Opinii

Anul 2025 gaseste Romania si lumea intreaga intr-un moment de rascruce, in care cunoscute vulnerabilitati pe termen lung se accentueaza (imbatranirea populatiei in multe tari dezvoltate si emergente, deteriorarea mediului, agravarea inechitatilor sociale), iar transformarea indusa de avansul tehnologiilor digitale devine deja dificila.

Desi dificultatile mentionate pot fi depasite prin colaborare si efort concertat, competitia dintre tari si blocuri economice/ideologice care a devenit tot mai intensa, necesita resurse mai ample, iar accentul pe rezilienta si competitivitate devine tot mai important.

Aceasta noua realitate valabila in oricare dintre cele circa 200 de tari de pe glob, este perceputa diferit in functie de particularitati locale. Pentru Romania, din cauza amplasarii geografice in proximitatea razboiului dintre Rusia si Ucraina si totodata la granita blocului geopolitic si economic al Uniunii Europene, ca si pentru alte tari in situatie similara, efortul si resursele necesare pentru a asigura stabilitatea si soliditatea sistemelor (economice, sociale, politice, de securitate etc), raportate la dimensiunile tarii (suprafata, populatie, economie) sunt mai mari.

In acelasi timp, desi tara noastra a inregistrat progrese uriase de la aderarea sa la Uniunea Europeana, cresterea economica a fost in unele perioade insotita si de dezechilibre care, cu precadere in ultimii ani, pe fondul crizelor cunoscute, s-au accentuat si necesita o abordare urgenta.

Nivelurile persistent ridicate ale deficitului de cont curent si deficitului fiscal (cele doua fiind strans legate), se numara printre principalele preocupari in momentul actual in ceea ce priveste sustenabilitatea economiei Romanesti. Cel putin in cazul deficitului de cont curent, nivelurile productivitatii si competitivitatii exercita o influenta semnificativa.

Pentru aceste motive, reaccelerarea dinamicii ascendente a productivitatii si imbunatatirea celorlalte elemente care concura la imbunatatirea competitivitatii se numara printre conditiile necesare pentru revenirea la un ritm mai alert de crestere economica sustenabila.

Altminteri, asa cum o demonstreaza inclusiv evolutiile din ultimii ani, majorarea veniturilor din munca decuplata de dinamica economiei si productivitatii conduce la mai multe importuri, deficite gemene greu de corectat, extinderea datoriei publice si cresterea dobanzilor aferente acesteia.

In teoria economica, conceptul de productivitate este abordat din multiple perspective. O importanta deosebita este acordata studierii productivitatii fiecarui factor de productie in parte (ex. munca, capitalul), dar si a castigurilor de productivitate rezultand din elemente a caror influenta este dificil de cuantificat, respectiv progresul tehnologic, cresterea eficientei, combinarea optima a factorilor de productie, imbunatatirea climatului organizational si institutional (organizare, guvernanta, legislatie, politici), nivelul de pregatire a salariatilor, factori exogeni favorabili (conditii de mediu si stabilitate geo-politica) etc.

O perspectiva de a aborda productivitatea este sa privim la progresul tehnologic prin asociere cu notiunea de productivitate totala a factorilor, cunoscuta si sub denumirea de reziduu Solow, dupa numele celui care l-a introdus si pentru care a luat Premiul Nobel. Acest concept masoara efectele pe care eficienta in procesul de productie il are asupra evolutiei PIB. Progresul tehnologic poate surveni pe baza mai multor factori, precum modificari in compozitia fortei de munca, proceduri si guvernanta mai adecvate, capital uman, cercetare si inovatie, alocarea resurselor in economie, specializarea in anumite arii etc. Dupa cum reiese din aceasta descriere, in functie de natura factorilor mentionati, productivitatea totala a factorilor poate fi descompusa in functie de contributia factorului munca, respectiv a factorului capital. Efectele progresului tehnologic pot avea un grad ridicat de persistenta sau pot fi chiar permanente, insa pot avea si efecte care se resimt doar la frecventa ciclului economic. Altfel spus, unele evolutii ale progresului tehnologic sunt responsabile pentru tendintele pe termen lung observate in economie, in timp ce altele influenteaza evolutiile ciclice. In cazul tarilor din Europa Centrala si de Est, aderarea la Uniunea Europeana a adus transformari ireversibile pentru economii si productivitate. Totodata, raportul Draghi de crestere a competitivitatii UE pe plan international prevede unele masuri care de facto determina efecte de crestere a progresului tehnologic, in special in zone care sa influenteze tendintele pe termen lung din economie, adica o crestere economica sustenabila.

Asadar, factorii care influenteaza productivitatea sunt numerosi, iar pentru a actiona asupra celor mai multi dintre acestia este nevoie de finantare, deopotriva publica si privata, dar si de alocarea eficienta a fondurilor.

Figura 1: Evolutia indicilor de productivitate totala a factorilor (TFP)

Sursa: AMECO, calcule proprii

Analiza datelor privind productivitatea totala a factorilor (TFP) obtinute din baza de date AMECO a Directiei Generale pentru Afaceri Economice si Financiare a Comisiei Europene arata ca Romania a avut intr-adevar, pe termen mediu, una dintre cele mai accelerate dinamici comparativ cu tarile din zona. De exemplu, cifrele estimate pentru 2024 indica pe ansamblul ultimilor 10 ani o crestere a productivitatii totale a factorilor de circa 19,5% in Romania, 18,1% in Polonia, 12,1% in Cehia si 10,2% in Ungaria. Aceleasi estimari arata insa, in cazul Romaniei (dar si al Ungariei), ca productivitatea totala a factorilor si-a intrerupt tendinta de crestere in ultimii doi ani (2023 si 2024) si ca aceasta situatie s-ar putea prelungi in 2025 si 2026 pe fondul unor socuri suprapuse (empiric se poate observa faptul ca socurile puternice resimtite dupa izbucnirea crizei financiare din 2008-2009 au determinat o inversare temporara a trendului productivitatii totale a factorilor).

(sursa datelor: https://dashboard.tech.ec.europa.eu/qs_digit_dashboard_mt/public/sense/app/667e9fba-eea7-4d17-abf0-ef20f6994336/sheet/2f9f3ab7-09e9-4665-92d1-de9ead91fac7/state/analysis ).

Interactiunea dintre productivitate si finantele publice devine evidenta mai ales in perioadele de volatilitate economica. Un avans lent al productivitatii are efect nefavorabil asupra cresterii economice sustenabile, limitand baza de impozitare si ingreunand capacitatea guvernului de a gestiona adecvat deficitul bugetar. In acelasi timp, perioadele de crestere economica mai lenta sunt adesea insotite de presiuni mai mari asupra cheltuielilor publice, situatie fireasca ce rezulta din nevoia justificata a autoritatilor de a finanta programe sociale menite sa sprijine comunitatile vulnerabile.

Dinamica productivitatii la nivel national poate fi afectata de blocaje structurale precum o infrastructura inadecvata, ramaneri in urma ale proceselor de digitalizare a activitatii, capacitate limitata de inovare tehnologica in cadrul firmelor autohtone si niveluri de calificare a fortei de munca inegale sau necorelate cu cerintele de moment sau de viitor ale pietei.

Pentru a aborda aceste probleme, politicile economice trebuie sa acorde in egala masura prioritate dezvoltarii capitalului uman dar si investitiilor.

Productivitatea reprezinta un element cheie pentru dezvoltarea economica sustenabila si reprezinta un obiectiv fundamental pentru economiile emergente in curs de tranzitie catre stadiul de economii avansate. Intr-o perspectiva mai larga, atat din punct de vedere al factorilor determinanti, cat si a evolutiei in timp, productivitatea poate privita ca valoare adaugata sau productie realizata pe un anumit numar de ore muncite. Acest raport dat de valoarea adaugata pe unitatea de timp ofera o imagine detaliata despre cat de productiva este o economie pe termen lung. Privind insa pe un orizont scurt de timp, informatia furnizata de raportul mentionat anterior cu privire la evolutia productivitatii poate fi insa viciata de anumiti factori ce influenteaza elementele raportului.

Factorii la care se face referire anterior pot varia in functie de faza ciclului economic si financiar, expansiune sau contractie, respectiv in functie de gradul de dezvoltare al economiei. De exemplu, odata cu dezvoltarea economiei sau in faze de expansiune a ciclului economic, oamenii pot prefera sa reduca eforturile alocate catre munca, in detrimentul unui venit aditional. Sau, in conditiile aceluiasi scenariu, oamenii pot deveni selectivi cu activitatile pe care le presteaza, unele dintre ele fiind preluate de cetateni care doresc sa se integreze si care accepta sa primeasca salarii mai mici, fenomen tot mai vizibil in economiile avansate din vestul Europei. Pe de alta parte, o crestere subita a costurilor vietii, precum a fost episodul asociat puseului inflationist din 2023 ca urmare a razboiului din Ucraina, poate aduce decizii de crestere a numarului de ore muncite, in contextul in care angajatii doresc sa-si mentina sau sa-si imbunatateasca standardul de viata. De altfel, evolutia numarului de ore muncite in functie de evolutia economica a nascut o serie de dezbateri intense purtate de economisti de top cu influente remarcabile asupra gandirii economice, precum Finn Kydland, Edward Prescott, Jordi Gali, Michael Woodford, Larry Christiano sau Gita Gopinath printre altii.

Unele studii de specialitate subliniaza faptul ca progresul tehnologic este unul din principalii factori ce explica diferentele intre tari cu privire la dezvoltarea economica, fiind totodata si un factor determinant pentru evolutia cresterii economice. Altfel spus, progresul tehnologic reprezinta un multiplicator neutral, ce contribuie pozitiv la cresterea reala a PIB atunci cand cei doi factori de productie din economie, munca si capitalul, nu semnaleaza schimbari, de aici si conceptul de reziduu.

Figura 2: Evolutia indicelui de productivitate totala a factorilor (TFP) si a indicelui PIB (cu baza fixa in anul 2015)

Sursa: AMECO si EUROSTAT, calcule proprii

In cazul tarii noastre, pe un orizont mai larg de timp, cuprins intre 1996 si 2023, legatura dintre rata de crestere a progresului tehnologic (sau rata de crestere a productivitatii totale a factorilor) si cresterea economica este una puternica, corelatia fiind una de peste 80% (pe baza coeficientului standard de corelatie Pearson).

Aderarea la Uniunea Europeana a intarit aceasta legatura, astfel ca, pentru orizontul 2007-2023, corelatia intre evolutia progresului tehnologic si cea a ratei de crestere economica este de peste 90% (de asemenea, pe baza coeficientului standard de corelatie Pearson). Derularea unor analize specifice (pe baza unor regresii pe cuantile) subliniaza faptul ca evolutia progresului tehnologic are efecte asimetrice asupra cresterii economice de-a lungul fazelor ciclurilor economice, avand un impact semnificativ mai ridicat in cazul fazelor de crestere ridicata a economiei, decat in fazele de contractie severa. Totodata, calculele realizate pe baza unui model de tip Real Business Cycle, (RBC), pentru o economie emergenta mica, deschisa si cu potentiale vulnerabilitati la socuri externe subliniaza ca o crestere a progresului tehnologic asociat muncii cu efecte permanente a avut un rol important pentru evolutia ratei de crestere a economiei romanesti in perioada analizata.

Figura 3: Raspunsul cumulat al ratei de crestere a productivitatii totale a factorilor (TFP), respectiv al ratei de crestere a PIB la un impuls pozitiv (in cuantum de o deviatie standard) generat de un soc tehnologic

Sursa: AMECO si EUROSTAT, calcule proprii

O alta perspectiva in sensul celor investigate anterior este sa privim direct la cauzalitatea existenta intre rata de crestere a productivitatii (TFP) si cresterea PIB. Mai exact, este analizat modul in care un impuls pozitiv asupra ratei de crestere a productivitatii (determinat de un soc tehnologic neanticipat) impacteaza cresterea economica. In acest sens a fost folosit un model structural de vectori auto-regresivi, SVAR, iar raspunsurile celor doua variabile la un soc tehnologic au fost obtinute utilizand restrictii contemporane conform carora socurile non-tehnologice asupra cresterii economice nu afecteaza pe termen scurt productivitatea totala a factorilor. Aceasta abordare este inspirata de viziunea lui Gali (1999), de separare a socurilor tehnologice de cele non-tehnologice intr-un model SVAR, fiind totodata in linie cu viziunea modelelor de tip Real Business Cycle , conform carora progresul tehnologic este pe deplin exogen pe termen scurt. In figura de mai sus observam faptul ca, dupa un impact initial de 2,91 puncte procentuale, raspunsul cumulat al ratei de crestere a productivitatii este de 4,43 puncte procentuale pe un orizont de zece ani. Pe de alta parte, rata de crestere a PIB arata un raspuns initial de 2,51 puncte procentuale, in timp ce raspunsul cumulat pe orizontul investigat este de 4,24 puncte procentuale. Dupa cum mentionam mai devreme, in literatura si practica de specialitate, progresul tehnologic poate fi perceput drept un multiplicator neutral. In cazul de fata, pe baza rezultatelor prezentate putem afirma ca un impuls pozitiv asupra ratei de crestere a productivitatii se transmite initial intr-o proportie de 86% asupra evolutiei ratei de crestere economica, iar efectul cumulat pe un orizont de timp de zece ani ajunge pana la o proportie de 96%. Aceasta abordare a fost inspirata de viziunea lui Blanchard si Perotti (2002), de calculare a multiplicatorilor fiscali intr-un model SVAR.

Cadrul de politici trebuie sa continue sa favorizeze canalizarea investitiilor publice si private preponderent catre sectoarele economiei generatoare de bunuri si servicii tranzactionabile ce pot produce mai multa valoare adaugata.

Totodata, trebuie sa mentinem preocuparea fata de domeniul educatiei si cercetarii, cu accent pe consolidarea legaturilor dintre aceste domenii si actorii economici (atat din domeniul public, cat si privat), si sa consolidam un mediu de functionare a start-up-urilor care sa incurajeze activitatile in domenii inovatoare. Mai ales in contextul actual, este crucial sa compensam efectele restrictive asupra mediului de afaceri determinate de unele modificari ale conditiilor fiscale prin imbunatatirea conditiilor generale de desfasurare a afacerilor : simplificari normative, aplicarea practicilor europene si internationale de proportionalitate in reglementare si control, reducerea birocratiei si digitalizarea interactiunii cu publicul a administratiei centrale si locale, consolidarea eticii si competentei personalului din serviciile publice etc. Inclusiv alocarea de resurse considerabile catre investitiile publice ar trebui sa fie insotita de un cadru de guvernanta publica si de reglementare transparent, suplu si predictibil, care sa faciliteze mentinerea unui mediu de afaceri favorabil pentru investitiile private.

Investitiile in resursa umana si in capital necesita finantare adecvata si la costuri suportabile. Din aceasta perspectiva, unul dintre avantajele strategice de care Romania inca dispune este capacitatea de a accesa in 2025 si anii urmatori un volum semnificativ de fonduri europene.

In timp ce Cadrul Financiar Multianual al UE (CFM) ramane o sursa consistenta de finantare pentru proiectele de dezvoltare, Romania si toate celelalte state membre beneficiaza si de instrumente suplimentare, precum Planul national de redresare si rezilienta - o parte a Facilitatii mai ample de redresare si rezilienta a UE. Acesta ofera un flux de finantare substantial, care ar trebui sa fie valorificat in mod activ.

Intr-o conjunctura in care finantarea privata poate fi mai restransa din cauza turbulentelor economice si geo-politice globale si regionale, accesarea resurselor de finantare ieftina puse la dispozitie de UE poate oferi un impuls esential, asigurand ca tara nu pierde timp crucial in realizarea reformelor necesare si nu ramane in urma in raport cu competitorii sai din plan international in privinta adaptarii la noile tendinte si tehnologii.

Prin atragerea si utilizarea eficienta a resurselor puse la dispozitie de Uniunea Europeana in conditii mult mai bune decat cele accesibile pe pietele financiare internationale, Romania poate finanta o buna parte din initiativele necesare pentru recuperarea ritmului de crestere a productivitatii si pentru extinderea ofertei interne de bunuri si servicii competitive, facilitand reducerea deficitelor gemene si ameliorarea ritmului raportului dintre datorie si PIB.

Recenta pandemie de COVID-19 a reprezentat cea mai importanta provocare pentru economiile lumii de la Marea Criza Financiara din 2008-2009 si pana in prezent. Spre deosebire insa de alte crize financiare si recesiuni economice observate in istorie, ce au fost provocate de obicei de dezechilibre interne, recenta criza pandemica a dictat intr-o maniera exogena evolutia sectorului economic real si a celui financiar. Restrictiile de mobilitate fara precedent, precum si incertitudinea legata de situatia sanitara au afectat semnificativ rezilienta agentilor economici, precum si eforturile de redresare ale acestora fata de impactul socului initial.

In tot acest context turbulent si cu un grad ridicat de incertitudine, la nivel european a fost adoptat pachetul de redresare economica Next Generation EU. Chiar daca acest pachet istoric a fost lansat pe fondul crizei pandemice, Next Generation EU a fost gandit si proiectat pentru a creste rezilienta economiilor europene fata de potentiale socuri adverse, precum si pentru a crea conditii favorabile pentru o crestere economica sanatoasa. Programul Next Generation EU, in valoare de peste 700 miliarde de euro (cu o anvelopa maxima de 806,9 miliarde de euro), consta in granturi si imprumuturi ce vor putea fi accesate pe perioada 2021-2026 de catre economiile europene in baza Planurilor de Redresare si Rezilienta (PNRR).

Programul Next Generation EU este proiectat sa contribuie la o crestere durabila a economiilor europene prin orientarea de investitii catre piloni de baza precum transformarea digitala, tranzitia catre o economie verde, crestere economica incluziva, dezvoltarea infrastructurii de transport, coeziune sociala si teritoriala sau cresterea educatiei si a calitatii serviciilor in domeniul sanatatii.

Pentru a atinge aceste obiective, in cazul Romaniei sunt alocate in prezent 28,5 miliarde de euro, dintre care 13,6 miliarde de euro reprezinta granturi, iar restul de 14,9 miliarde de euro sunt imprumuturi. Imprumuturile pe care Romania le poate accesa prin PNRR au costuri semnificativ mai reduse fata de cele aferente imprumuturilor din pietele financiare. Pentru a atrage intreaga suma alocata prin PNRR, Romania ar urma sa depuna opt cereri de plata. Pana in prezent, tara noastra a depus trei cereri de plata si a primit aproximativ 9,4 miliarde de euro.

Fondurile atrase de Romania prin PNRR au efecte pozitive asupra cresterii economice, asupra PIB potential, a situatiei balantei de plati si, nu in ultimul rand, asupra situatiei fiscal-bugetare.

Un studiu recent realizat la nivelul Comisiei Europene subliniaza faptul ca implementarea pana in 2026 a investitiilor aferente alocarilor prin PNRR ar putea conduce la o crestere suplimentara a economiei romanesti de circa 3,51% . Aceasta estimare a Comisiei Europene se refera la impactul direct al investitiilor asupra cresterii economice. Insa daca se iau in calcul si efectele indirecte sau efectele de runda a doua, impactul asupra cresterii economice creste de la 3,51 % la 3,75 %.

In afara impactului pe termen scurt mentionat anterior, investitiile din PNRR ar putea avea efecte pozitive si asupra perspectivelor economice pe termen lung, prin cresterea PIB potential. Astfel, investitii fara precedent in domenii precum infrastructura de transport sau energie, unde economia tarii noastre inregistreaza importante deficiente structurale, ar putea conduce la o crestere a capacitatii generale de productie.

De exemplu, autostrada Moldovei (A7) reprezinta unul dintre cele mai importante proiecte de infrastructura de dupa 1989. Importanta infrastructurii de transport pentru dezvoltarea unei economii este general acceptata, iar printre economisti se spune ca acolo unde incepe autostrada, incepe si bunastarea. Autostrada Moldovei va conecta estul tarii cu tronsoane europene si zone dezvoltate economic din vestul Europei, iar asta ar putea creste interesul unor investitori straini sau locali pentru deschiderea unor puncte de lucru sau extinderea afacerilor in Moldova, la fel cum observam ca este cazul unor zone din vestul tarii precum Cluj, Oradea sau Timisoara.

Canalizarea mai multor investitii catre partea de est a tarii ar putea dezvolta semnificativ afacerile din judete precum Vaslui sau Botosani, care sunt de altfel cele mai sarace din Romania, conform indicatorului PIB/capita (sursa datelor: Comisia Nationala de Strategie si Prognoza). Totodata, aceste judete au printre cele mai mari rate ale somajului din Romania, conform INS. Nu in ultimul rand, ele sunt caracterizate de o rata ridicata de emigrare a fortei de lucru catre economiile dezvoltate din vestul Europei. Punand la un loc toate aceste mentiuni, efectele implicite ar fi de reducere a somajului, de crestere a veniturilor si a nivelului de trai, de reducere a cheltuielilor publice cu ajutoarele de stat, precum si conturarea unor noi stimulente pentru romanii din strainatate care vor sa se intoarca acasa si sa fructifice experienta acumulata in occident.

Sa nu uitam ca o parte importanta a grant-urilor primite prin PNRR finanteaza obiective de investitii publice extrem de necesare. In absenta finantarilor de la Uniune, am fi fost nevoiti fie sa intarziem (oare cat?) realizarea acestor obiective critice, fie sa ne imprumutam mai mult si sa platim dobanzi mai mari decat o facem deja. Din aceasta perspectiva a efectului favorabil al PNRR asupra gradului nostru de indatorare publica, este important sa luam in calcul efectele pozitive ale investitiilor astfel finantate asupra cresterii economice, respectiv asupra perceptiei fata de riscul suveran. Cu privire la cel de-al doilea aspect, rapoartele agentiilor internationale de rating si ale bancilor de investitii subliniaza rolul pozitiv al atragerii fondurilor din PNRR si al implementarii proiectelor aferente pentru imbunatatirea perceptiei fata de riscul suveran, reducerea primelor de risc pentru obligatiunile emise de Romania si implicit a costului datoriei. Acesta se realizeaza pe doua canale: i) ca urmare a semnalului ca exista o buna guvernanta capabila de implementare a unor reforme sustenabile si ii) pe fondul efectului de detensionare a echilibrelor macroeconomice. De aceea, un grad ridicat de absorbtie a fondurilor europene exercita multiple efecte de reducere a presiunii pe datoria publica.

Nu este niciun secret ca pentru o economie robusta este necesar ca multe variabile si corelatiile dintre ele sa fie mentinute la niveluri adecvate. Productivitatea joaca un rol esential in ameliorarea situatiei macroeconomice, fiind un factor determinant pentru cresterea economica sustenabila si competitivitatea externa. Investitiile in cresterea productivitatii sunt esentiale, iar finantarea acestora prin programe europene reprezinta o oportunitate pe care trebuie sa o valorificam cat mai bine. Totodata, parafrazandu-l pe Peter Drucker, eficienta inseamna a face mai bine ceea ce se face deja, iar in acest sens simplificarea normelor, reducerea birocratiei si digitalizarea sunt pasi cruciali pentru a sustine potentialul investitiilor, asigurand un mediu atractiv, competitiv si prosper pentru munca si afaceri.

Referinte:

1. Blanchard, O. J. & R. Perotti (2002). An Empirical Characterization of the Dynamic Effects of Changes in Government Spending and Taxes on Output. Quarterly Journal of Economics , 117, pp. 1329-1368.

2. Drucker, P. (2012). Management , p.44. Routledge

3. Gali, J. (1999). Technology, Employment, and the Business Cycle: Do Technology Shocks Explain Aggregate Fluctuations. American Economic Review , 89(1), pp.249-271.