Opinii

Patronii, oamenii de afaceri, antreprenorii cred ca angajatii lor (si tot timpul folosesc aceasta expresie: angajatul meu) ii apreciaza pentru ca le-au dat un loc de munca si ca, prin acest job, prin salariul pe care il ofera, angajatii isi pot sustine familiile. "I-am luat de pe strada, i-am luat de la zero, i-am facut oameni. De ce ma urasc? De ce nu muncesc? De ce nu ma respecta? De ce pleaca?" - sunt intrebarile pe care le pun si si le pun curent patronii, adica cei care au facut o afacere si o conduc.

La polul opus, angajatii ii "urasc" pe patroni tocmai pentru ca le-au dat acel job. Ar fi preferat sa primeasca un loc de munca de la stat, iar, in varianta fericita, de la o multinationala, care nu are un patron vizibil cu care sa interactioneze in fiecare zi, ci un director general sau directori clar stabiliti. De aceea, si dupa 35 de ani, Ceausescu este pus pe un soclu: pentru ca bunicilor, parintilor, angajatilor de astazi le-a dat un loc de munca, le-a dat o casa si chiar le-a dat o masina - Dacia - pe care o avea toata lumea. Nu ca acum, cand orice patron are ultimul tip de Mercedes, BMW, Audi, Maserati etc.

Angajatii de astazi, dar si de ieri, "urasc" sa lucreze la patron, dar nu au ce face si trebuie sa lucreze. Ei cred ca patronul face bani, se imbogateste din munca lor, considerand ca le fura cunostintele, ideile si munca, oferind in schimb un salariu prost. Cred ca fara ei businessul patronului nu ar exista si chiar ca nici patronul nu ar fi existat.

De partea cealalta a baricadei, patronii sustin ca businessul exista tocmai pentru ca ei l-au creat si ca, in orice moment, pot sa ii schimbe pe angajati si sa aduca altii in loc. Patronii ar vrea sa le spuna angajatilor cat de greu este sa faci business, cat de greu este sa produci ceva, sa vinzi un produs sau un serviciu, sa iti incasezi banii, sa iti platesti furnizorii, sa platesti taxele si impozitele la stat, sa platesti salarii - si, daca mai obtii si un profit, este foarte bine.

Patronii ar vrea sa le spuna angajatilor ca profitul din acte este doar contabil, pentru ca, in realitate, nu exista banii pentru acel profit.

In cazul Dragos Anastasiu, vicepremierul care a si demisionat, acesta a invocat, in apararea lui, ca a fost nevoit/obligat sa dea mita unui inspector ANAF, pentru ca, in caz contrar, controlul si dosarele care ar fi rezultat - fie adevarate sau nu - ar fi prabusit businessul. 20.000 de clienti ar fi ramas fara banii de pe biletele cumparate, iar angajatii firmei ar fi ramas fara job in plina criza economica, daca s-ar fi ajuns la insolventa. Dupa linsajul mediatic al lui Dragos Anastasiu, s-ar putea trage concluzia ca exista o toleranta publica mai mica pentru patronii care dau mita sau care fac evaziune fiscala decat pentru angajatii statului, pentru functionarii care cer si iau mita/spaga, presand patronii sa recurga la astfel de situatii.

Comparand cazurile - cazul Anastasiu versus orice alt caz de coruptie la stat -, s-ar putea trage concluzia ca Anastasiu a primit un tratament mai putin favorabil in descrierea evenimentelor si a cazului, fata de coruptii din sistemul public. Si asta pentru ca angajatii ii "urasc" pe patroni, considerand ca sunt mai culpabili decat angajatii de la stat in cazurile de mita si coruptie. Nu cred ca patronii - cum a fost Dragos Anastasiu - realizeaza ca nu intereseaza pe nimeni povestea lor, cat de greu le-a fost si le este intr-o situatie de business.

Angajatii considera ca patronii le sunt datori pentru ca muncesc pentru ei si nu este treaba lor atunci cand vine criza, cand nu mai merg vanzarile, cand nu mai sunt incasari, cand, in spatele usilor, se desfasoara o goana teribila dupa cash. Toti patronii, toti oamenii de afaceri, toti antreprenorii considera ca Romania a facut progrese, s-a dezvoltat, a ajuns unde a ajuns datorita lor.

De partea cealalta, angajatii mai degraba ar darama statuia capitalismului si, de aceea, multi - foarte multi - din sectorul privat ar vrea sa lucreze la stat. Ar vrea ca statul sa detina businessurile private, ar vrea ca statul sa aiba grija de ei, cum au aflat din familie ca avea grija Ceausescu. Patronii ar trebui sa realizeze ca angajatii nu le acorda nicio clementa daca ajung intr-o situatie cum a fost cea a lui Dragos Anastasiu si ar fi primii care ar aprinde chibritul ca sa le dea foc pe rug.

Sa fie capitalism, dar sa fie capitalism de stat, fara patroni.

Aceasta opinie a aparut prima data pe Business Magazin.