Zf 24

Companiile private sunt mai productive. Prezenta capitalului strain conteaza.

Diferentele de productivitate dintre firmele din Romania nu sunt determinate doar de dimensiune, asa cum s-ar fi putut intelege din primul articol al acestei serii , ci si de natura capitalului .

Proprietatea companiei (daca este privata sau de stat, daca are capital majoritar autohton sau strain) influenteaza eficienta cu care sunt utilizate resursele - spuneti-i productivitate - dupa cum arata raportul dintre cifra de afaceri generata anual si numarul de salariati:

Firmele private cu capital strain sunt cele mai productive. Un angajat intr-o companie cu capital majoritar strain genereaza, in medie, aproape dublu fata de unul dintr-o firma privata romaneasca si de peste 2,5 ori mai mult decat unul dintr-o companie de stat (iar asta in conditiile in care multe companii de stat opereaza monopoluri). Aceasta diferenta nu este intamplatoare. Capitalul strain aduce cele mai bune practici manageriale, tehnologii moderne, acces la piete globale si o disciplina operationala superioara.

De asemenea, majoritatea firmelor cu capital strain sunt si de dimensiuni mai mari, ceea ce le permite sa beneficieze de efectele economiilor de scara, de investitii constante in eficientizare si de acces mai facil la finantare. Pe langa resursele de capital, aceste companii tind sa atraga si forta de munca inalt calificata, ulterior investind puternic in training si dezvoltarea profesionala a angajatilor. Pe de alta parte, majoritatea firmelor autohtone sunt micro sau mici, opereaza cu resurse limitate si intampina dificultati in a gasi/retine personal cu inalta calificare, atat din cauza ofertei limitate, cat si a capacitatii financiare reduse de a oferi salarii la nivelul companiilor cu capital strain.

Exista insa o divergenta: salariile in companiile de stat sunt comparabile cu cele din multinationale si mai ridicate decat in firmele private autohtone, desi productivitatea este sensibil mai redusa. Asadar un angajat dintr-o firma straina produce de 2,5 ori mai mult decat unul dintr-o firma de stat, in timp ce salariile lor sunt aproape egale. Salariile mari din sectorul de stat pot crea presiune pe piata muncii (prin ceea ce economistii numesc efect de demonstratie), obligand firmele private autohtone sa concureze cu un angajator care nu depinde neaparat de eficienta.

In ansamblu, sectorul privat depaseste clar companiile de stat la capitolul productivitate . Chiar si atunci cand analizam doar firmele private autohtone, media productivitatii este cu mult peste cea a companiilor de stat. Desi multe firme de stat sunt mari ca numar de angajati (aproximativ 240.000 de salariati in 1.200 de firme, in medie 200 de salariati la o companie de stat), acest lucru nu se traduce automat intr-o productivitate ridicata . Am aratat in sectiunea precedenta ca, in general, dimensiunea companiilor este corelata cu productivitatea. Companiile de stat sunt exceptia: cand vine vorba de acestea, marimea in sine nu garanteaza productivitatea ridicata.

Privind datele, o alta anomalie care iese in evidenta este productivitatea scazuta a companiilor de stat combinata cu profituri mari. Explicatia sta in pozitia strategica a unor companii-cheie din portofoliul statului. Multe dintre ele opereaza in domenii monopoliste sau cu acces privilegiat la anumite resurse naturale. In aceste cazuri, profitabilitatea nu vine din eficienta operationala, ci din pozitia dominanta pe piata.

Perspectiva este obturata de faptul ca o parte consistenta a rezultatului net al sectorului de stat este generata de un singur gigant, care concentreaza peste 40% din profitul total al companiilor publice. Fara acesta, poza ar fi alta. Un asemenea "outlier" creeaza iluzia unei performante solide a intregului sector, desi, in realitate, multe dintre companiile de stat opereaza pe pierdere. O buna parte din profitul raportat de companiile de stat nu se traduce in investitii pentru cresterea eficientei, ci este redirectionat sub forma de dividende catre bugetul de stat, deci pentru finantarea cheltuielilor curente ale statului.

Este probabil ca lipsa competitiei directe, rigiditatea administrativa si ineficientele operationale afecteaza performanta companiilor de stat. In multe cazuri, aceste firme functioneaza fara presiunea de a optimiza costurile sau de a creste eficienta. In contrast, firmele cu capital strain opereaza in medii puternic concurentiale si complexe, sunt conectate la lanturi de productie globale, folosesc tehnologii moderne si zilnic infrunta cel mai greu de multumit client: piata.

Astfel, in cazul companiilor de stat, cresterea transparentei si profesionalizarea managementului sunt pasi imperios necesari. Listarea la bursa (cum s-a intamplat cu Hidroelectrica) este un model de urmat pentru ca ofera companiei acces la capital si o pune sub disciplina si scrutinizarea pietei si a actionarilor. Exista chiar un jalon in PNRR ce vizeaza reformarea guvernantei acestor companii, ceea ce ar putea aduce imbunatatiri evidente.

Concluzia este ca diferentele de productivitate nu sunt intamplatoare. Firmele cu capital majoritar strain performeaza mai bine, pentru ca sunt mai bine integrate intr-un sistem care recompenseaza eficienta, inovatia si competitivitatea.

Asta nu inseamna ca nu exista oportunitati pentru companiile autohtone, ecartul putand fi recuperat prin investitii, adoptarea tehnologiilor moderne, digitalizare si integrarea in pietele globale . In cele din urma, diferenta nu o face nationalitatea capitalului, ci eficienta cu care este pus la lucru. Nu cred sa existe obstacole de netrecut pentru companiile autohtone. Capitalul curge acolo unde este cel mai bine pus la treaba.

Sa iti iubesti tara inseamna sa iti doresti sa fie prospera. Nu exista prosperitate in izolationism sau autarhie. Suveranismul fara liberalism nu poate aduce decat regres, cei peste 1,1 milioane de romani ce lucreaza in multinationale ar trebui sa stie mai bine. Pentru prosperitate este nevoie de eficienta, productivitate, cooperare internationala si integrare in pietele europene si globale, capital si munca. Companiile cu capital privat (autohton si strain) fac Romania mai prospera.

Nota: Analiza de fata se bazeaza pe datele oficiale pentru anul 2023 si urmareste productivitatea muncii in Romania printr-un indicator simplu, dar, cred eu, relevant: cifra de afaceri per salariat (CA/salariat) . Acest raport reflecta valoarea economica generata, in medie, de fiecare angajat intr-o companie activa, oferind o imagine de ansamblu asupra eficientei diferitelor tipuri de firme. Iar diferentele sunt mari si greu de ignorat.

Pentru a asigura o comparatie relevanta, au fost incluse doar companiile care au realizat cifra de afaceri nenula , excluzand firmele inactive sau cele care nu au raportat venituri. De asemenea, nu sunt incluse PFA-urile, sau alte forme similare de organizare, nici lucratorii din administratia publica sau cei care muncesc pentru companii straine in afara tarii.

In analiza am inclus si costurile salariale, care reflecta efortul total al companiilor pentru remunerarea angajatilor, incluzand salariile brute, tichetele, primele si alte beneficii, raportate la numarul de salariati.

Desigur, fiecare firma este diferita, iar media ascunde variatii ample intre sectoare si companii individuale. Stim exemplul lui Moisil, stim ca media ascunde multe, dar scopul acestei analize este sa ofere o perspectiva generala asupra modului in care diferite tipuri de companii contribuie la bunastarea societatii.

Un alt detaliu relevant este ca, din totalul firmelor din Romania, aproximativ 170.000 de companii au declarat cifra de afaceri 0. Analiza de fata se concentreaza strict pe companiile care au generat venituri in 2023 si se bazeaza pe cifrele oficiale declarate catre autoritatea fiscala, fara a include eventuala economie gri.

Cristian I. Popa, CFA este membru al Consiliului de administratie al BNR. Opinia prezenta ii apartine autorului si nu reprezinta pozitia Bancii Nationale a Romaniei.

Vedeti aici primul articol din serie