Externe

In perioada premergatoare Jocurilor Olimpice de Iarna din acest an, dar si dupa inceperea competitiei, a izbucnit un scandal: potrivit unor acuzatii, unii saritori cu schiurile ar fi marit artificial zona inghinala, fie prin injectarea organelor genitale cu substante care provoaca umflare, fie prin introducerea de materiale in lenjerie pentru a crea un volum mai mare, scrie Scientificamerican.com. Motivul aparent: modificarea masuratorilor costumului, combinezoanele pentru sarituri fiind croite extrem de precis dupa corpul sportivilor, si, potrivit relatarilor, obtinerea unui avantaj in concurs. Acuzatiile, relatate initial de un trust media german si ulterior supranumite "Penisgate", au atras atentia publicului online, dar si a Agentiei Mondiale Antidoping, desi niciun sportiv nu a fost nominalizat. Totusi, cazul ridica o intrebare stiintifica importanta: cum poate o usoara crestere a suprafetei costumului unui saritor sa influenteze distanta sariturii? Sa incepem cu zona inghinala. Conform regulilor Federatiei Internationale de Schi si Snowboard, organismul care reglementeaza sariturile cu schiurile, inaltimea zonei inghinale a costumului este masurata cu laser. Teoretic, daca aceasta zona este temporar putin mai mare, sportivul ar putea primi un costum ceva mai larg decat in mod normal. Materialul suplimentar ar putea prelungi chiar si minimal saritura, oferind mai multa portanta in aer, asemanator membranei unui veverite zburatoare, si implicit o distanta mai mare. Intr-un sport decis adesea la diferente de cativa centimetri, orice fractiune suplimentara de timp petrecuta in aer poate face diferenta dintre aur si argint. "Are un impact urias" Asa explica Lasse Ottesen, in prezent director de cursa pentru combinata nordica in cadrul Federatiei Internationale de Schi si Snowboard si fost saritor olimpic. El a spus ca cercetarile realizate in anii 2000 au aratat ca un centimetru suplimentar de material in zona inghinala ar putea creste lungimea sariturii cu pana la patru metri. Iar potrivit unui studiu mai recent, acceptat pentru publicare in revista Frontiers in Sports and Active Living, oamenii de stiinta au constatat ca adaugarea unui centimetru la circumferinta totala a costumului ar putea prelungi saritura cu 3,2 metri. Sportivii, antrenorii si oficialii cunosc acest lucru. In ianuarie, inainte ca "Penisgate" sa devina viral, mai multi oficiali ai echipei de sarituri cu schiurile din Norvegia au fost suspendati temporar din competitii dupa ce s-a descoperit ca modificasera costumele sportivilor prin cusaturi suplimentare in zona inghinala la Campionatele Mondiale Nordice de anul trecut. Incidentul a depasit orice s-a mai vazut pana acum, spune Ottesen, adaugand ca Federatia lucreaza la rafinarea regulamentelor pentru a se asigura ca toti sportivii sunt masurati corect. Nu doar marimea constumului conteaza Totusi, marimea costumului nu este singurul factor care influenteaza lungimea sariturii. Amy Pope, lector principal in fizica si astronomie la Universitatea Clemson, explica faptul ca distanta parcursa de un saritor este, in ultima instanta, rezultatul legilor fizicii. Pentru a se pregati de saritura, sportivii coboara pe rampe cu santuri de gheata sapate in zapada. In timpul coborarii, ei incearca sa minimizeze rezistenta aerului si frecarea schiurilor pentru a-si creste viteza. La baza rampei ating aproximativ 60 de mile pe ora si se confrunta cu un zid puternic de rezistenta a aerului, comparabil cu senzatia de a scoate mana pe geamul unei masini care ruleaza cu viteza mare pe autostrada. Exact asta simt sportivii, spune ea. Apoi urmeaza desprinderea. Daca saritorul ar evolua in vid, traiectoria ar fi parabolica, cu un unghi ideal de lansare de 45 de grade, explica Philip Langill, profesor asociat in departamentul de fizica al Universitatii din Calgary. Cu un grad mai mult sau mai putin, distanta nu ar mai fi maxima. Pozitia corpului maximizeaza portanta Desigur, nimeni nu sare in vid la Jocurile Olimpice de Iarna. In schimb, sportivii folosesc aerul din jur pentru a ramane mai mult timp in zbor. Isi pozitioneaza corpul astfel incat sa maximizeze portanta, sa reduca rezistenta si sa contracareze forta gravitationala. Aici intervine stilul in forma de "V", cea mai mare revolutie din sariturile cu schiurile din ultimele trei decenii, potrivit lui Ottesen. La inceputul anilor 1980, sportivii isi tineau adesea schiurile paralele in aer. Insa in anii 1990 au inceput sa zboare cu schiurile in forma de "V", crescand suprafata si portanta. Dintr-odata, sariturile au devenit mult mai lungi, dar si cazaturile mai frecvente, spune el. Se gandesc sportivii la toata aceasta fizica? Uneori, cel putin la antrenamente, isi aminteste Ottesen, cand era mai atent la fortele care actionau asupra corpului sau. In timpul competitiei insa, memoria musculara preia controlul. "Nu te gandesti deloc la toate acestea. Corpul si mintea fac pur si simplu ceea ce au exersat."