Cultura si divertisment

Un rezultat considerat "normal" la una dintre cele mai folosite masuratori ale functiei inimii nu exclude automat insuficienta cardiaca, avertizeaza expertii internationali care au revizuit definitia acestei boli. Noua definitie universala a insuficientei cardiace a fost elaborata de experti ai American Heart Association, American College of Cardiology, European Society of Cardiology si World Heart Federation, impreuna cu alte organizatii medicale din Statele Unite, Europa si Japonia. 55 de milioane de persoane afectate Documentul actualizat, publicat in revista Circulation, urmareste sa ofere un limbaj comun pentru definirea si clasificarea insuficientei cardiace la nivel international. Insuficienta cardiaca apare atunci cand o modificare structurala sau functionala impiedica inima sa pompeze sau sa primeasca sangele in mod corespunzator. Boala afecteaza la nivel mondial peste 55 de milioane de persoane si reprezinta una dintre principalele cauze de spitalizare. Un rezultat "normal" nu exclude intotdeauna boala Una dintre principalele modificari aduse de noul consens priveste modul in care medicii interpreteaza fractia de ejectie. Aceasta reprezinta procentul din sangele aflat intr-un ventricul pe care inima il elimina la fiecare contractie. In special fractia de ejectie a ventriculului stang este folosita de decenii pentru evaluarea functiei cardiace si pentru clasificarea pacientilor cu insuficienta cardiaca. Expertii atrag insa atentia ca valoarea acestui parametru nu trebuie interpretata izolat. O fractie de ejectie aflata peste un anumit prag nu exclude automat insuficienta cardiaca, iar diagnosticul nu ar trebui stabilit sau respins doar pe baza unei singure valori. Fractia de ejectie poate varia Dr. Mary Norine Walsh, cardiolog si co-presedinte al grupului care a elaborat documentul, a explicat ca expertii recomanda renuntarea la interpretarea excesiv de rigida a valorilor fractiei de ejectie. Autorii noului consens subliniaza ca pragurile folosite in prima definitie universala, publicata in 2021, au fost stabilite in mod conventional. In plus, fractia de ejectie poate varia in functie de factori precum varsta, sexul si originea etnica. Prin urmare, o valoare considerata normala pentru o anumita persoana nu are neaparat aceeasi semnificatie clinica in toate situatiile. Medicii vor sa afle si de ce s-a imbolnavit inima Noua clasificare propune o schimbare mai ampla: insuficienta cardiaca nu ar trebui descrisa doar prin cat de bine pompeaza inima, ci si prin cauza care a dus la aparitia bolii si prin modul in care aceasta evolueaza. Expertii propun astfel 18 categorii de cauze, in locul unor clasificari mai generale utilizate anterior. Printre cauzele luate in considerare se numara: ingustarea sau blocarea arterelor coronare hipertensiunea arteriala bolile valvelor inimii tulburarile de ritm cardiac infectiile si inflamatiile bolile ereditare afectiunile metabolice si nutritionale sarcina stresul extrem anumite tratamente impotriva cancerului Importanta acestor cauze poate varia de la o regiune la alta, iar unele dintre ele pot fi trecute cu vederea atunci cand clasificarea este prea generala, noteaza specialistii. Identificarea cauzei poate fi importanta deoarece, in unele situatii, aceasta poate deschide posibilitati pentru preventie, tratament si chiar remisia bolii. Pentru stabilirea diagnosticului pot fi luate in calcul mai multe tipuri de informatii, inclusiv investigatii imagistice, analize de sange si, in anumite cazuri, teste genetice. Insuficienta cardiaca se poate ameliora O alta schimbare importanta este modul in care este privita evolutia bolii. Noua definitie descrie insuficienta cardiaca drept o afectiune care se poate modifica in timp. Starea unui pacient se poate agrava, dar poate exista si o perioada de ameliorare sau chiar de remisie, indiferent de categoria in care se incadreaza fractia de ejectie. Astfel, clasificarea nu ar trebui sa fie privita ca o eticheta permanenta aplicata pacientului in momentul diagnosticului. Preventia ar putea incepe inaintea diagnosticului Expertii acorda o atentie mai mare si factorilor de risc. O analiza citata in noul document arata ca aproape 85% dintre persoanele diagnosticate ulterior cu insuficienta cardiaca aveau inregistrat cel putin un factor de risc potential tratabil sau modificabil in cei cinci ani anteriori diagnosticului. Autorii considera ca aceasta informatie ar putea ajuta la identificarea mai timpurie a persoanelor aflate la risc si la interventia inainte ca boala sa ajunga intr-un stadiu avansat. Noua definitie nu este insa un ghid medical si nu stabileste singura tratamentul pacientilor. Este un document de consens, menit sa ofere un sistem comun pentru definirea insuficientei cardiace, identificarea cauzelor si descrierea evolutiei bolii. Viitoarele recomandari clinice urmeaza sa fie dezvoltate pornind de la aceasta definitie actualizata. Scopul final al expertilor este ca insuficienta cardiaca sa nu mai fie descrisa doar printr-o singura cifra obtinuta la un test, ci printr-o evaluare mai completa a pacientului: cum functioneaza inima, de ce a aparut problema si cum se schimba aceasta in timp.