Opinii

Romania nu duce lipsa de institutii cu atributii in promovarea economica externa. Avem diplomatie, agentii, ministere, camere de comert, patronate, companii, organizatii de business si comunitati romanesti in strainatate. Avem participari la targuri, vizite oficiale, forumuri, delegatii si conferinte. Ceea ce avem mult mai putin este capacitatea de a le pune pe toate in aceeasi directie.

In competitia economica globala de azi nu mai e suficient sa produci bine. Trebuie sa fii cunoscut, conectat, accesibil, credibil si prezent acolo unde se iau deciziile. O companie buna, dar necunoscuta in piata potrivita, are o valoare comerciala mai mica decat ar putea avea. La fel functioneaza si o tara. De aceea Romania are nevoie de mai mult decat diplomatie economica, promovarea exporturilor sau un exercitiu clasic de branding de tara: are nevoie de un StratCom comun al Prosperitatii, StratCom fiind prescurtarea consacrata pentru comunicare strategica, termen preluat din vocabularul NATO si aplicat aici diplomatiei economice: capacitatea statului si a mediului privat de a defini impreuna ce vrem sa reprezentam economic, in ce piete vrem sa castigam, ce sectoare promovam, ce investitii atragem, ce companii internationalizam si ce naratiune trebuie construita pentru ca toate acestea sa devina mai usor de realizat.

In aceasta formula, Romania Inc. si diplomatia romana isi paseaza leadership-ul, fara sa se substituie una alteia. Conduce, dupa caz, ambasadorul, ministrul, CEO-ul sau antreprenorul. Dar Romania trebuie sa joace mereu aceeasi partida.

Avem o problema de export. Dar avem si o problema de organizare a ambitiei

In 2025, Romania a exportat bunuri de 96,6 miliarde de euro si a importat de 129,35 miliarde, cu un deficit comercial de 32,74 miliarde de euro. Este adevarat ca exporturile au crescut mai repede decat importurile, cu 4,2% fata de 2,6%, iar deficitul s-a redus usor, cu circa 673 de milioane de euro. Dar dimensiunea decalajului ramane o problema structurala. Mai mult, 71,3% dintre exporturile de bunuri au mers catre restul Uniunii Europene, iar 72,1% dintre importuri au provenit tot din interiorul ei, in timp ce aproape jumatate din exporturi, 46,6%, sunt concentrate in masini si echipamente de transport.

Integrarea europeana este unul dintre marile succese economice ale Romaniei, dar aceeasi concentrare arata cat de importanta a devenit diversificarea inteligenta catre piete globale. Nu trebuie sa abandonam Europa, dimpotriva, trebuie sa folosim Europa drept platforma de lansare catre lume.

Diagnosticul Comisiei Europene confirma aceeasi concluzie. In Raportul de tara din iunie 2026, Comisia Europeana observa ca firmele romanesti inca nu valorifica pe deplin oportunitatile Pietei Unice, ca multe IMM-uri raman concentrate predominant pe piata interna si ca economia are nevoie sa urce spre activitati cu valoare adaugata mai mare. Iar la capitolul inovare, Romania se afla an de an pe ultimul loc din Uniune in European Innovation Scoreboard, in categoria "Emerging Innovators", sub 70% din media europeana, cu cheltuieli de cercetare-dezvoltare de circa 0,5% din PIB, fata de o medie UE de peste 2,2%. Aceste cifre spun ceva mai profund: Romania are, pe langa problema de export, o problema de scalare si una de internationalizare.

Chiar institutia responsabila recunoaste problema in acesti termeni. La lansarea noilor instrumente de internationalizare din iunie 2026, presedintele ARICE, Daniel Constantin, spunea ca deficitul comercial "ar trebui sa constituie un proiect de tara", pentru ca in fiecare an peste 30 de miliarde de euro pleaca din Romania prin acest dezechilibru, iar internationalizarea companiilor romanesti este raspunsul concret. Exact aceasta conversatie trebuie ridicata de la nivel administrativ la nivel de strategie nationala.

De la diplomatia economica la StratCom economic

Diplomatia economica traditionala gandeste in vizite, contacte, promovare, evenimente si oportunitati. StratCom-ul Prosperitatii trebuie sa mearga mai departe: porneste de la un obiectiv economic si construieste in jurul lui informatia, naratiunea, accesul si influenta necesare pentru a-l atinge.

Daca Romania vrea sa atraga un mare proiect de semiconductori, comunicarea strategica incepe cu mult inaintea prezentarii PowerPoint a unei agentii de investitii. Trebuie sa stim cine decide si ce conteaza pentru board-ul companiei-tinta. Trebuie sa existe simultan acces politic si acces tehnic, validare din partea investitorilor deja prezenti in Romania si un argument coerent despre energie, talent, logistica, securitate, finantare europeana si acces la piata UE. Si, mai ales, trebuie ca ambasadorul, agentia, premierul si CEO-ul roman relevant sa spuna lucruri compatibile, la momentul potrivit. Aceasta este comunicare strategica economica.

Lectiile utile nu trebuie inventate. Ele exista deja, la state care au facut din internationalizare o disciplina.

Suedia: "Team" inainte de "brand"

Unul dintre cele mai instructive modele europene este Team Sweden, creat de guvernul suedez in 2015 ca parte a strategiei nationale de export. Mai degraba decat o institutie, e un mod comun de lucru care reuneste institutii publice, companii de stat, actori regionali si sectorul privat, organizate pe piete si pe teme, de la India, China sau Ucraina pana la tehnologie, energie, life sciences sau atragerea talentelor. Fiecare astfel de structura are scop definit, coordonator, mandat, follow-up si, preferabil, indicatori de performanta, iar ambasadele si consulatele constituie infrastructura de baza, lucrand impreuna cu Business Sweden si cu companiile.

Business Sweden insasi este o lectie institutionala: are doi principali, statul suedez si mediul de afaceri suedez, si opereaza prin zeci de birouri in lume. Suedezii au inteles ideea centrala: diplomatia economica este, in esenta, un lucru pe care statul il face impreuna cu companiile, nu doar pentru ele.

Finlanda: internationalizarea poate fi masurata

Finlanda adauga o lectie importanta, pentru ca incearca sa masoare rezultatul. Team Finland conecteaza Business Finland, Ministerul Afacerilor Externe, finantatorii si alte institutii intr-o retea dedicata internationalizarii companiilor si atragerii investitiilor. Intre 2021 si 2024, exporturile companiilor-client din retea au crescut cu 23%, fata de 16% cat a fost cresterea generala a exporturilor finlandeze, iar exporturile IMM-urilor si companiilor mid-cap din retea au urcat cu peste 2 miliarde de euro intre 2020 si 2024. Corelatia nu inseamna ca intregul avantaj este produs exclusiv de retea, dar diferenta arata de ce evaluarea trebuie mutata de la activitati catre rezultate: numarul de contracte semnate, intrarile efective pe piata si valoarea economica generata conteaza mai mult decat numarul de evenimente, delegatii sau intalniri organizate. Exact aceasta schimbare culturala ii lipseste Romaniei.

Franta: internationalizarea ca politica de stat

Franta ofera un model mai centralizat si mai puternic politic. Business France este agentia nationala pentru internationalizarea economiei franceze, sub tutela comuna a ministerelor de economie, afaceri externe si teritorii. In 2025, agentia a sprijinit 11.120 de IMM-uri si companii mid-cap si estimeaza ca firmele sprijinite au generat circa 1,55 miliarde de euro cifra de afaceri suplimentara la export. Tot in 2025, Franta a inregistrat 1.878 de decizii de investitii straine, asociate cu crearea sau mentinerea a 47.734 de locuri de munca. Iar peste acest instrument tehnic exista leadership-ul politic: platforma Choose France a devenit un eveniment prezidential. Cu alte cuvinte, atragerea investitiilor s-a transformat dintr-o activitate administrativa discreta in politica de putere economica.

America: diplomatia comerciala intra in ambasada

Statele Unite folosesc un model mai descentralizat, dar extrem de puternic. U.S. Commercial Service dispune de peste 100 de puncte in interiorul tarii si peste 70 de birouri internationale, multe integrate in ambasade si consulate, si afirma ca a contribuit la facilitarea a peste 100 de miliarde de dolari in exporturi americane. Exista un U.S. Commercial Service inclusiv la Bucuresti, in Ambasada Statelor Unite, cu specialisti comerciali pe sectoare concrete.

Dar America beneficiaza de ceva ce nu poate fi creat prin decret: un urias America Inc. descentralizat. Microsoft, Nvidia, Google, Apple, Coca-Cola, Boeing, JPMorgan, Hollywood, NBA, Harvard, Stanford si MIT sunt simultan companii, institutii si vectori de reputatie americana. In cazul american, brandul de tara este produs permanent de societate. Acesta ar trebui sa fie visul nostru pe termen lung: ca produsele si companiile romanesti sa explice Romania prin succesul lor, nu doar discursul oficial al statului.

Japonia si Coreea: infrastructura externa conteaza

Japonia trateaza internationalizarea sistematic. JETRO, organizatia guvernamentala pentru comert si investitii, opera in octombrie 2025 in jur de 76 de birouri in 56 de tari, cu o retea interna extinsa si aproape 1.925 de angajati, si are birou la Bucuresti. Japonia considera Romania suficient de relevanta incat sa mentina aici infrastructura permanenta de internationalizare, un semnal pe care Romania insasi nu il intoarce inca la aceeasi scara. Intrebarea simetrica pe care Romania trebuie sa si-o puna este unde are ea nevoie de infrastructura economica externa puternica.

Coreea de Sud este si mai impresionanta ca scara: KOTRA opereaza in jur de 131 de birouri in 85 de tari, structurate inclusiv prin centre regionale, cu un sediu european la Frankfurt si cu Bucurestiul prins in retea. Lectia celor doua este identica: internationalizarea functioneaza prin oameni pe teren, nu doar prin sediul central.

Singapore: globalizarea ca serviciu oferit firmei

Singapore, un stat cu o populatie mult mai mica decat Romania, opereaza prin Enterprise Singapore peste 35 de centre externe, cu un rol foarte practic: informatii despre piata, reglementari locale, identificarea partenerilor si conectarea companiilor singaporeze la oportunitati concrete. Este o mentalitate aproape comerciala: compania primeste acces concret, nu doar informatii generale despre tara respectiva. Iar diferenta dintre informatie si acces este exact diferenta dintre diplomatia economica declarativa si cea functionala.

Columbia: export, investitii, turism si brand sub aceeasi umbrela

Exista modele foarte bune si in Sudul Global, iar ProColombia este probabil cel mai clar. Aceeasi organizatie promoveaza exporturile, expansiunea internationala a companiilor columbiene, investitiile straine, turismul si imaginea internationala a tarii. Mecanismul e simplu: celui caruia ii vinzi tara ca destinatie ii poti prezenta si tara ca investitie; celui caruia ii prezinti oportunitatea de investitie ii poti prezenta furnizori locali; iar compania columbiana care se internationalizeaza devine, la randul ei, ambasador al Columbiei. La editia din 2025 a Macrorrueda Colombia, o singura mare runda de business a reunit peste 3.000 de lideri economici, 1.455 de companii columbiene si 609 cumparatori si investitori din 49 de tari, in peste 8.000 de intalniri directe, integrand pentru prima data exporturile, investitiile si turismul intr-o singura platforma. Acesta este StratCom economic transformat in pipeline.

Romania nu trebuie sa inventeze o institutie. Trebuie sa construiasca un sistem

Romania nu porneste de la zero. In iunie 2026, ARICE, Agentia Romana pentru Investitii si Comert Exterior, s-a prezentat drept institutia coordonatoare a Team Romania in cadrul programului european Global Gateway, lansand simultan o platforma digitala prin care companiile romanesti se inscriu la targuri si misiuni economice si o identitate vizuala unitara, cu manual de brand, pentru standurile Romaniei la targurile internationale. Prin Programul de Promovare a Exporturilor participa anual peste 800 de companii. Poate fi un inceput real.

Dar Team Romania trebuie sa devina mai mult decat un mecanism legat de un program european. Trebuie sa devina filosofia de internationalizare a economiei romanesti: MAE si diplomatia, institutiile economice si ARICE, finantatorii publici, camerele de comert, patronatele, companiile mari, antreprenorii, universitatile, organizatiile profesionale si diaspora de business, organizati in jurul unor piete, sectoare si obiective, mai degraba decat reuniti permanent la aceeasi masa. Exact aici intervine StratCom-ul comun al Prosperitatii, ca liant intre toate aceste voci.

O tara, mai multe echipe de piata

Romania nu are nevoie de aceeasi strategie pentru toate cele aproape 200 de state ale lumii. Are nevoie de prioritati. Pentru cincisprezece-douazeci de piete cu adevarat importante, Statele Unite, Germania, Marea Britanie, Franta, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudita, India, Japonia, Coreea de Sud, Singapore, Brazilia si altele, in functie de interesul economic, ar trebui constituite Romania Market Teams.

Pentru fiecare astfel de echipa trebuie sa putem raspunde foarte concret la cateva intrebari: ce vrem sa vindem, ce investitii vrem sa atragem, ce companii romanesti au potential real in acea piata, ce sectoare prioritizam, care sunt primii cincizeci de decidenti economici pe care Romania trebuie sa ii cunoasca, care sunt fondurile si companiile-tinta, care sunt marile evenimente unde trebuie sa fim prezenti si care este argumentul romanesc specific acelei tari. Si, mai presus de toate, cine este responsabil pentru rezultat. O echipa de piata fara un raspuns clar la ultima intrebare este, in practica, doar o lista de contacte.

Gandita astfel, internationalizarea devine o proiectie deliberata prin mai multi vectori simultan: produs, capital, brand, retele si standarde, nu o simpla succesiune de participari la targuri.

De la calendarul ambasadei la tabloul de bord al prosperitatii

Modul in care masuram diplomatia economica se schimba, la randul lui. Un ambasador sau un birou economic poate avea un calendar foarte aglomerat si rezultate economice foarte mici, pentru ca activitatea nu este totuna cu impactul. De aceea fiecare piata prioritara ar trebui sa aiba un Prosperity Dashboard. Nu propun reducerea diplomatiei la Excel, pentru ca relatiile internationale sunt mai subtile de atat, dar ceea ce poate fi masurat trebuie masurat: numarul si valoarea proiectelor de investitii intrate in pipeline, exporturile nou generate, companiile romanesti introduse efectiv in piata, contractele facilitate, fondurile de investitii conectate cu Romania, cumparatorii relevanti adusi in tara, parteneriatele universitare si tehnologice activate, numarul marilor decidenti economici care au vizitat Romania si numarul companiilor romanesti care au trecut de la exportul ocazional la o prezenta permanenta. E limbajul pe care il intelege si mediul privat.

Cine conduce Romania Inc.?

Raspunsul corect este: depinde de misiune. Pentru un proiect strategic de investitii poate conduce premierul; pentru acces guvernamental, ambasadorul; pentru un proiect comercial, compania; pentru tehnologie, un antreprenor sau un expert poate avea mai multa credibilitate decat un oficial; iar pentru o investitie industriala, un CEO strain deja prezent in Romania poate fi cel mai bun ambasador al tarii. Principiul e simplu: leadership-ul trebuie sa fie variabil, dar strategia trebuie sa fie comuna.

Statul nu trebuie sa transforme businessul intr-un apendice diplomatic, iar businessul nu trebuie sa considere diplomatia inutila pana in clipa in care are nevoie de o usa deschisa. Trebuie construita complementaritatea. Diplomatia trebuie sa invete business, businessul trebuie sa invete statecraft, iar impreuna trebuie sa invete StratCom. Este, in fond, punctul in care businesscraft-ul intalneste statecraft-ul.

De la brand de tara la ambitie de tara

Romania a discutat de prea multe ori despre brandul de tara ca despre un produs publicitar: logo, slogan, film, campanie. Dar inainte de brand trebuie sa existe ambitie. Ce vrem sa fie Romania peste zece ani? Un mare hub energetic european, platforma industriala a reconstructiei Ucrainei, un centru de cybersecurity si AI, un pol pentru aparare si tehnologii dual-use, un centru agrifood al Europei de Est, un producator important de tehnologie si servicii sau o tara de origine pentru o noua generatie de multinationale central- si est-europene? Probabil cateva dintre acestea. Dar ele trebuie alese, pentru ca brandingul bun are rolul de a face vizibila o ambitie deja existenta a tarii. Un test simplu al acestei ambitii apare chiar la Davos: Statele Unite opereaza o USA House ca hub pentru lideri si investitori, iar Ucraina revine an de an cu Ukraine House, ajunsa la a opta editie, cu aceeasi tema repetata, rezilienta, investitii, energie, reconstructie. Asa se acumuleaza un brand in timp, prin platforme reluate constant, dincolo de improvizatia anuala, iar Romania nu are inca un echivalent.

StratCom-ul Prosperitatii

In urmatorul deceniu, competitia dintre state va fi tot mai mult o competitie pentru capital, tehnologie, talent, industrii strategice si acces la piete. In aceasta competitie castiga, de cele mai multe ori, tara care reuseste sa isi puna companiile, diplomatia, capitalul, reputatia si leadership-ul politic in aceeasi directie, dincolo de calitatea individuala a companiilor sale. Suedia a construit Team Sweden, Finlanda a construit Team Finland, Franta are Team France Export si Business France, Japonia are JETRO, Coreea are KOTRA, Singapore are Enterprise Singapore, iar Columbia si-a integrat exporturile, investitiile, turismul si brandul in ProColombia. Romania are acum germenii unui Team Romania. Urmatorul pas este sa ii transformam intr-o doctrina de lucru.

Principiul e valabil dincolo de Davos: cine nu isi construieste propriile platforme ajunge, mai devreme sau mai tarziu, invitat pe platformele altora. Romania are tot interesul sa gazduiasca asemenea platforme, in loc sa ramana doar participant pe platformele altora.

Nu avem nevoie de o noua sigla, de inca 150 de pagini de strategie sau de inca o institutie care sa concureze cu cele existente. Avem nevoie de obiective comune, piete prioritare, intelligence comun, mesaje comune, acces coordonat si indicatori comuni. Avem nevoie ca vizita unui presedinte sa pregateasca terenul pentru companii, ca vizita unui CEO sa creeze oportunitati si pentru alte firme romanesti, ca ambasadorul sa stie cine sunt campionii nostri, ca antreprenorul sa stie cand si cum poate folosi diplomatia, ca fiecare investitie majora castigata sa devina argument pentru urmatoarea si ca fiecare companie romaneasca de succes global sa devina parte din reputatia economica a tarii.

Pentru ca prosperitatea nu se comunica dupa ce a fost produsa. Comunicarea strategica este una dintre modalitatile prin care prosperitatea se produce. Iar Romania are nevoie de o formula simpla: Romania Inc. plus diplomatie economica plus StratCom inseamna internationalizare mai puternica, sustinuta de influenta si de prosperitate reala. Diplomatia trebuie sa deschida usi. Businessul trebuie sa intre prin ele. Iar StratCom-ul comun al Prosperitatii trebuie sa ne asigure ca, atunci cand intram, lumea stie cine suntem, ce putem si ce vrem.