Opinii

Anul trecut, pe vremea asta, cred ca am scris cel mai interesant articol al anului - Ce va urma daca lumea globalizarii se va sfarsi?

Am pornit de la teoria lui Peter Zeihan, unul dintre cei mai in voga analisti geopolitici americani, care, intr-o carte aparuta in 2022 - The End of the World is Just the Beginning: Mapping the Collapse of Globalization - sustinea ca varful modelului de globalizare a fost atins in 2019.

In 2020 lumea a inceput sa se schimbe din cauza crizelor si a razboaielor care au tot aparut. Linistea si burghezia occidentale au inceput sa fie date peste cap, iar modelul de prosperitate adus de globalizare a inceput sa fie pus sub semnul intrebarii.

Pornind de la acest lucru si urmarind evenimentele ultimilor cinci ani, si mai ales ce se anunta, intrebarea pe care mi-o pun si o pun interlocutorilor este daca nu cumva Romania a atins in 2024 cel mai bun nivel de crestere economica si un anumit nivel de prosperitate, cel putin in orasele mari si cel putin la nivelul unei anumite categorii socio-profesionale.

Daca i-ai fi intrebat pe parintii si bunicii nostri care au fost, dupa ei, cei mai buni ani, probabil ca ar fi spus anii '70. Iar acest lucru se vede si din pozele si privirile pe care le aveau atunci. In anii '70, cand Romania a beneficiat de o anumita deschidere, nimeni nu si-ar fi putut inchipui ca, in numai cativa ani, ar putea sa inceapa un ciclu de doua decenii care sa dea peste cap totul: anii '80 si anii '90. Nivelul de trai atins in anii '70 de catre parintii nostri, cel putin ai mei, nu s-a mai regasit in anii '80 si '90.

Dupa anii '2000, noi am beneficiat de o anumita crestere a nivelului de trai, de o anumita crestere a veniturilor si, ulterior, a puterii de cumparare prin faptul ca inflatia a scazut, iar cursul valutar leu/euro nu a mai crescut, ceea ce ne-a determinat sa vedem lucrurile altfel, intr-un mod mai pozitiv. Din 2009 pana in 2012 am avut parte de o criza, dar apoi au urmat 12 ani de crestere economica accelerata, cresterea puterii de cumparare, prin cresterea salariilor si a stabilitatii cursului valutar, prin inflatia extrem de redusa. Anul 2024 a fost punctul maxim al atingerii unui anumit nivel de trai si de putere de cumparare.

Din 2025, ne confruntam cu cresterea inflatiei - de la 5% anul trecut, ne ducem spre 9-10% in acest an -, cu o crestere a cursului valutar leu/euro - chiar daca mica, totusi cu impact major in mintea multor romani -, cu incetinirea semnificativa a cresterilor salariale si chiar cu inghetarea oricaror cresteri salariale, atat in companiile private, cat si la stat.

Din luna august am intrat intr-o perioada de cel putin un an in care inflatia va fi mai mare decat cresterea nominala a salariului, ceea ce va duce la o crestere real negativa a castigurilor. Multi ar spune ca inca e bine, pentru ca nu s-au taiat salariile in valoare nominala. Asa, cu o crestere salariala, chiar daca sub inflatie, te mai descurci.

Pentru ca economia a incetinit vizibil, in fiecare luna suntem cu un picior in zona de recesiune, companiile private nu prea mai investesc, nu prea mai cauta oameni, nu prea mai majoreaza salariile. Fiecare companie se uita in organigrama sa vada de unde mai poate taia.

In sectorul de stat vor urma restructurari de pozitii bugetare, vor mai scadea unele sporuri si beneficii, se vor impozita anumite venituri, ceea ce, in final, va insemna o reducere a castigurilor salariale si o scadere a puterii de cumparare. Daca businessul privat a dat doi pasi inapoi, companiile incercand sa se protejeze de inrautatirea vremurilor economice, politice si sociale, economia si-a pierdut din forta de crestere, iar intrebarea care se pune acum este daca mai are motoare de crestere.

Confruntata cu propriile probleme, Germania nu mai este un motor de crestere economica, nici pentru Europa, nici pentru noi.

Sectorul de IT, care ne-a adus un plus de crestere economica substantial in ultimele doua decenii, este pe zero, nu mai are din ce sa creasca. Industria scade de cinci ani incoace si depindem in primul rand de Germania. Constructiile au incetinit vizibil.

Consumul, care era principalul motor de crestere, a scazut semnificativ, de la o rata de crestere de 9% pe an la numai 2% pe an si s-ar putea sa marcheze chiar o crestere zero in momentul in care se va vedea in pretul produselor cresterea de TVA si accize.

Salariile, pe langa faptul ca nu mai beneficiaza de cresteri de doua cifre, stagneaza, asta in cel mai bun caz, pentru ca unele chiar au intrat pe minus. Iar pe fondul cresterii costurilor - factura la energie mai scumpa, rata bancara mai mare, pretul produselor si serviciilor mai ridicat, costul unui trai bun mai mare -, ceea ce ramane in final este foarte putin.

In ultimii 25 de ani, din 2000 incoace, economia Romaniei a crescut de zece ori datorita investitiilor straine, datorita fondurilor europene, datorita intrarii in NATO si UE, datorita cresterii clasei de corporatisti, datorita investitiilor in retail, in IT, in banci, in supermarketuri si malluri, in dezvoltari imobiliare.

Dupa 25 de ani, este normal sa existe o reasezare, dar intrebarea este: cine si ce va trage din nou economia inainte? Pentru ca, din punct de vedere politic si social, suntem deja trasi inapoi.

Dintr-un anumit punct de vedere, pentru o buna parte dintre voi, dintre noi, s-ar putea ca 2024 sa fi fost cel mai bun an. Cu totii suntem de acord ca masurile fiscale vor taia din puterea de cumparare, vor schimba anumite lucruri in bugetul personal al fiecaruia, nu vor mai fi atat de multi bani disponibili si pentru altceva.

Dezastrul fiscal este atat de mare, cresterea datoriei statului este atat de rapida, incat masurile de corectie fiscala de acum s-ar putea sa fie insuficiente. Indiferent ce se va intampla si ce masuri fiscale se vor lua, toate aceste lucruri vor manca din puterea de cumparare a fiecaruia in urmatorii ani.