Eveniment

Doua povesti. Doua mituri. Primul al Penelopei, cel de-al doilea al lui Moise. Miturile spun ca, la nastere, Penelopa primise numele Arneea. Din ordinul unui imparat nebun ea a fost aruncata in mare ca sa moara, dar a fost salvata de un card de gaste. Au luat-o in cioc si au dus-o la mal. Iar de atunci mama ei i-a schimbat numele in Penelopa, care insemna, in greaca de atunci, "Gasca". Nu a murit atunci pentru ca nu acesta era destinul ei.

Moise are si el legatura cu apa. Numele lui inseamna, practic, "Cel scos din ape", pentru ca legenda spune ca, in vremea in care evreii erau robi in Egipt (povestea robiei lor este lunga), faraonul a vazut ca poporul evreu se inmulteste si a decis ca toti copiii de parte barbateasca sa fie ucisi. Mama lui Moise, ca sa-l salveze, l-a pus intr-un cos si i-a dat drumul pe apa Nilului, crezand, cumva, ca cineva il va salva. Ceea s-a si intamplat - o printesa egipteanca l-a gasit, pe Moise (Cel scos din ape), l-a crescut. Nu a murit inecat pentru ca destinul lui era altul. Si Moise a ajuns principalul consilier al faraonului Egiptului.

Penelopa, cea salvata de gaste, s-a maritat cu Ulise, eroul din Odiseea lui Homer. Ulise a plecat sa se plimbe putin in razboiul din Troia, cam zece ani. Ulise este cel care a inventat "calul troian", cu ajutorul caruia grecii i-au invins, prin viclesug, pe troieni. (De aici expresia: "Sa nu te increzi in greci nici cand iti aduc daruri".) Apoi, lui Ulise i-au trebuit inca vreo zece ani ca sa se intoarca acasa. In vremea asta, Penelopa croseta o panza. Erau petitori la usa ei - pentru ca Ulise era rege in Itaca si, daca vreunul se insura cu Penelopa, castiga regatul.

Iar Penelopa a spus: Cand termin de impletit, voi decide. Doar ca, ce impletea ziua decroseta noapte.

Asta inseamna increderea/credinta.

Apostolul Pavel numeste credinta asa: "incredere nezdruncinata in lucrurile care nu se vad".

Iar Ulise s-a intors la Penelopa. Destinul Penelopei a fost sa arate lumii ca niciodata nu trebuie sa-ti pierzi speranta.

Moise a ajuns consilierul principal al faraonului - spune legenda. Dar Dumnezeu avea alt plan cu el. Dumnezeu i-a spus: Scoate-l pe poporul meu din robia Egiptului. Vorbeste-i! Iar Moise a spus: Doamne, dar eu sunt gangav, nu pot face asta! Iar Dumnezeu ii spune: Ia-l pe Araon, fratele tau, el te va ajuta.

Asta inseamna modestia.

Poporul a plecat din Egipt - stim legenda, cum a despicat Moise cu toiagul Marea Rosie -, dar, in desertul Sinai, s-a ratacit. Moise plecase sa primeasca Tablele Legii (cele zece porunci), iar poporul voia un dumnezeu. Aaron a strans aurul pe care-l avea fiecare si a construit un vitel de aur si a spus: Acesta este dumnezeul vostru.

Dumnezeu din ceruri s-a suparat. V-am scos din Egipt, va indrept spre tara unde curge lapte si miere, iar voi va inchinati la un vitel?

Moise vorbea cu Dumnezeu si-i zice: "Iarta-le acum pacatul! Daca nu, atunci sterge-ma din cartea Ta pe care ai scris-o!"

Aceste doua mituri nu sunt bazaconii, cum niciun mit nu este o bazaconie. Toate miturile acopera, de fapt, staruintele si asteptarile oamenilor. Penelopa l-a asteptat pe Ulise 20 de ani, cu credinta ca se va intoarce.

Aceasta este "credinta".

Moise - venerat, deopotriva, de evrei, de musulmani si de crestini - spune: Daca nu-mi ierti poporul atunci sterge-ma si pe mine din Cartea Vietii pe care ai scris-o.

Acesta este sacrificiul suprem.

Pentru noi, cei de azi, miturile sunt pentru copii, nu lectii de viata. Dar ele sunt lectii de viata. Pentru ca ele sunt, de fapt, convingerile si dorintele "poporului": credinta puternica a Penelopei sau sacrificiul suprem al lui Moise ("Sterge-ma din cartea pe care ai scris-o").

Mi-am amintit aceste mituri vazand dezbaterea pentru alegerile prezidentiale de la Palatul Cotroceni. Si m-am gandit ca, daca acei oameni ar fi citit Odiseea lui Homer sau cartea Genezei, ne-ar fi oferit un alt spectacol decat cel de luni seara.

Poporul de azi nu mai vrea un "vitel de aur", dar are inca in sange credinta Penelopei si asteptarea de la cei care-l conduc, anume: sacrificiul suprem pe care Moise era dispus sa-l faca pentru poporul sau.