Opinii

Inteligenta artificiala este adesea discutata in termeni de eficienta, productivitate si competitivitate economica. Mai rar ne intrebam ce efect are, in profunzime, asupra psihicului uman. Nu ca tehnologie, ci ca oglinda.

Din cabinetul de psihoterapie, dar si din observarea atenta a modului in care oamenii folosesc AI in viata de zi cu zi, se contureaza o realitate interesanta: AI nu creeaza trasaturi psihologice noi, ci le amplifica pe cele existente.

Proiec t ia: c a nd tehnologia " s tie "

Un prim mecanism psihologic activat in relatia cu AI este proiectia. Tendinta de a atribui inteligentei artificiale calitati umane - intelegere, empatie, intentie - spune mai putin despre AI si mai mult despre nevoia umana de a fi vazut, inteles, confirmat.

Pentru un psihic obosit, suprasolicitat sau singur, un raspuns coerent si rapid poate fi trait ca o forma de "prezenta". Nu pentru ca AI ar avea constiinta, ci pentru ca omul cauta una.

Iluzia controlului s i anxietatea modern a

AI ofera ceva extrem de seducator pentru mintea contemporana: predictibilitate. Raspunsuri rapide, structurate, fara ambiguitate emotionala. Pentru persoane cu anxietate crescuta sau cu dificultati in tolerarea incertitudinii, acest tip de interactiune devine linistitor.

Riscul apare atunci cand controlul extern incepe sa inlocuiasca reglarea interna. Cand nu mai gandim "ce simt" sau "ce cred", ci "ce imi spune AI ca e mai bine".

De la unealt a la substitut

Diferenta dintre utilizare sanatoasa si dependenta psihologica nu sta in frecventa, ci in functie. Atunci cand AI este folosit pentru a sprijini gandirea, creativitatea sau analiza, vorbim despre extindere cognitiva. Cand incepe sa inlocuiasca reflectia personala, decizia sau contactul uman, apare un proces de externalizare a Sinelui.

Psihicul uman este profund relational. Chiar si atunci cand "vorbeste" cu o tehnologie, el cauta, de fapt, relatie.

Ce ne spune asta despre societate

Faptul ca AI devine rapid un interlocutor de incredere indica o realitate inconfortabila: multi oameni nu mai gasesc spatii sigure de gandire si dialog in relatiile reale. Presiunea performantei, viteza, competitia si lipsa timpului pentru procesare emotionala creeaza un vid pe care tehnologia il umple eficient, dar nu fara costuri.

Concluzie

Inteligenta artificiala nu ne "dezumanizeaza" de una singura. Ne arata, mai degraba, unde umanitatea noastra este deja fragila: in relatii, in contactul cu sine, in tolerarea incertitudinii.

Intrebarea esentiala nu este cat de inteligenta va deveni tehnologia, ci cat de constienti ramanem noi in relatia cu ea.