Opinii

Pentru corporatisti, pentru cei care nu au afaceri, companii, branduri, pentru cei care nu au proprietati multiple, active si investitii financiare semnificative, pentru cei care nu au facut averi de milioane, zeci de milioane si chiar miliarde dupa caderea comunismului si aparitia capitalismului, problema succesiunii in business nu exista.

Dar pentru cei care au avut sansa sa faca toate cele de mai sus, succesiunea in companiile romanesti, transferul averii acumulate este o mare problema pentru ca, daca nu o fac acum, cand sunt in picioare, exista riscul ca totul sa se prabuseasca, sa se risipeasca dupa disparitia fondatorului. A se vedea cazul Dinu Patriciu.

O data pe luna, la emisiunea ZF/CEC Bank pentru afaceri romanesti discut cu Mihai Stanescu, managing partner la RoCouch, despre problema succesiunii in afacerile romanesti: cum ducem mai departe companiile romanesti, cum facem ca brandurile romanesti sa existe si sa reziste si la a doua generatie, cum ducem mai departe capitalul romanesc. In cei 35 de ani de capitalism, asa cum a fost el, s-a acumulat destul de mult capital romanesc, mult mai mult decat credem, prin companiile create, prin holdingurile constituite, prin activele imobiliare si financiare detinute, prin miliardele de euro care sunt parcate in Elvetia, Dubai, Europa, America sau in fundatiile constituite in Luxemburg si Liechtenstein, vezi cazul Ion Tiriac.

Capitalismul romanesc inca nu a acumulat suficienta experienta pentru a face tranzitia de la prima generatie la a doua generatie. Fondatorii continua sa tina companiile, afacerile si proprietatile in mainile lor si nu sunt atat de multe exemple prin care au reusit sa dea mai departe businessul urmasilor directi sau sa constituie echipe de management stabile care sa conduca afacerile mai departe.

Oamenii de afaceri, patronii romani, inca nu au suficienta incredere pentru a da businessul din mana, in special urmasilor. Dar de multe ori acesti urmasi nu vor sa preia afacerile familiei, nu vor sa se "chinuie" in businessul salbatic, asa cum au facut-o si o fac parintii lor, nu au abilitati de business, pur si simplu nu vor sa se puna in fruntea mesei. Prefera mai degraba sa preia banii lasati mostenire. Primii capitalisti, care au acumulat averi extrem de interesante, si-au trimis copiii la studii in afara, dar o parte dintre acestia s-au reintors cu alte valori, cu alta perspectiva de a face business, cu alte idei, cu alt mod de administrare a unei afaceri, poate mult mai putin eficient decat modelul autocratic al fondatorului.

De multe ori, urmasii chiar intra in conflict cu fondatorii, adica cu parintii lor. Si de aici urmeaza dramele si crizele din familie, iar totul risca sa se prabuseasca. Totusi, mai sunt cazuri in care s-a facut si se face o tranzitie mai lina de la fondator la urmas, poate unul dintre cazurile cel mai cunoscute este cel in care Radu Timis a predat stafeta de CEO lui Radu Timis Jr. la Cris-Tim, iar acesta a listat la Bursa de la Bucuresti intregul grup, in cel mai spectaculos IPO din acest an.

Prin listarea la Bursa, grupul Cris-Tim a ajuns sa fie evaluat acum la 1,4 miliarde de lei, adica 280 de milioane de euro. Cazul Cris-Tim ar fi un model foarte bun de urmat pentru alte businessuri romanesti, listarea pe Bursa fiind una dintre variantele de succesiune a unui business, a unui brand, a capitalului romanesc. In problema succesiunii unui business exista doua aspecte, primul legat de succesiunea proprietatii, adica cine mosteneste proprietatea afacerii, activele imobiliare si financiare acumulate de fondator, proprietatea brandurilor etc.

Al doilea aspect tine de succesiunea administrarii averilor, adica cine preia conducerea managementului ca sa creasca si sa duca businessul si activele mai departe.

Intr-una din discutiile de la emisiunea ZF/CEC Bank pentru afaceri romanesti, Mihai Stanescu a adus in discutie un ADN romanesc care ar spune ca nu primul copil preia administrarea, ci ultimul copil si de aceea, in povestirile autohtone, personajul Praslea este extrem de prezent. O anumita cutuma spune ca primul sau primii copii se duc la scoala si urmeaza un anumit drum, o anumita cariera, iar ultimul copil ramane acasa sa aiba grija impreuna cu parintii de afacerile familiei.

Nu stiu daca aceasta idee mai este valabila acum, in lumea de astazi. Proprietatea averii este una, iar administrarea averii este alta. De administrarea averii, adica a patrimoniului acumulat in timp, se pot ocupa urmasii sau administrarea poate fi data mai departe cuiva, care nu face parte din familie.

Au trecut 35 de ani de la caderea comunismului, o parte dintre primii capitalisti deja au atins o anumita varsta, multi dintre ei nu prea au dat din mana conducerea afacerilor, nu si-au gasit un succesor, fie din familie fie din afara ei, care sa duca mai departe grupul, compania, brandul, averea acumulata. In aceste conditii, revine intrebarea cum se face succesiunea, cum cine, astfel incat companiile si brandurile romanesti sa nu dispara peste noapte inca de la prima generatie, cum facem ca acest capital romanesc sa reziste mai departe. Asa ca o sa avem ce povesti in urmatorul deceniu.

Aceasta opinie a aparut prima data pe Business Magazin.