Cultura si divertisment

Pe 5 mai 1956, in noaptea de Inviere, se nastea in Silistea, un sat din Teleorman, un baiat care avea sa devina scriitor. Astazi, Stefan Mitroi implineste 70 de ani si chiar el remarca, zambind, potrivirea dintre nasterea sa si noaptea Invierii, ca si cum viata si-ar fi anuntat, de la bun inceput, gustul pentru simboluri. Silistea lui Mitroi nu este Silistea-Gumesti a lui Marin Preda, desi cele trei sate cu acelasi nume din Teleorman pot crea confuzii. Este o alta Siliste, cu legendele ei proprii: conacul familiei Noica se vedea din curtea casei parintesti, peste garla. Bunica din cutia de lemn Constantin Noica se nascuse acolo cu cateva decenii inainte. "S-au dus si boierul, si boieria din el", spune Mitroi - o fraza care, rostita de el, suna mai mult a elegie decat a constatare. Copilaria din sat a fost vie si nesfarsita - sau cel putin asa i s-a parut atunci. Moartea a intrat in viata lui odata cu bunica, pusa intr-o cutie de lemn si urcata intr-o caruta cu flori de gheata pe piept. Mitroi era copil, dar a plans. "Cu toate ca mai aveam mult pana sa devin om, am plans si eu, care eram doar copil, si nu pentru ca m-am luat dupa cei mari, ci pentru ca asa mi-a venit." Masina de scris pe care o putea folosi doar noaptea Astazi, ii vine cateodata sa planga cand se gandeste la toti cei pe care i-a pierdut. Dar cel mai greu il poarta alt gand: ca si-a pierdut, "aproape fara sa stie cum si cand", copilaria. Primele poeme le-a scris cu ajutorul unui dascal tanar, tocmai iesit de pe bancile Liceului Pedagogic - domnul invatator Chiru Balan - care i-a descoperit talentul si l-a luat sub aripa lui. Singura masina de scris din sat se afla la sediul CAP-ului. Presedintele le dadea cheia, dar o puteau folosi numai noaptea. "Imi aduc aminte de o noapte geroasa de iarna. O luna mare deasupra capetelor noastre si zapada scartaind sub picioare. As fi vrut sa tina la nesfarsit drumul acela. Cu noi doi poleiti de lumina lunii. [...] Era ca si cum toata frumusetea acelei nopti o scrisesem eu, iar domnul invatator o batea la masina, coborandu-se la mintea mea." "N-am reusit decat sa ma arestez pe mine insumi" A absolvit Facultatea de Drept din Iasi si a intrat in magistratura. A durat cateva luni. Renuntarea la toga de procuror ramane, probabil, cea mai celebra butada a biografiei sale: "N-am apucat sa arestez decat un singur om: pe mine insumi, care mi-am simtit toate visurile de pana atunci inchise in aceasta profesie." Tatal n-a vorbit cu el aproape un an dupa plecare. Mitroi facea naveta spre Alexandria, bea cu colegii cateva pahare de vin dupa-amiaza, si intr-o zi si-a vazut viitorul "in golul unuia dintre paharele acelea". Dar a mai fost un moment decisiv: o femeie de varsta mamei s-a repezit sa-i sarute mana. "Ma chinui sa devin scriitor si acum" "M-a cuprins o mare rusine. Am vazut-o in femeia aceea pe mama. Nu-i sarutasem niciodata mana mamei, in vreme ce ea imi saruta lui mana. Era foarte posibil ca rusinea de care zic sa se repete. Ca sa fiu sigur ca n-o sa fie asa, am plecat." A plecat de la Alexandria la Bucuresti, sa devina ziarist si scriitor. "Ma chinui sa devin si acum", spune la 70 de ani - cu acea modestie pe care unii o vor fi luand in serios, si pe care el o rosteste probabil cu un zambet. "Ma simteam trecand din lumea mare a Morometilor in lumea asta mica" Cea mai frumoasa carte din copilarie, marturiseste Mitroi, n-a fost una tiparita. A fost bunica Tudora - "o carte vorbita, pe care o citeam zilnic cu urechile facute palnie". Nacuta in 1890, batrana aducea din memorie intamplari din vechime cu o prospetime de parca tocmai se petrecusera. Au urmat "La Medeleni", "Winnetou", dar niciuna nu i-a ramas mai aproape decat "Amintiri din copilarie" si "Morometii". "Eu ma simt cateodata trecand prin paginile Morometilor, iesind din lumea lor mare in lumea aceasta mica, desi realitatea le prezinta in mod mincinos invers." "Premiile nu sunt aducatoare de prieteni" Despre premii vorbeste cu detasare - ba chiar cu o usoara ironie: "Premiile nu te fac scriitor. Mai degraba te strica. Basca faptul ca nu sunt aducatoare de prieteni. Au totusi si ele un merit: ii indeparteaza de tine pe unii dintre cei care pretindeau ca-ti sunt." "A deschide ochii este egal cu a deschide o carte" Iar despre viitorul cartii tiparite, Mitroi este senin, dar are o conditie: "cel putin cata vreme vom supravietui si noi". Despre tehnologie spune ca este o unealta pe care oamenii o insufletesc si ca scoala ar trebui sa-i invete pe copii sa pastreze distanta, "nu impingandu-i spre trecut, ci deschizandu-le ochii spre viitor". La 70 de ani, concluzia lui Stefan Mitroi e simpla si rotunda, cum sunt lucrurile la care te gandesti o viata intreaga: "Intre a deschide ochii si a deschide o carte poate fi pus, fara teama de a gresi, semnul egalitatii." Scriitorul si jurnalistul Stefan Mitroi, colaborator permanent al Ziarului Lumina al Patriarhiei Romane, a fost distins in 2024 cu Ordinul Sanctus Stephanus Magnus. Preasfintitul Parinte Varlaam Ploiesteanul, Episcop vicar patriarhal, i-a inmanat distinctia acordata de Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, intr-o ceremonie desfasurata la Palatul Patriarhiei.