Externe

Pentru a intelege singuratatea prim-ministrului spaniol Pedro Sanchez, luati in considerare acest lucru: atunci cand a fost lasat pe dinafara la un summit de la Casa Alba privind Ucraina, pe 18 august, a fost doar a doua cea mai mare jignire adusa Spaniei in acea zi. Spre dezamagirea suplimentara a diplomatilor si analistilor din Madrid, s-a gasit un loc pentru presedintele Finlandei, o tara cu o populatie de opt ori mai mica decat Spania, alaturi de liderii din Marea Britanie, Comisia Europeana, Franta, Germania, Italia, NATO si Ucraina, scrie The Economist. Trump nu-l place pe Sanchez Spania este o tara veche, mandra si a patra economie ca marime din Uniunea Europeana. Ea aspira sa fie o punte intre Europa de Vest si lumea in curs de dezvoltare, cu legaturi istorice si lingvistice cu zeci de natiuni. Sanchez a fost un aparator ferm al Ucrainei dupa invazia Rusiei. Totusi, pe 18 august, diplomatii si analistii din Madrid au recunoscut cu tristete ca prezenta Spaniei ar fi daunat cauzei europene si ucrainene. Motivul: Trump nu-l place pe Sanchez. Ca sa fim corecti cu Finlanda, presedintele sau, Alexander Stubb, si-a castigat locul la Casa Alba. Pentru a preveni criticile lui Trump la adresa aliatilor considerati neputinciosi, Finlanda este un model de autoaparare, cu forte armate bine pregatite care pazesc granita de 1.340 km cu Rusia. In plus, Stubb este un jucator de golf priceput, cu talentul de a-l fermeca pe Trump. El a indemnat UE sa-si aplice propriile legi Sanchez, liderul unui guvern condus de socialisti, a ales sa apere valorile europene confruntandu-se cu Trump. El ii indeamna pe europeni sa lupte impotriva tarifelor comerciale "nejustificate si nedrepte" ale lui Trump si sa ia in calcul folosirea veniturilor obtinute din tarifele de represalii pentru sprijinirea firmelor europene afectate. In ianuarie, la Forumul Economic Mondial de la Davos, Sanchez a declarat ca platformele americane supradimensionate si miliardarii din domeniul tehnologiei pericliteaza democratia. El a indemnat UE sa-si aplice propriile legi impotriva discursului instigator la ura si a dezinformarii online, in special prin Digital Services Act. A fost un discurs combativ. Trump denunta legile digitale ale UE ca fiind taxe impotriva companiilor americane si instrumente de cenzura. La un summit NATO din iunie, Spania a fost singura care a respins categoric cererea lui Trump ca membrii sa cheltuie 5% din PIB pentru aparare. Tinta era doar de fatada. De fapt, guvernele stiau ca li se cerea sa aloce 3,5% pentru aparare si inca o suma suplimentara pentru securitate. In loc sa se prefaca, Sanchez a declarat ca obiectivul de 5% este "incompatibil cu viziunea noastra". Sanchez a promis, in schimb, sa ajunga la 2,1% din PIB pentru aparare, o crestere semnificativa fata de nivelurile anterioare, considerate "pacatoase" de mici. In timpul unui turneu in America Latina, in iulie, Sanchez a tinut discursuri alaturi de avocati ai scepticismului fata de Trump, precum presedintele Braziliei, Luiz Inacio Lula da Silva. Spaniolul a promis sa lupte impotriva unei aliante a "oligarhilor si extremei drepte", responsabila, spunea el, pentru "o miscare internationala a urii si a minciunilor". Activismul lui Sanchez, fara rasplata In mod revelator, tot acest activism nu i-a sporit influenta lui Sanchez in capitalele europene, desi pozitiile sale sunt adesea in acord cu opinia publica. Un sondaj anual al Institutului Regal Elcano, realizat in mai, a aratat o antipatie profunda a spaniolilor fata de Trump, care a obtinut un scor mai slab decat liderul chinez Xi Jinping. Un sondaj al Pew Research Center, desfasurat intre ianuarie si aprilie in 24 de tari, a constatat ca opiniile favorabile fata de America au scazut in 15 dintre acestea fata de 2024. Spaniolii privesc America cu ambivalenta. Stanga nu a uitat ca, in timpul razboiului rece, America a mentinut o alianta (tensionata) cu dictatorul militar spaniol Francisco Franco. Totusi, dupa moartea lui Franco, in 1975, aderarea la institutiile occidentale a ajutat Spania sa-si asigure viitorul ca societate libera si moderna. Asta a insemnat intrarea in UE, dar si in NATO, pentru a lega fortele armate spaniole de normele democratice. Pana in prezent, majoritatea spaniolilor sprijina apartenenta la NATO si ajutorul pentru Ucraina, exprimand in acelasi timp oroare fata de politicile Israelului in Gaza. Amintirile izolarii din epoca Franco explica atasamentul spaniolilor fata de multilateralism si dreptul international, sustine Charles Powell, directorul Institutului Regal Elcano. "Trump este inamicul a tot ceea ce cred spaniolii", spune acesta. Sanchez reprezinta cu acuratete aceste viziuni. Totusi, chiar si aliatii sai politici si presa, de obicei prietenoasa, se tem ca Spania isi pierde influenta la Bruxelles si in alte capitale. Costurile antagonizarii lui Trump depasesc beneficiile, murmura membrii mediului diplomatic din Madrid. Era nevoie sa aleaga o lupta solitara la summitul NATO?, se intreaba acestia. Chiar si in America Latina, unde Trump este privit cu ingrijorare, putini sunt dispusi sa se alature unei miscari de rezistenta conduse de Spania, o fosta putere coloniala. Cu exceptia Braziliei, guvernele latino-americane vad putine avantaje in provocarea Americii. Mai mult, continentul se indreapta spre dreapta, iar multi lideri conservatori nu au incredere in Sanchez. Jucand pentru publicul de acasa Deschiderea Spaniei catre lume este admirabila. Sanchez sprijina un acord comercial al UE cu blocul Mercosur din America Latina, aflat de multa vreme in impas. El are dreptate cand spune ca acest acord ar arata ca cooperarea globala este inca posibila. Totusi, cruciada lui Sanchez este mai vulnerabila atunci cand motivele par inguste, interne si interesate. Desi dispretul sau pentru trumpism este sincer, chiar si voci prietenoase din Madrid admit ca el se deplaseaza spre stanga pentru a-si consolida coalitia. De exemplu, confruntarea sa din NATO reflecta slabiciune politica: partenerii sai de extrema stanga refuza sa aloce mai mult pentru aparare. Pentru ca Europa sa apere valorile liberale si democratice, ea trebuie sa devina mai puternica, spune un fost ambasador spaniol. Asta inseamna, printre altele, mai multe cheltuieli pentru aparare, in special din partea Spaniei. Totodata, sunt necesare canale de comunicare cu Trump, adauga diplomatul. Istoria arata ca atunci cand Spania a fost prea antagonica fata de America, a devenit "mai putin relevanta" pentru celelalte tari europene. Spania are tot dreptul sa i se opuna lui Trump si sa apere multilateralismul. Dar a infrunta agresorii necesita construirea de coalitii, inclusiv dincolo de liniile partizane. De una singura, rezistenta este, din pacate, inutila. Conform surselor, doar aproximativ 38 % dintre spanioli au o opinie favorabila despre Sanchez, iar 61 % au una negativa - una dintre cele mai mari brese de reputatie pentru un lider politic.