Zf 24

Trebuie sa recunoastem, am avut parte in acest an de o primavara cu peripetii: de la amenintarea cu un razboi comercial pe plan global la amenintarea unei decuplari euro-atlantice a Romaniei, evenimentele geopolitice ne-au dat emotii si ne-au creat indoieli.

Este cu atat mai remarcabil, prin urmare, faptul ca finalul anotimpului, care se spune ca ne aduce speranta, pare sa ne fi livrat ceea ce promite. Astfel, economia globala pare sa ne fi scutit de o depresie, in contextul in care indicatorii macroeconomici globali au surprins in mod constant in sens pozitiv (vezi Graficul 1), impactul tarifelor de import americane care au intrat in vigoare fiind deocamdata mai redus decat au anticipat multi experti.

Intr-un context economic care s-a dovedit mai rezilient decat temerile aparute la inceputul lunii aprilie, luna mai a adus o recuperare aproape spectaculoasa a cotatiilor bursiere americane, care au revenit la nivelurile de la finele lunii februarie, iar, daca vorbim de bursa autohtona, aceasta a acumulat in luna mai cat ne-am fi asteptat pentru un intreg an, adica aproape 8% (vezi Graficul 2).

Daca acesta ar fi un basm romanesc sau un film american, ar trebui sa ne multumim cu totii cu un happy-end survenit dupa cel putin doua luni de actiune intensa si mult suspans.

Grafic 1: Evolutia "Indicelui Surprizelor Economice Globale" dezvoltat de analistii Citigroup (cu linia continua), alaturi de media sa mobila pe 20 de zile lucratoare (cu linia punctata)

Sursa datelor: Citibank

Grafic 2: Evolutia procentuala cumulata de la inceputul anului a indicelui bursier S&P500 din SUA (calculat in dolari SUA), alaturi de cea a indicelui autohton BET-XT-TR (calculat in RON)

Sursa datelor: Bloomberg

Doar ca viata reala continua si dupa acest roller-coaster emotional, de parca am fi intr-un serial contractat de producatori pentru multe sezoane, chiar daca sunt cu totii constienti ca tot ce urmeaza dupa un prim sezon, care s-a dovedit a fi un blockbuster , va avea mari sanse sa dezamageasca, putand chiar sa induca urmaritorilor sai o senzatie de plictiseala. E adevarat, serialul "Domnia lui Trump" ne tenteaza cu mutarea actiunii din spectrul comercial si economic in cel militar - ma refer evident la escaladarea confruntarii dintre Israel si Iran. Speranta noastra a tuturor este insa, ca scenaristii unui asemenea episod tragic sa realizeze ca intr-un razboi din lumea reala nu exista happy-end- ul hollywoodian, iar realitatea materiala a conflictului - faptul ca cei doi combatanti se situeaza la mii de kilometri distanta - sustine, de asemenea, ideea ca actiunea dramatica a unui sezon beligerant va fi limitata.

Dar unde se termina actiunea dramatica incep interpretarile, se "developeaza" consecintele comportamentale, se iau deciziile si, in final, apare si actiunea, de aceasta data economica. Adica, exact ce ii intereseaza pe investitori pe termen mediu si lung, unde emotiile se estompeaza si dispar practic din peisaj. Iar vara aceasta se pare ca ne vom ocupa exact cu aceste lucruri.

Ca sa le luam pe rand, tarifele lui Trump: povestea lor inca nu s-a terminat, caci majoritatea a fost doar suspendata sau amanata pana la finalizarea unor negocieri care sa duca la acorduri comerciale voit avantajoase Americii. Termenul de 9 iulie, cand expira cele 90 de zile de amanare pentru majoritatea asa-ziselor tarife reciproce, este unul de urmarit mai atent.

Cu toate acestea, tiparul comportamental al lui Trump, ca si focus-ul sau pe alte subiecte importante (adoptarea pachetului sau fiscal in Congres, intensificarea actiunilor de stopare a imigratiei, ca si escaladarea tensiunilor din Orientul Mijlociu) face ca o escaladare dramatica similara celei din luna aprilie sa fie mult mai putin probabila de aceasta data. Vom avea totusi un deznodamant al naratiunii tarifelor care va include cel mai probabil cote mai ridicate la modul general (un tarif universal de 10% aplicat tuturor pare deja scenariul de baza universal acceptat), dar si cu diferentieri destul de semnificative din punct de vedere sectorial (de exemplu, tarife de 50% la importurile de otel si aluminiu) si bilateral (de exemplu, tariful mediu pentru importurile din China ramane peste 50% la momentul actual).

Ori aceste cote mai ridicate se vor transpune in niste efecte macroeconomice pe care astazi le putem specula si anticipa in termeni directionali - cerere si activitate economica mai reduse si preturi mai ridicate pe termen scurt - dar a caror magnitudine nu poate fi estimata cu precizie, iar acest lucru e cu atat mai problematic cu cat impactul asupra activitatii economice si impactul asupra preturilor inseamna lucruri diametral opuse pentru dobanzi si pentru preturile activelor economice.

Astfel, daca va domina impactul tarifelor asupra consumului si investitiilor si, deci, asupra cresterii economice, FED-ul (banca centrala a SUA) va reduce dobanzile, iar activele favorizate in acest caz vor fi in special obligatiunile. Daca, in schimb, va domina impactul inflationist, fara efecte mari asupra robustetii cresterii economice, reducerile de dobanzi se vor lasa asteptate si e posibil ca actiunile sa ramana mai bine sustinute in piata.

Dar la fel de bine se poate intampla ca cele doua efecte sa se manifeste simultan si nefast (scenariu foarte negativ pentru toate pietele) sau doar limitat (un scenariu benign care va mentine o volatilitate redusa pentru majoritatea claselor de active, sustinand reduceri de dobanzi graduale, prelungite si de impact mai scazut). Din acest motiv, cifrele macroeconomice care pana acum au dat putine informatii relevante pentru viitor vor incepe sa fie mult mai atent scrutinizate, prefigurandu-se astfel o vara anxioasa pentru "tocilarii" statisticilor economice.

Sa continuam cu o alta interpretare a evenimentelor si atitudinii administratiei Trump de la inaugurarea sa ca Presedinte si anume, rolul SUA in ordinea economica si geopolitica mondiala care pare sa fi fost pus in discutie odata cu amenintarea razboiului comercial, dar si cu retorica destul de contondenta adoptata de politica externa a noii administratii americane. In acest sens, este instructiv sa observam ca valoarea monedei americane, care are nu doar o incarcatura economica si financiara, ci si una geopolitica, nu a participat decat partial si temporar la raliul pietei americane de actiuni de dupa 9 aprilie, mentinandu-se la un nivel diminuat cu aproape 10 procente fata de inceputul anului (vezi Graficul 3).

Aceasta depreciere a dolarului e cu atat mai remarcabila cu cat unul dintre principalii determinanti ai valorii monedei americane de pana deunazi, si anume, diferentialul dintre ratele dobanzilor in dolari SUA si cele aferente altor monede nu a scazut, ba dimpotriva, in unele cazuri (cum este cel al monedei Euro sau al francului elvetian) chiar a crescut. Asta demonstreaza ca pentru investitorii de pe piata valutara conteaza, azi mai mult decat in trecut, si alte aspecte decat cel strict financiar, printre care unul important il reprezinta si rolul voluntar sau involuntar pe care America si dolarul il vor juca in arhitectura economica mondiala, care e adanc intrepatrunsa cu arhitectura militara si politica mondiala.

De aceea, actiunile, dar si atitudinea retorica din politica externa a guvernului american, inclusiv in ceea ce priveste evenimentele din Orientul Mijlociu, reprezinta un punct de interes pentru investitori. Un alt punct de interes il reprezinta legislatia fiscala americana care se afla pe masa Congresului si care include niste prevederi (mai precis, asa-numita Sectiune 899) care sadesc semintele unei eventuale supra-impozitari a investitiilor financiare realizate de investitorii straini in SUA.

Aici nu vorbim de evenimente dramatice, ci de detalii juridice fine care ar plictisi pe 99,9% din populatia lumii, dar care totusi pot avea influente majore in evolutiile viitoare ale pietelor si, mai ales, in performanta relativa a activelor americane fata de cele din "Restul Lumii". Pentru riscurile de aceasta natura, recomandarea medicului este mereu aceeasi, de diversificare geografica poate chiar mai profunda decat ar fi cazul in mod obisnuit.

Daca vreti, in acest caz, cantaretul american chiar ar avea motive sa deplanga in Blues -ul sau plecarea investitorilor straini alaturi de care piata americana a trait momente (a se citi: a realizat castiguri) atat de frumoase.

Grafic 3: Evolutia dolarului american si a leului romanesc fata de euro, in procente cumulate de la inceputul anului 2025

Sursa datelor: Bloomberg

Dar daca tot am vorbit de diversificare geografica, sa trecem putin de la Blues -ul american la doina romaneasca, pentru ca si pe meleagurile noastre, dupa dramatismul atator runde electorale din ultimele 7 luni, vom avea in sfarsit un deznodamant politic, adica un guvern cu un program si niste masuri concrete. Dar, fiind vorba de o doina, nu putem vorbi de un happy-end economic si financiar pentru majoritatea populatiei, dar nutrim speranta ca e vorba de o doina mai moderna, astfel incat masurile concrete de reducere a deficitului bugetar sa nu fie chiar o tragedie.

Ca si in cazul mai sus-mentionat al tarifelor de import trumpiene, masurile - hai sa nu mai evitam cuvantul, chiar daca invoca amintiri tragice - de austeritate vor genera efecte in comportamente si decizii economice care vor trebui atent scrutinizate odata ce se vor cristaliza. E foarte posibil ca aceste efecte potentiale sa fie situate intr-un registru similar tarifelor de import americane, adica sa duca la incetinirea cresterii economice si la cresteri de preturi. Dar si aici, ca si acolo, magnitudinea si dominanta unuia sau altuia dintre efecte pot determina in mod semnificativ directia in care o vor lua dobanzile si preturile activelor financiare.

Totusi, trebuie spus ca in momentul de fata toate variabilele pietelor financiare romanesti, fie ca e vorba de curs valutar, de dobanzi bancare, de randamente ale titlurilor de stat sau de preturi ale actiunilor cotate la bursa, absolut toate au inglobate in valoarea lor o asa-numita prima de risc legata de incertitudinea cu privire la diminuarea deficitului bugetar.

De aceea, orice pachet de masuri credibil si sustenabil care sa duca la o astfel de diminuare se poate reflecta favorabil in toate aceste evaluari, iar daca putem scapa macar de o parte din aceasta prima de risc, care e de fapt un cost pentru orice finantare a unei entitati romanesti, putem macar spera ca tristetea doinei ajustarii bugetare sa ne fie alinata, asa cum tristetea cantaretului de blues dispare atunci cand e aclamat de un public calduros.