Zf 24

Este multa emotie zilele acestea in legatura cu persoana premierului care va fi desemnat si cu partidele care il vor sustine, formand implicit o majoritate parlamentara mai mult sau mai putin stabila. Este si multa exasperare in mediul privat: sunt patru luni de cand avem guvern interimar, intr-o perioada in care tara arde, din perspectiva economica si sociala.

Economic, suntem intr-o zona de stagnare, desi continua sa intre bani europeni si nu este deloc clar cat din ei se vor transforma in dezvoltare economica reala. In acelasi timp, nu gasim inca modele de crestere adaptate prezentului si, mai ales, viitorului.

Suntem prinsi in spirala datoriilor si a ajustarii fiscale, decontata pana acum in mare masura de mediul privat, prin taxe si costuri suplimentare, in timp ce ajustarea aparatului public s-a dovedit mult mai greu de facut. Social, oamenii sunt nemultumiti si anxiosi, din motive diferite si cu pozitii diferite, dar ideea principala este ca nu vad o directie in care sa poata avea incredere. Iar contextul geopolitic si geoeconomic nu este prielnic pentru lipsa de viziune si actiune.

Statele din jurul nostru si din restul lumii se pozitioneaza cu tot ce au mai competitiv in noua economie globala si fac echipa cu mediul privat pentru acces pe piete, inovatie, educatie modernizata si securitate. Adica nu ne permitem sa stam si sa ne uitam. Indiferent de pozitionari politice, trei directii sunt fundamentale daca vrem sa mentinem competitivitatea Romaniei in urmatorii zece ani:

1. Tehnologia

2. Energia

3. Oamenii bine pregatiti pentru lumea de azi si de maine

1. Tehnologia - se dezvolta accelerat, e disruptiva si are impact in toate industriile. Este o cursa a adoptiei de tehnologie noua cum nu s-a mai vazut. Nu este doar despre cine o inventeaza, ci despre cine o adopta mai repede si o monetizeaza mai bine. Este despre cine gaseste si exploateaza mai repede nisele in care este mai bine pozitionat si la care se pricepe. Iar daca vorbim de state, este despre cine reuseste sa faca tehnologia accesibila, utila si eficienta la nivelul intregii societati.

Cum stam noi aici? Dupa aproape toate statisticile relevante, nu grozav. Doar 30,1% dintre romani au competente digitale de baza, fata de peste 60% media europeana. Doar 28,7% dintre companii folosesc tehnologii avansate precum cloud, AI sau data analytics. Romania este in continuare pe ultimul loc in UE in European Innovation Scoreboard, iar investitiile publice in cercetare-dezvoltare sunt in jur de 0,46% din PIB, mult sub media europeana de aproximativ 2%. Specialistii IT reprezinta aproximativ 2,8% din forta de munca din Romania, fata de circa 5% media UE.

Dar ce avem totusi si care sunt oportunitatile? Avem o industrie IT robusta si diversa, atat din perspectiva companiilor active in Romania - romanesti, americane, europene, japoneze, mari, medii si mici - cat si a verticalelor industriale pe care le deservesc, practic toate industriile. Avem si experienta pe piata globala: IT-ul este lider in exporturile de servicii. Sectorul a generat in 2024 o cifra de afaceri de aproximativ 23,6 miliarde de euro, o contributie directa de 6,67% la PIB si aproximativ 25,6% din exporturile de servicii ale Romaniei. Si cu oamenii stam bine, chiar daca nu pregatim suficient de multi. Avem ingineri buni, trecuti prin mai multe randuri de schimbari tehnologice, prin proiecte diverse si piete diferite, cu productivitate mare si experienta de lucru globala. Aici avem insa si o provocare: este una dintre cele mai mobile si mai usor angajabile global categorii de forta de munca. Daca nu cream conditii bune de munca si de trai in Romania, ii putem pierde foarte usor.

In al doilea rand, avem competente si reputatie buna intr-un domeniu aflat in crestere accelerata: securitatea cibernetica. Avem companii-fanion, pregatire inginereasca si un context in care atat amenintarile, cat si reglementarile cresc cererea de securitate si conformare in toate industriile. Cererea de specialisti cyber o sa fie in crestere in anii urmatori. Securitatea cibernetica a depasit cadrul de functie tehnica defensiva si a devenit parte din infrastructura economica. Intr-o economie digitala, rezilienta cibernetica tine direct de competitivitate, autonomie strategica si capacitatea companiilor si institutiilor de a functiona.

In al treilea rand, avem o sansa buna in automatizarea proceselor (avem aici si singurul unicorn din ultimii 10 ani), si in AI aplicat in industrie. Experienta acumulata in embedded software, mai ales in automotive, impreuna cu competentele de interactiune software-hardware si cu noile investitii in microelectronica, pot crea avantaje in energie, productie industriala, medicina, agricultura, transport si mobilitate, aparare, avionica si spatiu.

Ce ar fi de facut pentru a fructifica aceste oportunitati? Din punctul de vedere al politicilor publice, doua directii sunt evidente: atragerea unor investitii strategice in centre de R&D si cresterea valorii adaugate in operatiunile deja existente; apoi stimularea inovatiei pe tot ciclul, de la idee la comercializare. Instrumentele exista, aplicate cu succes si de tarile din jur: stimulente pentru R&D si proprietate intelectuala, vouchere pentru inovare si adoptie digitala, granturi proof-of-concept, sandboxuri de reglementare, testbeds, fonduri de venture capital si achizitii publice care permit statului sa devina primul client al solutiilor inovatoare.

2. Energia - aici nu sunt multe de explicat, energia la un pret rezonabil e strict necesara pentru competitivitatea oricarui sector productiv si a societatii in general.

Nu este scopul acestui text sa propuna o strategie energetica. Dar orice strategie serioasa de reindustrializare, digitalizare sau atragere a investitiilor porneste de la aceeasi conditie: energie disponibila, sigura si la un pret competitiv. E clar ca nu putem functiona cu preturi de 2,5-3 ori mai mari decat pe alte piete. Iar criza recenta ne indica destul de clar si directiile: investitii in capacitati de productie diversificate si modernizarea celor existente, tinand cont de realitatile si riscurile climatice de azi, nu de lozinci; investitii in retelele de transport - industria semnaleaza problema de ani buni - si in capacitati de stocare, inclusiv la prosumatori.

3. Oameni bine pregatiti

Aici avem o problema dubla: pe de o parte, dureaza ani buni sa pregatesti o generatie. Pe de alta parte, nu stim exact cum vor arata joburile viitorului. Stim insa ca nu livram educatie potrivita nici pentru multe dintre joburile de astazi. Cele mai recente rezultate PISA disponibile arata ca aproximativ jumatate dintre elevii romani de 15 ani nu ating nivelul minim de competenta la matematica, iar peste patru din zece nu il ating la citire si stiinte.

In acelasi timp, spatiul public este ocupat de discutii interminabile despre programa la limba romana si orele optionale de religie. Ne laudam cu smartlab-uri si table interactive cumparate din fonduri europene, dar de multe ori nu avem programele educationale, profesorii sau resursele pentru a le transforma in rezultate. Laboratoarele de chimie si fizica raman incuiate, uneori din lipsa de laboranti, substante sau material didactic, alteori pur si simplu pentru ca este prea complicat. Avem olimpici cu care ne mandrim pe social media si pe care apoi ii vedem plecand sa studieze si, probabil, sa munceasca in alta parte. Si avem, in acelasi timp, o masa foarte mare de elevi care termina scoala fara competentele minime de care au nevoie. Avem scorul cel mai mare de NEET (tineri intre 15-29 ani, care nu sunt nici angajati, nici in programe de educatie de orice nivel) din UE (19%), fata de o medie UE de 11% si 5% in Olanda de exemplu, dar asta nu pare o prioritate.

Multe companii isi fac singure programe de educatie, iau ce tineri pot de pe piata si ii invata o meserie. Avem si una dintre cele mai scazute participari din UE la educatia pe tot parcursul vietii, desi stim fiecare dintre noi ca o buna parte din ceea ce am invatat acum 10, 20 sau 30 de ani la scoala sau facultate este depasit. Si aici greul il duc in buna masura companiile private, prin calificari, recalificari si programe de pregatire necesare pentru a pastra relevanta fortei de munca existente. Avem procentul cel mai mic din UE de oameni cu educatie tertiara, si cea mai mare rata (21%) de studenti care abandoneaza facultatea dupa primul an, cel mai adesea din motive economice.

Si avem o demografie care nu ne ajuta. Populatia activa scade, iar deficitul de oameni va deveni structural. Totusi, dezbatem acerb daca importul de forta de munca este necesar si ventilam teme precum "AI-ul ne ia joburile", desi in realitate atat imigratia economica, cat si automatizarea ne-ar putea ajuta sa compensam lipsa de oameni calificati in numeroase domenii.

Pe deasupra, avem rate efective de taxare a muncii foarte ridicate, iar celor care spun ca taxele pentru sanatate si contributiile sociale nu sunt impozit pe venit li se va raspunde mereu cu exemple despre calitatea serviciilor de sanatate si despre nivelul pensiilor contributive - asta daca nu mori de inima in traficul infernal din orasele mari si ajungi la pensie.

Ce este totusi de facut?

Pentru preuniversitar: sa lasam discutiile interminabile si sa actionam. Avem nevoie de mai mult STEM la toate nivelurile, cu metode de invatare cat mai practice si interactive. Da, limba romana si limbile straine sunt extrem de importante, mai ales pentru ca trebuie sa intelegem ce citim, inclusiv ceea ce ne raspunde Claude. Pentru universitar: discipline modernizate mai rapid, materii interdisciplinare, mai multa cercetare aplicata si mai multa cercetare facuta impreuna cu industria, inclusiv cu perspectiva de comercializare.

Mai mult antreprenoriat universitar. Pentru invatarea pe tot parcursul vietii: companiile si persoanele stiu cel mai bine ce competente le sunt necesare. Este o adevarata risipa sa cheltui bani europeni pe programe foarte birocratice, bune pe hartie si fara impact. Mai bine finantam direct rezultatul: vouchere de upskilling/reskilling pentru companii in tehnologii prioritare si vouchere pentru angajati, pentru cursuri scurte care se termina cu o certificare utila in munca lor.

Si, inainte de toate acestea, la punctul zero: predictibilitatea, mai ales fiscala. Mediul privat o cere de ani buni dintr-un motiv foarte simplu. Investitiile in R&D, energie, oameni, fabrici sau centre tehnologice se fac pe ani, nu pe trimestre. Nu poti cere companiilor sa investeasca pe termen lung intr-un mediu in care regulile se schimba pe termen scurt. Tineti tehnologia, energia si oamenii bine pregatiti ca fir rosu in programele de guvernare din urmatorii zece ani si pastrati predictibilitatea ca regula de functionare. Avem atunci o sansa reala.

Corina Vasile, Director Executiv , Asociatia Patronala a Industriei de Software si Servicii din Romania