Cultura si divertisment

O analiza a ADN-ului a 131 de schelete vechi din Catalhoyuk, un proto-oras de acum 9.000 de ani din Turcia, dezvaluie ca aceasta societate agricola timpurie era structurata in jurul descendentei materne, scrie Live Science. Descoperirile, publicate recent in revista Science, ofera primele dovezi genetice ale unui sistem social centrat pe femei intr-o comunitate agricola, producatoare de hrana. Legaturi materne Situat in sudul Turciei centrale, situl arheologic Catalhoyuk a fost construit in jurul anului 7100 i.Hr. si a fost locuit timp de aproape 1.000 de ani. Asezarea impresionanta se intinde pe aproximativ 13 hectare si este cunoscuta pentru casele sale care aveau intrarea prin acoperis, inmormantarile realizate sub podelele locuintelor si simbolismul elaborat, inclusiv picturi murale colorate si o varietate de figurine feminine. Scheletele ingropate sub locuintele din Catalhoyuk arata ca familiile nucleare si extinse imparteau spatii de inmormantare, insa cu o particularitate: cercetatorii au identificat conexiuni intergenerationale stranse prin filiatia materna, sugerand o organizare matriliniara a gospodariilor. Daruri funerare si indicii despre sexul biologic Pentru a intelege mai profund organizarea sociala, un nou studiu realizat de o echipa care i-a inclus atat pe Somel, cat si pe Hodder, a analizat ADN-ul a 131 de schelete datate intre 7100 si 5800 i.Hr., toate ingropate sub podelele caselor. Cercetatorii au stabilit conexiuni intre 109 indivizi din 31 de cladiri si au descoperit ca rudele de gradul I (parinti, copii si frati) erau ingropate impreuna in aceeasi locuinta, in timp ce rudele de gradul II si III erau adesea inhumate in cladiri apropiate. Acest tipar sugereaza ca gospodariile din Catalhoyuk erau organizate in jurul familiilor nucleare sau extinse. Cercetarea a evidentiat si un aspect inedit. Mai multe obiecte funerare erau depuse in mormintele fetitelor decat in cele ale baietilor. ADN-ul a permis identificarea sexului biologic al copiilor prea mici pentru a putea fi determinati prin structura osoasa. Regandirea patriarhatului in preistorie In anii 1960, arheologul James Mellaart a fost primul care a excavat situl si a interpretat prezenta numeroaselor figurine feminine ca dovada a unei societati matriarhale care venera o "zeita mama", posibil un cult agrar menit sa asigure recolte bogate dupa tranzitia de la vanatoare la agricultura cerealiera. In anii '90, arheologul Ian Hodder de la Universitatea Stanford a reluat cercetarile si a propus o perspectiva diferita, ca societatea din Catalhoyuk era in mare parte egalitara, fara diferente sociale sau economice semnificative intre barbati si femei. Desi primele interpretari sugerau egalitate de gen sau chiar matriarhat, aceasta cercetare ofera dovezi genetice solide despre o societate organizata in jurul femeilor. Cazul Catalhoyuk pune sub semnul intrebarii ipotezele vechi si invita la o reevaluare a dinamicii de gen in comunitatile preistorice din Europa si Orientul Apropiat. Aceasta descoperire nu doar ca schimba modul in care privim rolurile de gen din antichitate, dar deschide si noi intrebari despre momentul, modul si motivele pentru care sistemele patriarhale au devenit dominante in epocile neolitice ulterioare.