Opinii

Avem doua articole din ZF extrem de interesante,

1. Efectele cresterilor salariale si ale maturizarii economiei: Nu doar ca Romania nu mai e vazuta ca o destinatie ieftina de productie, acum si antreprenorii romani cauta sa se mute in tari cu costuri mai mici

2. Cum sta Romania la inegalitatea veniturilor: locul 18 in UE, cea mai buna pozitie din ultimii 10 ani. Slovacia are cea mai redusa inegalitate sociala, in timp ce Bulgaria are cea mai mare inegalitate ,

care descriu un fenomen legat de cresterea salariilor din Romania din ultimul deceniu si impactul acestui lucru asupra companiilor, in business, in economie, dar si in societate in ansamblu:

- Romania nu doar ca nu mai este o destinatie ieftina de productie prin cresterea salariilor, dar capitalul romanesc poate a capatat suficienta putere financiara si de knowledge, astfel incat sa se mute cu productia din Romania in tari cu preturi mai mici: nordul Africii ar putea fi o optiune interesanta pentru cei care au produs lohn in Romania.

Din cauza cresterii costurilor din Romania, IPEC Alba Iulia, unul dintre cei mai mari producatori de farfurii din lume, se uita sa investeasca intr-o tara din afara Uniunii europene, unde costurile de productie sunt mai mici, ceea ce ar permite firmei sa ramana competitiva. Am primit invitatia sa pornim o fabrica in Egipt, o zona unde pretul la energie si pretul apei sunt mult mai mici decat ceea ce trebuie sa platim in Romania, ca sa nu mai vorbim de costul cu forta de munca, spune Cristian Covaciu, actionar al IPEC Alba Iulia.

Andrei Padurean, actionar al Uniconf din industria textila, spune ca in nordul Africii costurile sunt incomparabil mai mici decat in Romania si termenul de livrare mult mai scurt comparativ cu Asia.

- A doua stire este legata de clasamentul european al inegalitatii veniturilor, unde Romania se afla la cea mai buna pozitie din ultimii zece ani, cu coeficientul Gini de 28, fata de 37 in 2015. Scaderea acestui indicator arata reducerea inegalitatii veniturilor din tara. Cu cat indicatorul este mai mare, cu atat inegalitatea este mai mare - Bulgaria avand cel mai mare Gini la nivelul anului 2024, de 38% -, iar la polul opus, cu cat coeficientul Gini este mai mic, cu atat inegalitatile de la nivelul veniturilor sunt mai reduse - Slovacia avand cea mai buna pozitie in UE, cu un coeficient Gini de 21.

Cu un coeficient Gini de 28 la nivelul anului 2024, Romania este la un nivel mai bun fata de media Uniunii Europene, unde coeficientul Gini a fost de 29,4. Spre exemplu, Italia are un coeficient Gini de 32, Grecia de 31, Franta de 30, iar Germania de 29.

Reducerea coeficientului Gini datorita cresterii salariilor, respectiv a veniturilor, este un lucru bun pentru Romania. Iar cresterea salariilor si a veniturilor a fost impinsa in sus in ultimul deceniu si de cresterea salariului minim pe economie intr-un ritm accelerat, ceea ce a redus diferenta fata de salariul mediu pe economie.

Aceste cresteri salariale, care au fost sustinute de cresterea economica, nu numai din pixul administrativ al guvernului, cum ar spune o parte dintre economisti si politicieni, de stabilitatea cursului valutar leu/euro au permis Romaniei sa mai reduca din decalajele fata de UE, depasind chiar Ungaria, Portugalia la PIB/capita la paritatea puterii de cumparare, reusind chiar sa fim aproape de Polonia, tara fosta comunista care a inregistrat cea mai mare crestere economica dupa '90 dintre toate tarile foste comuniste.

Bineinteles ca aceasta crestere a salariilor, nu numai a salariului minim ci si a celorlalte salarii, a afectat unele companii, unele businessuri, prin cresterea costurilor, care nu au putut fi transferate in pretul de vanzare al produsului sau al serviciului oferit. Si avem multe cazuri din industria confectiilor in lohn, unde acum doua decenii eram "croitorul Europei". Dar, cum spunea tot intr-un articol din ZF Marius Sandru, fondatorul Eurotex, care la un moment dat era unul dintre cei mai mari producatori de imbracamite din Romania, dar care a fost nevoit sa inchida fabricile de confectii, a fost o decizie grea pentru mine inchiderea fabricilor, dar este un semnal bun pentru Romania, productia de haine fiind industria tarilor sarace, iar daca se inchide, inseamna ca Romania nu mai este saraca.

Zilele acestea sunt discutii legate de cresterea din nou a salariului minim pe economie, o decizie pe care premierul Bolojan nu ar sustine-o, pe motiv ca firmele mici si mijlocii, acolo unde se regasesc cele mai multe salarii minime pe economie, nu au capacitatea financiara sa sustina aceasta decizie in 2026.

Poate ca problema pe care o invoca premierul Bolojan, o decizie sustinuta si de patronate - IMM Romania si Concordia -, ar putea fi reala. Dar principala problema a companiilor, exemplificata chiar si de antreprenori, nu tine de cresterea salariului net, ci de taxele mari pe munca pe care le percepe statul, adica 43% dintr-un salariu brut. Ca sa plateasca un salariu net, sa spunem de 1.000 de euro, o companie are un cost total de aproape 1.700 de euro, adica 700 de euro trebuie sa plateasca statului, o proportie extrem de ridicata, exemplificata prin toate analizele facute de economisti. Romania are, poate, cele mai mari costuri din Europa cu taxele pe forta de munca.

Daca statul ar reduce taxele pe forta de munca, companiile ar avea bani sa sustina cresterea salariului net si poate sa ramana competitive, astfel incat sa tina productia din Romania in viata sau sa nu o mute in alte tari. Dar cel mai mare cost al unei companii, care nu este exemplificat clar, asa cum este costul cu forta de munca, este costul birocratizarii si fanariotizarii businessului si economiei. Din momentul in care Romania a inceput sa creasca economic accelerat, cu valori mari, statul a inceput sa incaseze mai multi bani, a inceput sa se extinda atat ca operatiuni cat si ca numar de angajati, dar mai mult decat atat, si-a extins zona de influenta peste tot. Iar ca sa tii acest sistem iti trebuie bani, bani pe care statul ii obtine acum prin cresterea taxelor si impozitelor, prin masuri de austeritate fiscala si economica.

Administratia de stat, atat la nivel central, dar mai ales la nivel local, a devenit foarte birocratica si fanariota, puterea alesilor fiind la cel mai ridicat nivel din ultimii 35 de ani. Si nimeni nu-i poate dobori, nici macar centrul. Premierul Bolojan sau presedintele Nicusor Dan sunt "mici copii" in fata puterii unui primar, a unui consilier local cu influenta, in fata unui lider de CJ, oricare ar fi pozitia detinuta de acesta. Si o secretara la nivel local este mai puternica decat premierul sau oricare al ministru. Daca nu vrea sa dea drumul unui dosar de orice fel de autorizatie, nu ii da.

Costul acestei birocratizari a administratiei si a fanariotizarii deciziilor (adica trebuie sa dai spaga ca sa obtii o aprobare, o autorizatie etc.) se vede in business, in saptamanile, lunile si anii in care un proiect de investitii este blocat.

Companiile ar creste fara probleme salariile daca si-ar reduce costul cu aceasta birocratie si acest sistem fanariot al administratiei s-ar reduce.

Sistemul de impozite si taxe din Romania pentru companii este extrem de competitiv, poate cel mai bun din zona, peste Polonia, dar in spate exista un cost birocratic si fanariot extrem de ridicat.

Daca o autorizatie s-ar procesa cu o luna, cu un trimestru, cu un an mai devreme, aceasta perioada castigata s-ar transforma in business, in venituri si incasari pentru stat si pentru investitori.

La sistemul de taxare si impozitare din Romania, ca sa platesti toate aceste lucruri trebuie sa muncesti 46% din timp pentru stat si restul ramane companiilor.

Daca firmele, daca organizatiile patronale ar bate mai des cu pumnul in masa la Guvern, la primul-ministru, la ministrii, la administratia locala si centrala nu pentru salariul minim pe economie, ci pentru reducerea sistmului birocratic si fanariot care se extinde cu o luna, cu un trimestru, Romania ar fi mult mai competitiva si ar putea sa faca fata presiunii cresterii salariale.

Dar din pacate statul, reprezentat de liderii politici, guvern, partide si toate clanurile din jurul lor, prefera existenta sistemul birocratic si fanariot din care isi sustin existenta si isi iau banii.