Opinii

In contextul relatiilor corporative actuale, adevarul nu mai este perceput drept o constanta morala (cunoscatorii pot intreba retoric: dar cand a fost?), ci devine o resursa flexibila, adaptata nevoilor strategice ale momentului, in goana dupa productivitate cu orice pret. Acest instrument de adaptabilitate poate reflecta evolutia unor mecanisme psihosociale sofisticate.

Toate studiile arata ca este nevoie de o inteligenta ridicata pentru a putea opera cu astfel de mecanisme, care permit suspendarea temporara a constrangerilor etice in favoarea maximizarii eficientei. Una dintre cele mai rafinate manifestari ale acestui fenomen este palteringul - utilizarea deliberata a afirmatiilor adevarate pentru a genera perceptii false. Aceasta practica permite pastrarea unei aparente integritati, in timp ce se manipuleaza asteptarile interlocutorului prin omiterea informatiilor esentiale sau redirectionarea intentionata a interpretarii. Un exemplu din domeniul comercial ar fi replica: "produsul rezista exact cat ii este sortit sa reziste".

Desi factual corect, enuntul induce asteptari eronate privind durabilitatea produsului. Astfel, adevarul devine un vehicul al ambiguitatii, iar comunicarea - o arta a sugestiei, nu a transparentei. Aceasta forma de manipulare este adesea insotita de un mecanism psihologic complementar: dezangajarea morala. Conform teoriei lui Albert Bandura, dezangajarea morala presupune suspendarea temporara a autocontrolului etic prin rationalizari care reduc disonanta cognitiva. In cuvinte mai pentru noi, este acea capacitate a individului de a se convinge ca ceea ce face nu este chiar asa de gresit - chiar daca, in mod obiectiv, este - folosind justificari precum "a fost pentru binele echipei" sau "nu am avut de ales".

Astfel, minciuna sau manipularea devin acceptabile pentru sine, deoarece sunt reinterpretate intr-un cadru care suna moral sau rezonabil si putem dormi mai usor noaptea. Revenind la organizatii, aceasta dezangajare morala circula sub urmatoarele forme: prima ar fi justificarea morala - atribuirea unui scop "nobil" unei actiuni discutabile (ex. "a fost pentru binele companiei"); apoi, etichetarea eufemistica - reformularea comportamentului indezirabil in termeni acceptabili (ex. "gestionare strategica a informatiei" in loc de minciuna); difuzarea responsabilitatii - distribuirea vinovatiei intr-un cadru colectiv (ex. "toata echipa a decis asta") si minimizarea consecintelor - subestimarea impactului comportamentului asupra celorlalti.

Cititi continuarea pe www.businessmagazin.ro

Daniel Popescu este psiholog si psihoterapeut, fondator al aplicatiei PSYnfo