Externe

In Corpus Christi - oras-port de pe coasta Golfului Mexic, cu aproximativ 317.000 de locuitori si un rol esential in rafinarea si exportul de petrol - rezervele de apa au ajuns la cele mai scazute niveluri inregistrate vreodata, dupa aproape sapte ani de seceta. Potrivit Associated Press, orasul nu risca sa ramana complet fara apa, insa fara ploi consistente sau noi surse, autoritatile avertizeaza ca vor fi necesare restrictii severe, inclusiv pentru industrie. Fara apa, industria se opreste Miza reala nu este consumul casnic, ci industria. Rafinariile si combinatele petrochimice folosesc cantitati uriase de apa pentru racirea instalatiilor si procesele tehnologice. "Cand opresti apa de racire pentru majoritatea acestor industrii, ele pur si simplu trebuie sa se inchida. Nu exista alta solutie", a declarat Don Roach, fost responsabil intr-un district regional care furnizeaza apa inclusiv marilor clienti industriali. Un alt specialist avertizeaza ca impactul ar fi major: "Ar fi un dezastru incredibil". Zona produce combustibili, otel si alte bunuri esentiale pentru economia americana si exporta la nivel global. O eventuala reducere a activitatii ar putea influenta inclusiv preturile la benzina. Cand poate aparea criza Autoritatile din Corpus Christi spun ca orasul ar putea intra in stare de urgenta de apa atunci cand mai are aproximativ 180 de zile pana cand cererea depaseste oferta. Scenariile analizate indica faptul ca acest moment ar putea veni cel mai devreme in luna mai, cel mai tarziu in octombrie, sau ar putea fi evitat, daca situatia se imbunatateste. In prezent, orasul este deja in faza a treia de restrictii, ceea ce inseamna limitarea severa a utilizarii apei in exterior. "Speram sa nu ajungem acolo, dar nu ne bazam pe speranta", a declarat Peter Zanoni, administratorul orasului. Probleme vechi, ignorate Specialistii spun ca problema nu este doar seceta, ci si lipsa investitiilor la timp in infrastructura. "Nu am tinut pasul cu alimentarea si infrastructura de apa asa cum ar fi trebuit. Este o problema acumulata in decenii", a recunoscut Zanoni. Dupa seceta din anii 2010, orasul a extins o conducta pentru a aduce apa din Colorado River si a incurajat reducerea consumului. Ulterior, utilizarea apei chiar a scazut. Insa, in acelasi timp, autoritatile au atras noi clienti industriali, inclusiv o uzina petrochimica si o otelarie, crescand presiunea asupra resurselor. Solutii intarziate si riscante Autoritatile incearca acum sa recupereze timpul pierdut. Orasul a inceput sa foloseasca milioane de galoane de apa subterana si incearca sa acceseze si mai mult. Un proiect major, Evangeline Groundwater Project, ar putea aduce apa din zeci de puturi printr-o conducta, dar are nevoie de aprobari si nu va fi gata imediat. Noile surse vin insa cu probleme: apa poate fi de calitate mai slaba, iar folosirea excesiva ar putea goli rezervele subterane. In paralel, un proiect de desalinizare a apei de mare - propus inca din 2016 - a fost blocat din cauza costurilor estimate la pana la 1,3 miliarde de dolari si a impactului asupra mediului. "Daca s-ar fi mers mai departe atunci, acum am fi avut deja aceasta uzina functionala", spun specialstii. Tensiuni intre populatie si industrie Situatia a generat nemultumiri in randul locuitorilor, care se tem ca restrictiile si scumpirile vor afecta mai ales populatia. In acelasi timp, industria consuma pana la 60% din apa orasului. Sistemul actual permite companiilor mari sa plateasca taxe pentru a evita penalitati mai mari in perioadele de seceta, ceea ce a starnit critici. Autoritatile sustin insa ca industria nu este scutita de restrictii si ca firmele contribuie financiar. La randul lor, companiile spun ca au redus deja consumul. "Companiile care produc combustibili, polimeri, fier si otel au cea mai mica flexibilitate in a reduce consumul de apa", a declarat Bob Paulison, directorul executiv al unei asociatii care reprezinta industria locala. Contra timp Pentru moment, autoritatile incearca sa castige timp si sa evite cel mai grav scenariu. Dar, fara ploi sau solutii rapide, lipsa apei risca sa se transforme dintr-o problema locala intr-una cu impact asupra productiei de combustibili - si, implicit, asupra pietei energetice.