Cultura si divertisment

Un nou studiu realizat de cercetatori de la Universitatea din Kyoto analizeaza o regiune specifica din gena receptorului de androgeni a pisicilor, pentru a intelege cum influenteaza aceasta comportamentele vocale, precum torsul si mieunatul. Studiul s-a bazat pe observatii facute asupra unor pisici metise, sterilizate, care traiesc in gospodarii obisnuite. Rezultatele arata ca pisicile cu o versiune scurta a unei secvente ADN repetitive din aceasta gena torc mai des decat cele cu versiuni lungi. Diferentele dintre masculi si femele in exprimarea genetica In plus, masculii cu aceste variante scurte au fost mai vocali in interactiunile cu oamenii, sugerand o tendinta crescuta de a cere atentie sau hrana. In contrast, femelele cu aceeasi varianta genetica au manifestat niveluri mai mari de agresivitate fata de persoane necunoscute. Aceasta distributie diferita in functie de sex sugereaza ca regiunea genetica studiata are influente distincte: la masculi, asupra comunicarii, iar la femele, asupra comportamentului defensiv. De asemenea, cercetatorii au remarcat ca versiunile mai lungi ale genei apar mai frecvent la pisicile de rasa pura, in timp ce variantele scurte predomina la pisicile fara pedigree. Comparand aceste date cu informatii genetice despre specii inrudite - precum leopardul - cercetatorii au constatat ca doar pisicile domestice prezinta aceste repetitii genetice mai lungi, un posibil rezultat al domesticirii si selectiei pentru trasaturi mai blande. Mai mult decat mieunat Studiul subliniaza potentialul geneticii de a explica diferentele comportamentale dintre pisici, oferind astfel instrumente utile pentru stapani, medici veterinari si adaposturi de animale. Intelegerea tiparelor genetice poate ajuta la recunoasterea nevoilor pisicilor, mai ales a celor mai tacute, care pot semnala disconfort prin alte mijloace decat vocalizarea. Cercetatorii subliniaza ca aceasta este doar o parte a povestii: comportamentul pisicilor este influentat de un ansamblu complex de gene, hormoni si factori de mediu. Alte gene, precum cele ale receptorilor de oxitocina si vasopresina, sunt de asemenea relevante si pot completa tabloul personalitatii feline. Lucrarea, publicata in revista PLOS ONE, isi propune sa aprofundeze intelegerea relatiei dintre oameni si pisici, dar si sa contribuie la conservarea rudelor salbatice ale acestora, oferind o baza genetica pentru imbunatatirea ingrijirii si adaptarii lor in diverse medii.