Opinii

Sambata dimineata peste 200 de directori de top management, antreprenori, investitori, reprezentand poate 50% din PIB-ul Romaniei, l-au asteptat disciplinati la prima ora, in varful unor dealuri la Tasuleasa Social, langa Bistrita, la sediul central al proiectului Via Transilvanica, pe presedintele Nicusor Dan ca sa il auda ce are de spus despre situatia actuala si poate sa-l intrebe cum de am ajuns in situatia in care am ajuns, in care toti se intreaba incotro se duce Romania.

Cred ca aproape toti participantii la conferinta Via Transilvanica Business Fest l-au sustinut si i-au dat voturile lui Nicusor Dan in alegerile prezidentiale din 2025, iar acum sunt extrem de dezamagiti de ceea ce se intampla si chiar dezamagiti de Nicusor Dan.

Aflat in trecere prin zona, sambata avea in program sa inagureze un spital in Bistrita, iar apoi sa decoleze pentru o vizita in SUA, Nicusor Dan a avut la dispozitie doar 10 minute pentru cei peste 200 de lideri din business, plus inca 2 minute date suplimentar de echipa sa, ceea ce a starnit o oarecare nemultumire celor prezenti, care au fost in spatele lui in alegerile prezidentiale. Avand timpul foarte scurt, presedintele nu a luat nicio intrebare din sala, deci nu a avut timpul sa raspunda la intrebarile din mintea tuturor celor prezenti, asta daca acestia s-ar fi ridicat in picioare si le-ar fi pus. Presedintele a apucat doar sa spuna ca in Romania nu este o nenorocire, asa cum este descrisa situatia in media, a spus ca trebuie sa stam mai mult de vorba noi intre noi, statul cu sectorul privat, ca societatea este cum este, si cu bune si cu rele, ca multe lucruri nu merg pentru ca oamenii nu prea stiu sa lucreze impreuna. Dar el a spus ca este foarte optimist privind viitorul economic al Romaniei si si-a luat angajamentul sa faca statul sa inteleaga mai bine ce vrea mediul de busines, ce vor antreprenorii si cele doua parti adversare cum sa lucreze impreuna.

Daca acum nu a putut, fiind presat de timp, poate in viitor presedintele Nicusor Dan va gasi timp sa discute si cu acesti lideri.

Daca pentru angajati si pentru companii problemele de astazi sunt legate de cresterea preturilor, inflatia mare, scaderea puterii de cumparare, dobanzile mari, cresterea preturilor la energie sau scaaderea vanzarilor, pentru liderii din business, fie top management, fie antreprenori mai mari sau mai mici, fie investitori, problema este ce se va intampla maine, peste o saptamana, peste o luna, peste un an. Crizele nu se mai termina si chiar apar altele, presiunea cresterii preturilor la energie este tot mai puternica si nu pare ca la anul va fi mai bine, presiunea economica, sociala si politica creste, iar retorica din societate devine din ce in ce mai ostila si la adresa mediului de business si la adresa clasei politice.

Mai mult decat atat cei care sunt in fruntea companiilor, care trebuie sa ia decizii imediat, vad ca nu exista niciun leadership politic, nu exista niciun leadership politic al presedintelui Nicusor Dan, vad ca partidele politice - PSD, PNL, USR - si liderii politici sunt aceeasi si daca nu au facut nimic pana acum, de ce ar mai avea incredere ca ar face ceva in viitor.

Statul, institutiile de stat, incepand de la cei care conduc satele, comunele, agentiile, ministerele, tot aparatul public, devine din ce in ce mai birocratic, feudal, fanariot, organizat politic pe clanuri, care au toata puterea administrativa pe mana. Iar in aceste conditii nici nu se pune problema vreunei reduceri de cheltuieli la nivelul statului, de vreo reforma, de vreo schimbare a statului.

Totul este ca inainte, chiar mai rau, au crescut doar taxele si impozitele iar din cauza acestui lucru ostilitatea mediului privat la adresa statului este din ce in ce mai mare, la fel cum este si reciproca.

Problema liderilor din business nu este ca situatia lor se deterioreaza, pentru ca pot face fata vremurilor, ci problema este ca vad ca Romania pierde teren, pierde timp, vad ca nu mai exista crestere economica, vad si simt in vanzari ca lumea, consumatorii sunt din ce in ce mai ostili fata de companii, fata de business si mai mult decat atat, vad cum optiunile romanilor imbratiseaza o alta retorica si se indreapta catre AUR, catre Calin Georgescu care bate tara in lung si in lat. Mai mult decat atat sau in primul rand, o parte dintre romani, in crestere, incep sa imbratiseze retorica celor care ridica pumnul impotriva celor care ne-au adus cresterea economica, banii europeni, investitorii straini, bancile si multinationalele iar acum retorica se indreapta si impotriva corporatistilor, progresistilor, celor care lucreaza din birou la aer conditionat, celor care au salarii mari si stau toata ziua la cafea si castiga din munca celorlalti care sunt platiti prost.

Cum poate Suceava, comunele si satele din Suceava, printre cele mai bogate din Romania si care arata ca in Austria, unde vezi peste tot ca drumurile, pensiunile, hotelurile s-au construit cu bani europeni, sa voteze cu AUR, cu Calin Georgescu impotriva celor care le-au dat toti acesti bani, a fost intrebarea unui executiv de top.

Dincolo de ziua de astazi si de maine, problema este cine va aduce banii, cine va asigura finantarea economiei, cine va aduce cresterea economica dupa ce nu vor mai fi venit bani europeni, pentru ca acum suntem, probabil, in ultimul ciclu, se intreaba Iulian Stanciu, unul dintre cei mai cunoscuti lideri din business, fost CEO si actionar al eMag. Ca sa nu mai vorbim ca si investitile straine directe sunt intr-o scaderea accelerata iar multinationalele incep sa isi repatrieze capitalul investit si sa isi acorde din ce in ce mai multe dividende, bani care ies din Romania.

In ultimii 25 de ani, Romania a crescut din punct de vedere economic cu ajutorul fondurilor europene, peste 120 de miliarde de euro, cu ajutorul investitiilor straine peste 100 de miliarde de euro, bani care au sustinut ulterior crearea de capital romanesc. Dar acest capital romanesc, care exista, trebuie sa aiba un motiv, trebuie sa aiba un alt mediu de dezvoltare si de crestere, trebuie sa existe o motivatie economica mult mai puternica ca sa iasa din depozite bancare si investitii de titluri de stat sau la Bursa in companiile mari care dau dividende si sa fie investit in companii romanesti care au nevoie de finatare pentru crestere, pentru dezvoltare.

Din pacate ceea ce se intampla acum in Romania, in economie si in societate, pe scena politica nu ii determina pe cei care detin acest capital sa il aduca in tara, sa il scoata din plasamentele sigure si sa il riste in economie. Prin legislatie, statul nu incurajeaza fondurile de risc, fondurile de private equity, nu incurajeaza banii din Pilonul II de pensii, unde s-au strans aproape 250 de miliarde lei, adica 50 de miliarde de euro, sa iasa din titluri de stat si sa intre in economie.

Iulian Stanciu spune ca statul prin deficitele mari, prin datoria pe care o acumuleaza si care trebuie finantata, ia banii din banci, ia banii din fondurile de pensii si lasa piata de finatare pentru companii fara aer.

Cum poate capitalul antreprenorial romanesc, cel care s-a acumulat pana acum sa investeasca in economia reala si nu in titluri de stat, cand este din ce in ce mai greu sa faca afaceri in Romania si nu neaparat din punct de vedere al taxelor, ci din punct de vederea al interactiunii cu statul, cu administratia, cand cei care lucreaza la stat si trebuie sa dea o aprobare, trebuie sa dea o semnatura, cand se duc in control asteapta sa le fie umplute cutiile de pantofi.

Aceasta ostilitate intre cele doua lumi, in loc sa scada, ea creste iar acest lucru afecteaza in special ceaa ce se intampla dincolo de marile orase, dincolo de zonele de cladiri de birouri.

Daca mergi cu masina de la Cluj la Oradea (nici pana acum nu s-a refacut calea ferata dintre cele doua orase) sau daca te duci de la Cluj la Tasuleasa, trecand prin Bistrita, de o parte si de alta a drumului, din 5 in 5 case vezi cate una cu un panou de vanzare, vezi case intregi depopulate, fara nicio tipenie de om, nu vezi nicio activitate economica, vezi doar cum trec masinile de import dintr-o parte in alta.

Mai mult decat atat, cand treci prin zonele industriale ale marilor orase, de exemplu Bistrita, care totusi mai are companii industriale, vezi la strada cladiri mari, foste comuniste, cu geamuri sparte, nevaruite de ani de zile, unde pe fatada sunt afise mari de inchiriat 10-20 de mii de metri patrati.

Iar oamenii care trec pe acolo in fiecare zi ducandu-se fie in companiile romanesti, fie se duc in capacitatile de productie ale multinationalelor, cu salariile sub salariul mediu pe economie, se intreaba unde este dezvoltarea economica adusa de UE, de strainii care ne-au luat tara pe nimic, pentru ca industria lui Ceausescu era cum e, ca ei nu o vad si nu o simt in viata lor de zi cu zi, blocurile unde locuiesc se degradeaza, copiii si nepotii le-au plecat la Cluj, la Bucuresti, in cel mai fericit caz, sau la munca in strainatate si ei au ramas singuri. Si atunci optiunile lor politice, sociale, economice se indreapta catre altii pentru ca cei care au fost la putere au promis si nu au facut nimic si nu ieri, ci de 30 de ani. Si ei cred ca altii pot sa faca altceva, daca cei de acum nu au fost in stare de nimic. Dupa ce am intrat in NATO si UE, acum 20 de ani, dupa ce au venit banii din afara, dupa ce a crescut PIB-ul, dupa ce a crescut cat de cat nivelul de trai si s-au mai majorat salariile si pensiile, statul a devenit tot mai birocratic, tot mai feudal ajungand acum sa nu mai fie un motor de crestere prin cadrul pe care il asigura, ci o piedica.

Cum sa ma grabesc sa dau o semnatura sau sa fac ceva pentru mediul privat, cum se exprima ironic liderii politici, cand tu cu semnatura mea castigi milioane si apoi vii sa imi dai lectii? Aceasta este retorica de acum a celor care sunt la stat si au puterea unei semnaturi. Iar companiile, care vor sa faca ceva, se confrunta din ce in ce mai mult cu aceasta retorica pe care, insa, nu o inteleg. Unii din business sunt nevoiti sa umple cutiile de pantofi ca sa rezolve lucrurile mai repede, altii stau cu anii dupa o aprobare, iar in acest timp se pierd investitii, se degradeaza active iar totul devine extrem de ostil.

Pe de alta parte, nici cei din business nu inteleg ca tot ceea ce vor ei, incepand de la digitalizare, debirocratizare, fluxuri mai simple, trebuie sa aiba la baza o legislatie, schimbarea unor legi, lucruri care trebuie discutate cu cei din politic. Pe masura ce retorica celor din business se accentueaza, mai ales in aceste vremuri ca statul nu face, ce guvernul nu face, ca partidele nu fac, la polul opus cei care conduc statul devin din ce in ce mai inchistati, inchid usile si intre cele doua parti se naste o prapastie din ce in ce mai mare.

Alexandru Reff de la Deloitte si cel care a initiat Via Transilvanica Business Fest, un loc de intalnire intre sectorul public, liderii politici si cei din business, spera ca acest eveniment sau astfel de evenimente sa creeze punti, sa contribuie la reducerea atitudinii ostile dintre cele doua lumi pentru ca Romania sa nu se prabuseasca, mai ales in aceste vremuri geopolitice extrem de complicate pe care Occidentul nu prea le-a trait, cel putin in ultimii 30-40 de ani.

Romania nu poate sa reziste singura, nu poate sa reziste in afara alineatelor, in afara UE si NATO, nu are suficient capital propriu, mai ales la nivelul statului, care este din ce in ce mai indatorat si nu va mai avea resurse finaciare nici sa sustina ceea ce sustine acum. Romania, in ansamblul ei, nu poate fara investitori straini, fara multinationale, fara banci straine, fara acces la lumea globalizata, fara piete de desfacere externe, fara Bruxelles.

Dar intrebare este cum pot lucra cele doua lumi, lumea statului si lumea de business privat, fara atat de multa ostilitate una la adresa celeilalte.

Si sa nu cadem in fatalism, asa cum l-a descris un lider de businss daca cei de la putere, astia de acum - referinduse la PSD, PNL, la statul de acum nu se poate, macar sa vedem ce vor si ceilalti.

Iar acest fatalism care incepe sa castige teren in mediul de business are ca solutie iesirea de sub aceasta situatie in care am intrat, venirea unei crize. Poate asa ne invatam minte.

Dar nici asta nu este o solutie, mai ales ca cei care pierd nu sunt liderii din business, care pot sa faca fata oricaror crize, ci ceilalti.

Iar activitatea lui Nicusor Dan care spera ca timpul sau altii sa rezolve lucrurile in locul lui din functia de presedinte, nu ajuta pe nimeni, nici Romania.

PS. Daca presdintele Nicusor Dan are agenda plina, puteti sa scrieti aici intrebarile pe care i le-ati pune lui privind situatia actuala si mai ales privind viitorul si ce face el, in mod concret, ca sa nu ajungem in criza.