Cultura si divertisment

Un nou studiu publicat in revista "Frontiers in Ecology and Evolution", citat de Science Daily, exploreaza aceasta intrebare prin examinarea comportamentului de cuibarit al oviraptorilor si a modelelor de eclozare. Cercetatorii au combinat simulari de transfer de caldura cu experimente fizice pentru a intelege mai bine modul in care acesti dinozauri isi incubau ouale. De asemenea, au comparat descoperirile cu incubarea pasarilor moderne. Pentru a face acest lucru, au construit un model in marime naturala al unui oviraptor si un cuib realist pentru a testa modul in care caldura se deplasa prin oua. Reconstituirea unui cuib de oviraptor Modelul s-a bazat pe Heyuannia huangi, o specie de oviraptor care a trait intre 70 si 66 de milioane de ani in urma pe teritoriul actual al Chinei. Acest dinozaur avea o lungime de aproximativ 1,5 metri si cantarea in jur de 20 kg. El isi construia cuiburi semi-deschise, dispuse in mai multe inele de oua. Pentru a recrea animalul, cercetatorii au construit trunchiul folosind spuma de polistiren si un cadru de lemn, apoi au adaugat bumbac, hartie cu bule si tesatura pentru a imita tesuturile moi. Ouale au fost realizate din rasina de turnare. In cadrul experimentelor, doua cuiburi au fost aranjate in inele duble pentru a corespunde dovezilor fosile. Caldura, designul cuibului si tiparele de eclozare Echipa a testat modul in care atat prezenta adultului, cat si conditiile de mediu au afectat temperaturile oualor si rezultatele eclozarii. In conditii mai reci, cand era prezent un adult care clocea, temperaturile in inelul exterior al oualor variau cu pana la 6 C. Astfel de diferente ar putea duce la eclozarea asincrona, in care ouale din acelasi cuib eclozeaza in momente diferite. In medii mai calde, aceasta variatie a scazut la aproximativ 0,6 C. Acest lucru sugereaza ca, in climatele mai calde, lumina soarelui ar fi putut contribui la uniformizarea temperaturilor si ar fi influentat modelele de eclozare. Eficienta incubatiei la dinozauri vs. pasari Cercetatorii au comparat, de asemenea, incubatia la oviraptor cu cea a pasarilor moderne. Majoritatea pasarilor se bazeaza pe incubarea prin contact termoregulator (TCI), in care adultii stau direct pe ouale lor si le furnizeaza caldura. Pentru ca TCI sa functioneze, adultul trebuie sa atinga toate ouale, sa actioneze ca sursa principala de caldura si sa mentina temperaturile constante. Oviraptorii probabil nu puteau indeplini aceste conditii. Dispunerea oualor lor in forma de inel insemna ca adultul nu putea mentine contactul cu fiecare ou in acelasi timp. In schimb, acesti dinozauri si caldura mediului au actionat probabil impreuna, facandu-i co-incubatori. Desi aceasta metoda era mai putin eficienta decat cea a pasarilor moderne, este posibil sa fi fost potrivita stilului lor de cuibarit, care pare sa fi trecut de la cuiburi ingropate la cuiburi semi-deschise. Cercetatorii avertizeaza ca rezultatele lor se bazeaza pe un cuib reconstruit si pe conditii de mediu moderne, care difera de cele din Cretacicul tarziu. Aceste diferente ar putea influenta concluziile. Ei observa, de asemenea, ca oviraptorii aveau probabil perioade de incubatie mai lungi decat pasarile moderne.