are locul si sensul sau. "Acesta este clestele lui Mos Tovian. Mai am de la el cate unelte", spune mesterul cuprinzand in palmele batatorite farama de mostenire. Pana la urma, precum meseria-i bratara de aur, asa si dragostea pentru fierul incins a fost cel mai de pret lucru pe care batranul fierar l-a putut lasa nepotului sau. "Eu am o fata de 18 ani. Este eleva la Liceul de Arte din Sibiu, ii place mult sa picteze. Ea nu ma va mosteni ca meserie, dar sper sa am nepoti pe care sa-i invat", mai mult murmura omul vazandu-si de treaba. Fieraria din Apos a ajuns sa pastreze viu mestesugul de pe Valea Hartibaciului si datorita banilor europeni "Am avut un proiect de dotare de vreo 50.000 euro. M-a ajutat foarte mult domnul Mihai Barbu, caruia ii multumesc", spune fierarul care are o colaborare continua cu proprietarul hergheliei "Villa Abattis" din localitate. Un ciocan pneumatic, o masina de gaurit cu coloana sau un aparat de sudura se afla printre noile dotari ale fierariei, utilaje care l-ar fi facut sa paleasca de invidie pe Mos Tovian, care toata viata a imblanzit fierul doar cu forta propriilor brate si priceperea mintii. Pe Ovidiu Miclea l-am lasat cufundat in munca in care crede aproape cu sfintenie. Stie ca pe el se bizuiesc constructori, arhitecti, artisti si mai toata suflarea din acea parte a Vaii Hartibaciului. Clinchetul sacadat, ca de clopot al nicovalei, se preumbla prin tot locul, iar timpul sta in loc, vrand parca sa crute tot si toate. Pe peretele cladirii sta scris Fieraria Albastra, culoare in care a fost zugravita intreaga casa, imprumutata parca din seninul cerului. Inauntru trudeste Ovidiu Miclea, fierar in satul Apos din judetul Sibiu.