Opinii

Romania va trebui sa isi gaseasca cele mai bune resurse de negociere pentru urmatorul exercitiu financiar multianual al UE, 2028-2034, pentru ca finantarile sa contribuie cu adevarat la saltul inainte de care au nevoie economia si societatea pentru a recupera decalajele de dezvoltare fata de Occident.

Uniunea Europeana se afla acum sub presiunea dezindustrializarii, ca urmare a cresterii preturilor la energie si a competitiei din Asia, si incearca prin toate mijloacele sa gaseasca noi surse de finantare pentru urmatorul exercitiu financiar multianual.

Astfel, a decis sa intre pe un teren foarte mlastinos, intr-o lupta in care este putin probabil sa aiba sorti de castig, si anume taxarea marilor platforme digitale americane. UE este prinsa, practic, intre forta tehnologiei digitale americane si cresterea capacitatilor industriei asiatice, iar menghina este stransa si mai tare de cresterea preturilor la energie, ca urmare a conflictelor din Ucraina si Iran.

Europarlamentarul roman Siegfried Muresan, coraportor al bugetului european din partea Parlamentului Uniunii Europene, a spus astazi la Bruxelles ca Parlamentul propune o taxa speciala pe tranzactiile digitale, ceea ce inseamna o taxa pe cifra de afaceri a marilor retele sociale si motoare de cautare, din care sa stranga 220 miliarde de euro pe 7 ani. Acesti bani ar urma sa acopere sumele din PNRR pe care Comisia Europeana le-a acordat sub forma de granturi tarilor din UE. Inca nu este clar care va fi nivelul taxei pe cifra de afaceri si cum va fi impusa aceasta, avand in vedere ca firme precum Google sau Meta (care detine Facebook si Instagram) nu declara venituri sau foarte putin in tarile in care fac business, ci se folosesc de prevederile privind libera circulatie a serviciilor si muta aceste venituri in alte tari din UE, precum Irlanda sau Luxemburg.

Siegfried Muresan a explicat ca va fi preluat modelul austriac, unde statul a impus o taxa asupra veniturilor din publicitate obtinute de marile retele si motoare de cautare, iar valoarea acestora este evaluata de o firma de consultanta.

Deocamdata nu este clar cat de fezabila este aceasta initiativa, pentru ca va trebui sa treaca atat de votul Parlamentului European, cat si de voturile din fiecare stat membru.

Initiativa face parte dintr-un context mai larg al relatiilor tot mai tensionate dintre Uniunea Europeana si marile platforme digitale americane. Intrebarea esentiala este daca UE va putea schimba statutul pe care retelele sociale il au in Statele Unite, de platforme care se declara lipsite de responsabilitate fata de continutul postat pe acestea.

Spre deosebire de aceste platforme, daca un proprietar de ziar sau de site, al unui domeniu inregistrat in UE, gazduieste atacuri la persoana sau articole cu continut daunator, sunt responsabili atat detinatorul domeniului (publisherul), cat si cel care semneaza. Pentru ca nu reuseste sa faca responsabile retelele, UE incearca tot felul de initiative de a para dezinformarea, insa problema de baza este tratamentul legal. Daca aceste platforme vor fi facute responsabile ca un publisher de continutul postat, atunci tot modelul lor de business se naruie.

Deja, in Statele Unite, au fost date in judecata cu succes, dar cu argumentul ca au construit retelele in asa fel incat sa acapareze in mod deliberat atentia adolescentilor.

Initiativa de taxare va reverbera masiv, fiind inceputul unui razboi de lunga durata.

Curajoasa in ceea ce priveste initierea luptei cu acesti giganti, unde s-a demonstrat ca nu are capacitate de a-si construi propriii mari jucatori in zona digitala, UE este, in schimb, mult mai retinuta intr-un domeniu in care are expertiza si forta si in care ar trebui sa protejeze ce are, nu sa lupte cu ce nu are, si anume capacitatile industriale de toate tipurile - metalurgie, siderurgie, constructii de masini, constructii de nave, industrie chimica.

Spre exemplu, Romania, parte a Uniunii Europene, trece in acest inceput de an printr-o perioada dramatica din punctul de vedere al industriei locale. Fostul SIDEX Galati, combinatul siderurgic Liberty, este scos la vanzare pe active si nu isi gaseste cumparatori, iar in aceasta saptamana Santierul Naval Mangalia, cu peste 1.000 de angajati, a fost declarat in faliment.

Liberty este firma privata, la Mangalia statul are 51% din actiuni.

Intrebarea este de ce UE, in conditiile in care vorbeste de necesitatea industrializarii si a intaririi zonei industriale, care sa fie folositoare inclusiv pentru industria de echipament militar, nu poate defini un cadru de interventie pentru o serie de obiective industriale strategice din tarile membre.

Deocamdata, interventiile sunt lasate la mana statelor, dar una este forta economica a Germaniei, care isi poate sprijini un combinat de otel precum Thyssen Krupp, si alta este ce poate face Romania.

Asa cum Parlamentul si Comisia Europeana se gandesc la o lupta comuna pentru taxarea gigantilor digitali americani care fac afaceri in fiecare tara din Uniunea Europeana, poate ca ar fi cazul sa ia in considerare asumarea unei politici industriale comune in care sa fie definite 1.000-5.000-10.000 de mari intreprinderi industriale considerate strategice la nivelul UE si gasite solutii pentru mentinerea si dezvoltarea lor.

Cand in lume sunt distruse astazi tancuri petroliere si nave militare, este evident ca piata pentru un santier precum cel de la Mangalia exista, iar masinile de lupta se fac din otel. Nu poti sa te gandesti la programe de dezvoltare de echipamente militare fara otel si nave.

In perioada pandemiei, Uniunea Europeana a trecut peste regulile sale birocratice in interventiile directe pentru finantarea sistemelor de sanatate din tarile membre. Este ceea ce trebuie sa faca si acum, pentru ca timpul nu mai are rabdare, si sa-si apere avanposturile industriale din orice tara membra.