Eveniment

Debutul noului an e dominat de pesimism global. Presa lumii consemneaza ca "s-au rarit vibratiile pozitive" si s-au inmultit resentimentele generate de neincrederea nu doar in viitor, ci si in prezent. In actualul context, tulbure, in care riscurile geopolitice se suprapun celor legate de costul vietii, ce asteapta societatea romaneasca de la 2026?

Acum, cand cresc si taxele, si preturile, in timp ce se restrang veniturile, nu surprinde pe nimeni pesimismul populatiei. Pana si in Japonia, lovita abia de un an - si nu de cinci ani ca Romania! - de deficite bugetare mari si de inflatie in crestere, optimismul populatiei scade. Cu atat mai mult este explicabila scaderea optimismului la noi, unde ciclul inflationist lung, intrat in al saselea an, continua cu inversunare sa toace nervi si bani. Cat timp vor mai creste preturile, vor creste si problemele greu de rezolvat in tot mai multe dintre cele sapte milioane de gospodarii ale populatiei.

Inflatia, care este fotografia neretusata a miscarii preturilor de consum, este urmata intotdeauna si pretutindeni de emotiile negative pe care le provoaca. Iar reactia emotionala cea mai puternica - ignorata deseori de analisti, dar nelipsita ori de cate ori preturile o iau razna - este frica de inflatie. La inceputul anilor 1960, pe cand laureatul Nobel Paul Samuelson era seful consilierilor economici de la Casa Alba, scria intr-un raport ce-i fusese cerut de presedintele Kennedy ca "imi este frica de inflatie, dar si mai mult imi este frica de frica de inflatie". Pentru ca frica, daca ajunge in constiinta publica, declanseaza anticipatii pesimiste, iar astfel de anticipatii devin factori subiectivi ce amplifica si mai mult realitatea obiectiva careia ii spunem inflatie.

Este fundamentala deci intelegerea deplina a fenomenului numit inflatie. Asta in general. Iar in special, intelegerea corecta a datelor referitoare la mersul inflatiei in anul 2025. Sub acest aspect - si multe altele - este important sa retinem, din comunicatul Statisticii oficiale de miercuri dimineata, cu ratele pe decembrie 2025, ca dupa ce in noiembrie anul trecut cresterea inflatiei a stagnat... in decembrie inflatia si-a incetinit cresterea. S-a transformat in dezinflatie. O veste de bun augur.

Si sa mai retinem, totodata, ca nu toate scumpirile exprimate prin cifrele din acest comunicat sunt legate de inflatie. Cercul scumpirilor care nu sunt legate direct de inflatie este destul de larg. Sunt de luat in calcul, cu deosebire, platile din gospodariile populatiei facute in contul impozitelor, taxelor, contributiilor sociale. Urmeaza chiriile, cele nereglementate de stat, care au crescut considerabil anul trecut si vor mai creste in acest an. Si, negresit, dobanzile bancare, meditatiile copiilor, serviciile cumparate de gospodarii, domeniu in care piata la vedere este concurata puternic de piata neagra.

Toate aceste cheltuieli, care nu sunt retinute in calculul inflatiei, umfla costul vietii. Cat priveste insa inflatia, este notabil faptul ca - dincolo de definitia oficializata, rezumata la cresterea generalizata a preturilor de consum - este si ea tot un impozit. Desigur, un impozit diferit de celelalte, in sensul ca nu e stabilit prin lege. De regula, acest tip de impozit este perceput pe consum, si este platit de populatie.

In 2021, anul in care a izbucnit inflatia pe o mare parte a globului pamantesc, o reteta valabila oricand si oriunde a interventiilor bancilor centrale pentru calmarea cresterii preturilor nu exista. N-o avea nici Fed, nici BCE, nici Banca Angliei. Iar principala dificultate era aceea ca schimbarea etapelor impunea si adecvarea combinatiilor cu mersul inflatiei. O idee pe care Banca Nationala a Romaniei si-a insusit-o din mers, sub impactul unui timp iesit din tipare, analizand cauze si efecte, selectand date relevante si luand mereu decizii in amonte, acolo unde apareau riscurile. Si, mai cu seama, fara sa mizeze niciodata pe o singura carte - cea a dobanzii de politica monetara. Si daca bunaoara, in 2008, dobanzile real pozitive, peste nivelul inflatiei, s-au dovedit a fi paza buna pentru primejdia rea, in timpul ciclului inflationist 2017 - 2019 BNR a luat taurul de coarne si a lovit inflatia cu o dobanda real negativa la jumatatea varfului inflationist din mai 2018. A fost tipul de dobanda de politica monetara care a actionat asupra inflatiei din ianuarie 2021 si pana in prezent.

Prin lege, BNR are un singur obiectiv: stabilitatea preturilor. Iar strategia numita tintirea inflatiei - aplicata din 2005 - ajuta la dimensionarea si redimensionarea politicii monetare in raport cu un singur indicator - dinamica inflatiei. Din aceasta perspectiva se impune sa fie analizata intreaga politica monetara a BNR din anii 2021 - 2026 si, desigur, din anii care vor urma.

BNR a actionat metodic din prima zi de inflatie, in temeiul unui plan, trecand treptat de la controlul adecvat al lichiditatii la cel strict. Dupa ce, in conditiile recesiunii din 2020 si al dezinflatiei din acel an, a furnizat lichiditate bancilor comerciale inclusiv prin achizitii de titluri de stat pe piata secundara, trecand apoi la restrictii de lichiditate in 2021 - primul an al actualului ciclu inflationist. In acest sens, a oprit cumpararea de titluri de stat. Iar in toamna lui 2021 a socotit ca venise timpul sa fie activata dobanda de politica monetara. A facut doua mutari, de cate 25 de puncte de baza, in octombrie si noiembrie. In ianuarie 2022 a mutat din nou. Ajunsese la a treia crestere a dobanzii cand Fed si BCE inca nu isi activasera piesa cea mai puternica - dobanda de politica monetara. A patra mutare a facut-o in martie, cand Fed a facut-o pe prima. Pe a cincea si a sasea le-a facut in avans fata de BCE, iar pe a saptea a facut-o in iulie, cand BCE a facut-o pe prima, iar Fed pe a doua. Plus inca o mutare in august. Fara sa provoace recesiune in Romania! Mai mult chiar, a lasat un spatiu pentru avant economic. Iar in vara lui 2024, cand a fost posibil fara sa strice echilibrul, a redus de doua ori dobanda de referinta, in iulie si august. A fundamentat astfel o baza solida fara de care anul trecut, cand deficitul bugetar a urcat pana aproape de 10 la suta, a putut fi evitata o inflatie exploziva.

Confruntarea cu inflatia implica totodata masurarea exacta a "cresterii generalizate a preturilor de consum". Iar daca astfel de rigori nu ar fi respectate cu strictete, piata de consum, pe care se vand si se cumpara mii si mii de produse, ar fi imposibil de monitorizat si de analizat. Iar importanta respectarii tuturor acestor rigori este dubla: simplifica, in egala masura, atat monitorizarea corecta a ratelor inflatiei, cat si comunicarea luna de luna, autoritatilor, companiilor si populatiei, a rezultatelor obtinute. Pentru ca, bunaoara, ar fi imposibila o buna comunicare cu publicul a BNR daca tabloul pietei de consum, cu multimea de produse si de preturi, nu ar fi supus unei analize ordonate a principalelor ramuri:

1) preturi ale marfurilor alimentare;

2) ale marfurilor nealimentare;

3) ale serviciilor. Toate trei exprimand notele specifice inflatiei, atat in etapele de calm, cat si in cele de agitatie.

Cum, de asemenea, combaterea inflatiei ar fi imposibila daca miile de preturi de consum nu ar fi analizate sistematic pe grupe sintetice, din cele trei clase principale: pozitii ale marfurilor alimentare, ale marfurilor nealimentare si ale serviciilor.

Analizand ratele de crestere, putem sa distingem cum o anumita grupa - de exemplu pretul "cartofilor" - cu o miscare extravaganta in anumite luni, de aproape 20 de ori peste media lunara a clasei, a intrat in "conjuratia" care "a stricat" media intregului tablou. La care se adauga influenta. Exemplul cel mai edificator, aici, fiind pretul energiei electrice si al gazelor, care domina intregul tablou cu cresterile mari de multe zeci de procente din unele luni si scaderile de preturi din altele. Iesirea din matca, in acest caz, intrecand orice masura. E cert ca energia electrica, cu o pondere mare in piata de consum si cu implicatii in toate celelalte grupe, a dobandit cea mai mare influenta ca stimulator al inflatiei. Impreuna cu gazele.

(Va urma)