Opinii

Este deja putin dezamagitoare lentoarea cu care se misca lucrurile dupa alegerile prezidentiale cand toata tara a fost cu sufletul la gura si dupa care mediul de business a rasuflat usurat.

De ce sunt luate mai repede deciziile de care este nevoie? De ce nu apare mai repede administratia "careia ii pasa de cetateni" de care ni s-a vorbit cu atata convingere in campania electorala?

O posibila sursa a blocajului este o pozitionare istoric gresita, o pozitionare de tipul "noi si ei". Noi, mediul de business, "care nu am lucrat nicio secunda la stat sau cu statul", si ei, "politicienii care ne iau banii si noi nu stim ce fac cu ei". Niciun stat modern si dezvoltat nu functioneaza in aceasta logica. Insa se judeca gresit ca implicarea in administrarea bunurilor publice este de natura personala. Ca orice alta profesie, medic, constructor, avocat, si administrarea bunului public presupune o pregatire si o specializare. Nu poti sa te pricepi si la turism si la transport si la macroeconomie. Nu ai cum sa gandesti masuri de echilibrare a bugetului cand nu ai vazut niciodata cum arata bugetul unei tari.

Ca in orice domeniu, trebuie chemati la masa specialistii. Iar in patru saptamani de dezbateri la Cotroceni nu au fost prezenti cei care cu adevarat cunosc ce se intampla cu taxarea, fiscalitatea si cu modul cum functioneaza bugetul Romaniei. Nu poti sa te apuci sa operezi daca tu, nu ca nu ai terminat Facultatea de Medicina, dar insusi manualul de biologie iti e strain. Nu merge. Bugetul, fiscalitatea sunt o stiinta in sine. E valabila chestiunea si pentru oamenii politici.

Cu toata bunavointa, prestatia lui Ilie Bolovan, pardon Bolojan, omul despre care se spune ca va salva natiunea romana, dar nu se stie exact ce profesie are, a fost, in prezentarea parametrilor marcroeconomici ai Romaniei in 2025, ca cea a unui elefant intr-un magazin de portelanuri. Omul se vede ca e complet depasit de situatie, ca ce stie cel mai bine este sa desfiinteze geamurile de la ghiseele din primaria sau Consiliul Judetean Oradea.

De altfel, mareata sa initiativa de a incepe restructurarea din Senat, cu cei 850 de angajati din aceasta institutie, arata viziunea ingusta cu care a pornit marea eficientizare a statului. De fapt, de 6 luni de cand il vedem aproape zilnic pe Mesia restructurarii statului roman nu a fost pus pe masa nimic concret.

Insa trebuie spus si altceva. Daca cei chemati astazi, care si stiu despre ce e vorba, refuza sa preia pozitia de premier sau ministri de finante, prin care sa aduca cu adevarat o schimbare, cum e cazul unui profesor de finante si cunoscut economist al unei banci comerciale, sa nu ne asteptam ca putem schimba fara sa ne implicam.

O bresa daca faci in aceasta casta de smecheri fara bac si cu pantofi de 500 de euro in picioare si apoi incet-incet, bazandu-te pe cercuri intai mici de competenta si apoi tot mai mari, vei putea schimba lucrurile.

Cine nu vrea sa se bage la treaba, sa schimbe astazi Romania, sa nu mai critice de pe margine. Este valabil pentru toata lumea care se pricepe la finante publice si la eficientizarea cheltuielilor de care avem astazi atata nevoie.

Nu mai merge sa spui "e lumea lor, nu vreau sa ma bag", pentru ca e vorba de ceea ce lasam dupa noi. Chiar cu riscul de a fi sacrificat, cine stie ca poate sa schimbe este dator sa intre in lupta. Marii antreprenori ai Romaniei, oameni cu afaceri de sute de milioane si miliarde de euro sunt chemati astazi nu doar sa dea ultimatumuri sa nu creasca taxa 1, taxa 2 sau taxa 7, ci sa se implice direct, sa devina membri de partid, sa gaseasca solutii de a merge mai departe, sa gaseasca competente. Asa cum isi gasesc manageri pentru afacerile lor, sa sprijine gasirea de manageri competenti pentru afacerile publice. Fara implicare, asa cum stiu ca se si intampla in companiile lor, nu au cum sa obtina rezultate. Nu mai merge cu "noi si ei". Noi suntem cu totii.

Fara comenzile statului, ale administratiilor publice, nu exista firmele de constructii. Fara drumuri nu exista locuinte. Se vede ca fara garantii de stat, bancile nici nu mai fac afaceri. Fara un festival ca Enescu nu se umplu hotelurile. Fara Casele de Sanatate nu functioneaza nici sistemul privat de sanatate. Toate lucrurile sunt legate. Nu va puteti izola si sa plecati la casele din Miami sau Monte Carlo. Sau daca plecati, nu va mai bagati. Cereti competenta, cereti desfiintarea sutelor de entitati de stat care astazi impiedica managementul eficient al banului public.

De exemplu, Salina Praid. Se incurca in decizii Compania Sarii cu Apele Romane. Iar deasupra lor ministerele, cel al Mediului cu Ministerul Economiei. Vine ministrul mediului si cere restructurare la Romsilva, iar Romsilva spune ca asteapta sa fie data in judecata, ca are dreptul sa faca ce vrea cu banii. Institutiile asa-zis autofinantate au ajuns sa functioneze ca niste "mosii" ale directorilor. Guvernul si ministrii aproape ca nu mai conteaza, nu ii baga nimeni in seama, cand banii din taxarea sectorului privat, a resurselor, sunt la ANCOM, la Hidroelectrica, la Romsilva sau la Compania Sarii.

Dar ce ar fi sa desfiintam toate aceste regii autonome si companii nationale si sa le integram in ministere? De ce nu poate sa fie Ministerul Padurilor sau chiar Guvernul Romaniei proprietarul direct al padurilor, al sarii sau al productiei de energie electrica din lacurile de acumulare? Ce ar fi sa desfiintam toate aceste companii, regii si autoritati si sa trecem direct in guvern, la masa ministrilor toate aceste organizatii? Astazi trebuie sa faci o hartie de la minister catre Romsilva, catre agentia X sau Y chiar si pentru o informatie, nu doar pentru o decizie.

Cazul Praid este efectul acestui tip de management insularizat, in care fiecare din statul roman face ce il taie capul, iar ministrul nu mai exista, si ministerul exista doar cu numele. Dar cum ar fi ca in cadrul unei companii private, CEO sa fie nevoit sa trimita hartii pentru executarea unei actiuni catre una din divizii si sa i se raspunda ca nu e pe lista de prioritati decizia sa. Cine vine la guvernare cu aceasta decizie majora? Cu aceasta regandire a actului administrativ?. Centralizarea si taierea tuturor capetelor acestei administratii care a ajuns ca o caracatita, atat la nivel central, cat si local.

Vine domnul Bolojan sa constate ca a crescut numarul de angajati la Senat de la

825 la 850 in ultimii 10 ani? De acolo trebuie sa inceapa restructurarea? Nu de la faptul ca avem cu 50.000 mai multi functionari in administratiile locale astazi fata de cei 235.000 din 2014? Ce face toata aceasta functionarime? Cand facem o restructurare nu trebuie sa pornim de la cifrele mari, de la imaginea completa a ansamblului? Cine conduce astazi Romania a deschis zi de zi in ultimii 10 ani Anuarul de Statistica, Buletinul de Industrie, cel de comert exterior, rapoartele BNR, executia bugetara de la Finante?

De ce nu exista pe site-ul fiecarei primarii numarul de angajati si evolutia lor? Unde sunt obiectivele de investitii in derulare? De ce nu exista lista de plati din fiecare luna catre companii si pentru ce obiective, pentru a sti ce se intampla cu banii acestei tari? Ce se intampla cu primariile, unde se duc banii, de ce scolile cad pe elevi si toata lumea fuge de spitalele publice detinute de administratia locala? Ce ar fi sa dam o limita minima de cheltuire a bugetelor locale pentru sanatate si educatie, sa restrangem marja de manevra a primarilor care astazi fac ce ii taie capul cu banii in loc sa investeasca in singurele doua domenii care aduc prosperitate pe termen lung?

Cum poate capitalul privat sa creasca, sa faca un PIB de aproape 400 miliarde euro, dublu fata de cel din urma cu 10 ani, si toata lumea sa fuga de serviciile statului in educatie si sanatate? Cine sunt reprezentantii nostri in Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, cine ne reprezinta interesele in scoli si licee? De ce acceptam sa decida mereu altii? Smecherii fara bac si pantofi de 500 de euro in picioare, care supravietuiesc mereu si mereu la varful administratiei?

Desfintati agentiile cu totul, puneti limita la cheltuirea discretionara a banului public de catre primari, transparentizati salariile si cheltuielile de investitii, evaluati organizatiile de la varf, porniti de la cifrele mari ale executiei bugetare si de la numarul de personal din administratie, veniti cu propuneri de reforme reale, cu o viziune noua, sau, daca nu o aveti, lasati-i pe cei care o au. Dati incredere, fiti decisi. Tara vrea oameni puternici in fata, nu vaicareala. Actionati sau daca nu stiti ce sa faceti, dati-va la o parte.