Business international

Sistemele energetice pot modela institutiile politice si face unele tari mai vulnerabile in fata razboaielor comerciale decat altele, scrie Benjamin H. Bradlow, profesor asistent de sociologie si afaceri internationale la Universitatea Princeton, intr-o opinie publicata de Financial Times.

Cand liderii s-au reunit in Rio de Janeiro pentru summitul Brics din acest an, blocul a afisat incredere: nou extins la 11 state membre, acesta a emis o declaratie de 31 de pagini si si-a reinnoit apelurile pentru reducerea dependentei de dolar.

Insa in spatele acestei coreografii de ambitie multipolara se afla o diviziune structurala care va determina cata autonomie strategica pot exercita statele BRICS arata profesorul.

Aceasta diviziune nu este ideologica, ci tine de infrastructura. Exista o impartire in crestere intre electrostate (cele care construiesc capacitate industriala pentru tehnologii de energie curata) si state ale caror institutii economice si politice raman profund legate de combustibilii fosili, in opinia acestuia.

Sistemele energetice reflecta si mobilizeaza coalitiile politice care guverneaza economiile nationale, iar aceste coalitii modeleaza capacitatea nationala de a rezista in fata coercitiei economice externe pe fondul unei fragmentari globale in crestere.

Electrostatele controleaza puncte cheie in lanturile de aprovizionare verzi emergente, in timp ce statele mari emitatoare de carbon raman vulnerabile in fata volatilitatii pietei combustibililor fosili si restrictiilor comerciale avand legatura cu climatul, ca taxa pe carbon la frontiera UE.

China, din prima categorie, construieste capacitate industriala in jurul masinilor electrice, energiei regenerabile, lanturilor de aprovizionare cu baterii si exporturilor de tehnologie verde; aceasta construieste in prezent trei sferturi din capacitatea de energie solara si eoliana a lumii.

Spre deosebire, state ca Rusia raman strict dependente de rentele legate de hidrocarburi si exporturile de combustibili fosili. Puterea lor economica depinde de fluxuri comerciale cu emisii ridicate de carbon, ceea ce limiteaza flexibilitatea.

Africa de Sud se afla la limita acestei diviziuni, fiind prin urmare vulnerabila. Matricea sa energetica ramane bazata intr-o masura coplesitoare bazata pe carbune, sectorul sau auto este aproape exclusiv in jurul masinilor cu ardere interna, iar aceasta este profund legata de pietele americane. Aceste realitati structurale ii limiteaza capacitatea de a face fata presiunilor economice externe.

Spre deosebire, Brazilia, cu aproape 90% din electricitate provenind din surse regenerabile, se repozitioneaza agil. Tara a atras investitii industriale verzi majore de la companii chinezesti. Dinamica sa energetica ii permite sa se indrepte catre alte electrostate ca China, deja cel mai mare partener comercial al sau.

Unele state membre Brics, inclusiv China, Brazilia si India, se coordoneaza de asemenea in privinta standardelor tehnologiei verzi, platformelor de investitii si interoperabilitatii infrastructurii, sugerand o potentiala fundatie pentru o strategie industriala cooperativa bazata pe energia verde.

Insa grupul are probleme in a actiona ca o forta unificata pe scena globala din cauza cailor energetice divergente. Multe tari membre sunt in continuare dependente de pietele occidentale, iar putine dispun de fundatiile industriale si coalitiiile politice pentru a urmari o autonomie reala.

Intr-o vreme in care coercitia economica a devenit un element central al politicii externe a SUA, tarile cu baze industriale verzi si coalitii politice interne de sustinere sunt mai reziliente in fata unor astfel de presiuni. Cele ramase blocate in infrastructuri dependente de combustibili fosili raman vulnerabile, scrie Benjamin H Bradlow.

Intr-o lume modelata de rivalitatea geopolitica, autonomia strategica a Brics va creste si scadea in functie de capacitatea statelor membre de mobilizare a coalitiilor necesare pentru renuntarea la combustibili fosili, potrivit acestuia.