Cultura si divertisment

"La Disparition" (Disparitia), roman aparut in 1969, l-a si facut celebru pe autorul sau, George Perec. Are 300 de pagini, deci nu e chiar de gluma, iar Perec a facut aici un exercitiu ce ar putea sa para o glumita de intelectual: un roman fara vocala "e", cea mai folosita vocala din franceza? Da, si mai important decat aceasta performanta tehnica este motivul pentru care Perec a ales sa faca asta. "La Disparition" este o lipograma - un text scris cu excluderea deliberata a unei litere. "E"-ul lipsa - lipsa mamei In cazul lui Perec, eliminarea "e"-ului e cu atat mai fascinanta, cu cat aceasta vocala e de baza in limba franceza. Romanul este o poveste detectivistiva ciudata, in care personajele dispar, sunt cautate, se pierd, fara ca vreodata sa fie numita explicit cauza. De-a lungul timpului, criticii literari au incercat sa identifice semnificatia eliminarii acestei vocale si, la un moment dat, au izbandit: "e"-ul lipsa trimite la o lipsa si mai mare: mama scriitorului. Deportata la Auschwitz si ucisa acolo, in timpul Holocaustului, in timp ce tatal sau a fost ucis in front, in timpul Celui De-al Doilea Razboi Mondial. Copilaria - lipsa si razboi Iata, bunaoara, cum aceasta lipsa capata contur si sens, caci "e"-ul nu exista, dar e peste tot, e durerea surda, implacabila, cu care nu ai alta solutie decat sa faci pace. Georges Perec s-a nascut la Paris, in 1936, intr-o familie de evrei polonezi. Copilaria lui? Pierdere, lipsa, razboi, tacere - scheletul moral pe care-si va zidi scriitura. Aceste experiente revin obsesiv in scrisul lui Perec. Chiar si atunci cand vorbeste despre experiente banale. Limitarea nu sugruma, ci potenteaza Perec a fost membru al grupului Oulipo (Ouvroir de literature potentielle - Atelier de literatura potentiala) - o comunitate de scriitori si matematicieni interesati de constrangeri formale: texte scrise dupa reguli stricte, formule, scheme, jocuri. Ideea centrala a grupului era ca limitarea nu sugruma creativitatea, ci o potenteaza. Prin urmare, romanul lui Perec nu e doar un capriciu si nici o expunere vanitoasa de tehnica buna, ci filosofie literara. Insa, desigur ca a-l reduce pe Perec la statutul de "scriitor al romanului fara "e" ar fi mai mult decat nedrept. Pasionat de inventare Pasiunile lui pentru obiectele mici, aparent nesemnificative (apartamente, liste, obiceiuri, ritualuri, gesturi repetitive) documenteaza banalul ca o constanta a vietii (in "Les Choses" a scris despre obsesia pentru consum a unui cuplu tanar, iar in "Je me Souviens" (Imi amintesc) - a adunat sute de fragmente de memorie personala si colectiva si nu le-a dat forma, le-a lasat asa, pur si simplu - a fost un pasionat de inventare si tipologii). Spectaculozitatea lui Perec consta tocmai in aceea ca nu cauta cu lumanarea. Intr-o lume a algoritmilor, a regulilor de tot felul, a constrangerilor si a corectitudinii politice, sensul se poate construi tocmai astfel: din lipsa. Lipsa da structura, nu harababura Caci asa cum romanul lui Perec capata forta tocmai din lipsa, tot astfel si aceasta lume isi poate recolta forta tocmai din lipsa si constrangere. Este o lectie pe care ne-o transmite Perec in felul lui si de la care am putea sa pornim in propria noastra incursiune spre noi insine. Lipsa nu distruge, ci construieste. Prin asta, Perec ramane la fel de surprinzator de actual. Intr-o lume a zgomotului, lipsa da structura, nu harababura. Perec avea doar 45 de ani cand a murit, dar a lasat in urma o opera dificil de incadrat, dar usor de recunoscut: texte ce par jocuri, jocuri ce ascund rani. Dupa Perec ramane ideea: tacerea spune mai mult decat cuvantul.